Solicitarea pentru o zonă de excludere aeriană în Ucraina este una pe care Kievul o face încă de la începutul războiului de agresiune al Rusiei. Nu s-a concretizat, argumentul din 2022 fiind același cu cel invocat de președintele român Nicușor Dan, cu diferențe care, însă, schimbă cu totul tonul și forța.
Președintele României a menționat că o astfel de măsură, propusă de Polonia imediat după gestul agresiv al Moscovei de a lansa drone în spațiul aerian polonez, ar putea fi interpretată ca un act de implicare directă în conflict: „Sunt uzanțe internaționale despre ce înseamnă să fii într-un conflict sau nu. Și pe subiectul acesta, pe niște interpretări majoritare, a face asta înseamnă cumva a te angaja în conflict”, a spus el, luni seara, la Antena3.
Nicușor Dan nu a exclus, însă, o schimbare de poziție, în funcție de evoluția conflictului. „Am avut discuții incipiente pe subiectul acesta cu oameni din aparatul național de stat, consilieri, oameni din Armată, specialiști de politică externă. Pentru moment – mai degrabă, nu. Dar, în funcție de evoluția lucrurilor, putem să reconsiderăm”, a subliniat el.
A fost dur criticat de disidentul rus Gary Kasparov, care, de altfel, a transmis mesaje de susținere a candidatului pro-european, înaintea scrutinului prezidențial în care George Simion, președintele unui partid autointitulat suvernaist, avea o șansă considerabilă.
Propunerea a fost făcută de ministrul de Externe al Poloniei, Radoslaw Sikorski, care e lipsit de prudența președintelui român, abordând mai degrabă tehnici de descurajare a Rusiei.
"Protecția populației noastre – de exemplu, împotriva căderii de resturi – ar fi, în mod natural, mai mare dacă am putea combate dronele și alte obiecte zburătoare din afara teritoriului nostru național. Dacă Ucraina ne-ar cere să le doborâm deasupra teritoriului său, acest lucru ar fi avantajos pentru noi. Dacă mă întrebați personal, ar trebui să luăm în considerare această posibilitate", a declarat Sikorski, într-un interviu acordat Frankfurter Allgemeine.
Sikorski a subliniat însă că o asemenea decizie nu poate fi luată unilateral de către Polonia: "Noi, ca NATO și UE, am putea fi capabili să facem acest lucru, dar nu este o decizie pe care Polonia o poate lua singură; ea poate fi luată numai împreună cu aliații săi".
Ucraina a cerut de la început zonă de excludere aeriană
Nu este însă prima dezbatere pe această temă, cu diferențe de nuanțe. În 2022, atât Bill Browder, cât și expertul ucrainean în securitate Alexander Khara au explicat, în interviuri acordate spotmedia.ro, de ce o astfel de măsură ar fi una utilă atât pentru apărarea civililor din Ucraina, cât și pentru descurajarea Rusiei.
Astfel, în interviul acordat SpotMedia.ro, Bill Browder, cel care a impus Magnitsky Act, după ce regimul condus de Putin i-a ucis avocatul, în Rusia, a spus tranșant că România trebuie să ceară și să sprijine impunerea unei zone de excludere aeriană deasupra Ucrainei, pentru că e clar că Putin testează limitele NATO, țintind civili:
“Putin înțelege doar când este constrâns cu forța, nu înțelege retorica, nu negociază, la el diplomația nu funcționează. Doar dacă ajungem în situația în care avioanele de vânătoare îi sunt doborâte în zbor, abia atunci ucrainenii nu vor mai fi masacrați. Ofensiva lui terestră clar nu merge, trebuie să-i oprim ofensiva aeriană.
Vedem clar cum atacurile aeriene nu țintesc obiective militare, ci pe civilii ucraineni, este de datoria noastră de ființe umane să impunem zona de interdicție aeriană.
Despre ideea asta ca Putin ar intra în război cu noi, ei bine, oricum va intra în război împotriva noastră. Ar trebui să nu ne mai purtăm cu mănuși și să nu mai batem câmpii și să impunem acum o zonă de “no-fly” deasupra Ucrainei”.
Sunt deja câteva rapoarte despre drone rusești peste România și Croația și nu sunt erori tehnice, nu a pierdut nimeni controlul lor, ci sunt acțiuni de explorare, observa încă din martie 2022 Alexander Khara. Dacă nu există o reacție puternică a NATO, și nu există, Rusia va provoca aceste țări cu altceva, argumenta el. De aceea, președintele ucrainean și societatea ucraineană imploră Vestul să trimită sisteme de contracarare a rachetelor rusești, care își iau ca țintă civilii, nu militarii, și să închidă spațiul aerian al Ucrainei, măcar în partea de Vest, dacă nu poate fi protejată toată țara.
Alexander Khara este specialist în securitate și politică externă, a lucrat la Consiliul Național de Securitate și Apărare al Ucrainei și este expert al Center for Defense Strategies din Ucraina.
“În primul rând, Ucraina are o armată puternică, am arătat că trupele noastre sunt eficiente și ucid mulți ruși, distrug multe arme rusești, tancuri. Dar problema pe care o avem e că suntem depășiți numeric în aer, cu toate că apărarea noastră doboară avioane rusești. Cu siguranță, nu suntem protejați de atacurile din aer, de rachetele de pe teritoriul belarus și din Marea Neagră.
Există și opțiuni propuse: să fie protejată întreaga Ucraina sau măcar partea de vest, unde mulți se refugiază. Mulți ucraineni s-au refugiat în alte țări din vecinătate, dar sunt ucraineni care nu pot face sau nu vor să facă asta și care s-au refugiat în partea de vest a Ucrainei. Aceste regiuni au fost și ele lovite de rachete rusești. Trebuie să protejăm civilii.
Înțeleg reținerile și temerile NATO, că închiderea spațiului aerian al Ucrainei ar putea fi considerată o escaladare a războiului, cu consecințe pe care nu ni le putem imagina, cum ar fi utilizarea armelor nucleare. Putin a șantajat Vestul cu aceste arme nucleare încă de la începutul războiului, în 2014.
Când a început acest atac brutal, în februarie, a vorbit despre targetarea acelor state care asigură sprijin militar Ucrainei. Putin va escalada acest război, va provoca NATO.
Putin are două mari ținte: Ucraina și NATO. Vrea să arate că sprijinul tehnic, militar pe care NATO, SUA l-au asigurat Ucrainei a eșuat, că Ucraina e un al doilea Afganistan, în care Vestul bagă mulți bani și armament, dar autoritățile nu îi pot învinge pe talibani. Asta nu se va întâmpla, noi luptăm.
Dacă vorbim despre NATO, Putin încearcă să submineze unitatea NATO, vrea să arate că aceste garanții ale NATO și în mod special ale SUA nu funcționează, vrea să arate că Articolul 5 nu funcționează.
De aceea, va face tot felul de alte lucruri pentru a provoca NATO, mai ales că NATO insistă că nu va provoca Rusia, americanii sunt prudenți din cauza amenințării nucleare și au decis să nu provoace Rusia. De aceea, Rusia, văzând această poziționare slabă, va încerca să submineze unitatea”.
Pe de altă parte, profesorul de relații internaționale Radu Carp consideră că președintele Nicușor Dan ar fi trebuit să se poziționeze mai puternic și să dea de înțeles că există dialog, chiar și coordonare, între București și Varșovia.
“Nicușor Dan părea puțin surprins când i s-a anunțat această intenție, chiar în direct, în emisiune, ceea ce nu e firesc. Cred că România, dacă ar fi avut o relație mai bună cu Polonia, ar fi știut de această inițiativă și s-ar fi plasat pe aceeași linie. Pentru că ce spune Polonia? Spune un lucru foarte simplu: nu intervenim în Ucraina, dar doar în momentul în care știm traiectoria dronelor, atunci intervenim decisiv.
Cred că România ar trebui să reflecteze mai mult, dar foarte rapid asupra acestei inițiative, pentru că eu vă asigur că ea va avea câștig de cauză, nu pentru a apăra mai bine Polonia, ci pentru a face altceva, pentru a testa reacția Rusiei, pentru că până acum Rusia a testat reacțiile noastre, acum e momentul noi să testăm. A spus-o președintele Finlandei.
E foarte posibil ca inițiativa Poloniei să prindă contur și noi să aflăm de ea doar în momentul în care devine operațională”, a explicat profesorul Carp.
Ce înseamnă această zonă de excludere aeriană
Expertul în securitate Hari Bucur-Marcu a explicat tot pentru spotmedia.ro, tot în contextul dezbaterii de la începutul războiului de agresiune dus de Rusia în Ucraina, ce presupune, tehnic, o astfel de măsură:
“În termeni militari, dar într-o accepțiune populară, o zonă de interzicere a spațiului aerian pentru un anumit utilizator al acelui spațiu aerian înseamnă luarea tuturor măsurilor pentru ca nicio aeronavă cu sau fără pilot (inclusiv drone sau rachete de croazieră) să nu poată survola acel spațiu, în nicio direcție și indiferent de intenție.
Cum se face acest lucru? Metodele consacrate sunt zonele de serviciu în aer, cu avioane de vânătoare, care pot interveni împotriva unei ținte care violează interdicția în câteva minute. Sau, dacă timpul de avertizare este ceva mai lung, de zeci de minute, se poate face serviciu la sol, cu avioane de vânătoare gata de decolare la alarmare.
Celelalte metode, cu rachete sol-aer sau cu artilerie anti-aeriană, nu sunt specifice unei operații de interdicție a spațiului aerian și mai au și dificultatea operativă că s-ar putea să nu identifice corect ținta și să lovească vreo țintă prietenă, una ilegitimă sau chiar o țintă civilă".
Miza acestei dezbateri este însă una de poziționare regională a României, pe de o parte, mai ales că România ar trebui să aibă o responsabilitate crescută în contextul alegerilor de săptămâna viitoare de la Chișinău și să nu se arate nici verigă slabă, nici inabilă în a transmite Rusiei că provocările ei sunt descurajate.
Or, în această poveste a dronei care a zăbovit 50 de minute în România, problema reală nu a fost dacă am dat-o jos sau nu, ci toată degringolada ridicolă a explicațiilor, de la cea că drona a plecat apoi în Ucraina (acolo era rezonabil să ucidă?) la declarația de registru mic a președintelui că nu are habar dacă era încărcată, nepunând mâna pe ea.