Cu ocazia demisiei domnului Ludovic Orban, Marcel Ciolacu și-a dat rău în petec. Căci iată ce a putut să rostească, într-un moment de mânie proletară, la adresa demisionarului:
”Ca om politic, este o iresponsabilitate ce a făcut Orban astăzi. Vă reamintesc decizia noastră de la începutul pandemiei, de a avea un guvern cu drepturi depline. Funcția nu o părăsești cum vrei”.
Și apoi adaugă, cu referire tot la demisie și la perioada timp de o lună, cât durează numirea unui nou guvern: „Ce face România luna asta, când avem un lider politic care ocupă funcția și apoi pleacă acasă? (…) Noi nu avem un guvern cu drepturi depline în plină criză sanitară cu care se confruntă România în acest moment. Este un gest iresponsabil, nu de bărbăție”.
Dacă tăcea, filosof rămânea nea Marcel, ăsta!
Păi, n-au trecut decât vreo doi-trei ani de când șeful PSD de atunci i-a pus sula-n coaste premierului Mihai Tudose, să demisioneze imediat, iar Tudose și-a luat jucăriile și a plecat, fără să țină seama că tocmai îl invitase la București pe premierul Japoniei, pentru importante tratative de interes comun.
Ce tratative, ce interes comun? Premierul japonez a găsit biroul încuiat la Palatul Victoria, iar șeful de protocol l-a invitat de complezență să viziteze Muzeul Satului, numai ca să nu spună că s-a plimbat degeaba de la Tokio la București, dus-întors!
Și nu era premierul insulelor Samoa sau al statului Burundi. Era al Japoniei, una din marile puteri ale lumii, venit să discute despre autostrăzile noastre, căile noastre ferate de mare viteză, construcțiile de spitale noi și noi școli, aici, în România..
Ciuciu! Premierul japonez s-a plimbat prin Muzeul Satului, după care s-a pomenit trimis urgent înapoi în Japonia, întrucât omologul din România plecase acasă, conform dispozițiilor lui Dragnea – tot un fel de Ciolac, dar ceva mai șmecher și mai ghinionist.
PSD n-a câștigat alegerile. Are doar un avantaj aritmetic
Nimeni din PSD nu s-a gândit atunci cu gândirea domnului Ciolacu de acum. Adică despre ce ne facem „când avem un lider politic care ocupă funcția și apoi pleacă acasă”. În acel an, Marcel Ciolacu nu era un nimeni. Era unul din liderii PSD și viceprim-ministru în guvernul demisionar al lui Tudose.
Hai, nea Marcele, a fost ăsta un gest iresponsabil, așa cum îi reproșezi lui Ludovic Orban, sau unul responsabil și de bărbăție? Ai?
Dar asta nu-i nimica. Nu mai departe de acum trei săptămâni, mai exact la 16 noiembrie 2020, iată ce scria același domn Ciolacu pe o rețea de socializare, sub impresia tragediei de la spitalul din Piatra Neamț:
„Ajunge cu cinismul! Orban şi Tătaru, daţi-vă demisia dacă mai există vreun strop de compasiune faţă de familiile celor care au pierit în această tragedie”.
Imperativ le cerea celor doi miniștri să plece, evident fără să-i pese despre ce va face România rămasă fără premier și fără un ministru. Iar acum, când premierul a demisionat, gestul i se pare domnului Ciolacu iresponsabil și nu de bărbăție.
Nu m-ar deranja încurcătura din circumvoluțiunile intelectuale ale liderului PSD, dacă nu mi-aș aminti că, în prezent, domnia sa este șeful ierarhic pe linie politică al unei personalități de vază din lumea medicală, membru al OMS și expert în mai multe organisme internaționale.
Vă simțiți confortabil în această postură, stimate domnule Alexandru Rafila?
Rafila vrea să reflecteze îndelung asupra propunerii pentru funcția de premier