Jucăm după un scenariu care ne dezavantajează, în care zona gri a României se salvează și își pregătește terenul pentru a se adapta în momentele de trecere de la un mandat prezidențial la altul. Remarca expertului anticorupție Laura Ștefan (Expert Forum) a funcționat fără greș din 1989 încoace.
În perioade relativ calme social și politic, fără mari amenințări economice sau de securitate, această adaptabilitate a elitelor gri, să le denumim astfel, a fost tolerată sau măcar ignorată. În fond, e un loc comun în istoria postdecembristă a României să remarci continuitatea acestor personaje și grupuri de interese, fie direct din fosta nomenclatură, fie din zilele tulburi ale primilor ani de tânără democrație.
În perioade în care securitatea României este însă amenințată și în care statele își întăresc democrațiile și instituțiile, pentru a face față războiului hibrid și asaltului grupării de state autocrate asupra democrațiilor, toleranța față de aceste grupări corupte pune țara într-o poziție de risc și vulnerabilitate.
Laura Ștefan dă exemplul recent al deciziei CCR, prin care dispare obligativitatea publicării declarațiilor de avere. Dincolo de efectele imediate și de oportunism, această decizie care dă România înapoi și care neutralizează efectele benefice de imagine ale unui an electoral din care românii au reușit să iasă fără să cedeze țara sferei de influență a Rusiei, arată că zona gri își pregătește terenul.
- CCR scoate familia din declarațiile de avere: Funcționarii scapă de obligația de a declara veniturile partenerului. Declarațiile nu vor mai fi publice
- Explicațiile CCR pentru hotărârea despre declarația de avere și cum își contrazice decizia de acum 11 ani. Reacția ANI
Iar negocierile prelungite pentru formarea unui guvern nu fac decât să-i dea timp și pârghii pentru o adaptare cât mai bună:
“Zona gri din România așteaptă în fiecare secundă să profite de un moment în care să poată să întoarcă istoria, iar asta este inacceptabil. Foarte mult s-a discutat în contextul Mecanismului de Cooperare și Verificare despre ireversibilitatea reformelor. Asta ni s-a cerut mereu și iată că arătăm încă o dată că în orice moment în care avem o tranziție de putere de la un președinte la altul, de la un guvern la altul, există forțe în societatea românească care profită pentru a-și consolida propria poziție, pentru a-și pune la adăpost de ochiul public averile obținute dubios. /…/
Ceea ce vedem azi este rezultatul loviturilor pe care sistemul de justiție le-a luat în 2017, 2018, în perioada aceea tulbure și, ne place sau nu, faptul că DNA nu mai are competența de investigare a corupției judiciare, ăsta este un lucru care trebuie să se schimbe urgent, dacă vrem să mai vedem dosare mari în instanță.
Și aici nu mă refer doar la corupție, mă refer și la criminalitate organizată și la criminalitate economică și așa mai departe.
Eu cred că e vorba despre interese atât politice, cât și din zona magistraturii.
Cred că este vorba de beneficii proprii și cred că s-a speculat acest moment de tranziție guvernamentală-prezidențială, astfel încât să beneficieze cei care, până la urmă, au fost atât vizați în anchete jurnalistice, cât și public, foarte vocali împotriva politicilor de integritate, a declarațiilor de avere și a înființării Agenției Naționale de Integritate. Decizia asta este dezastruoasă nu doar pentru România, ci și pentru regiune”, explică experta anticorupție, invitată la podcastul Punctul pe știri de la Rock Fm.
Cât timp avem
Or, România are acum una dintre rarele ferestre de oportunitate în care poate opri această cultură a adaptabilității elitelor din zona gri, prin reformarea și întărirea instituțiilor.
Dacă însă fereastra se închide fără a modifica paradigma CCR, de pildă, prin numirea unor judecători care să fie atașați vocației democratice și ideii de integritate în funcția publică și fără a pune în conversație publică serioasă reforma partidelor politice, salvarea pe ultima sută de metri a scrutinului prezidențial ar putea fi vulnerabilizată.
Explică Laura Ștefan: “Rusia iubește corupția, Rusia iubește umbrele. Rusia iubește să lucreze cu oameni care sunt șantajabili și vulnerabili, tocmai pentru că se tem de ochiul public. Deci noi cumva jucăm după un scenariu care, de fapt, ne dezavantajează. Eu nu înțeleg cum s-a putut ajunge la așa ceva în anul de grație 2025, după anul de coșmar pe care l-am trăit din perspectiva alegerilor. /…/
Asta este singura soluție pe care o avem dacă vrem să creștem ca țară și dacă în vremuri bune îți permiți să mai scârțâie câte o rotiță, în vremuri grele, toate aceste scârțâieli sunt, de fapt, uși prin care dușmanul, prin care răul poate să pătrundă în administrația și în eșafodajul instituțional al României. Deci nu ne mai permitem nici să plătim oameni care să nu-și facă treaba și apoi să aducem alții, care să le facă treaba celor pe care deja îi plătim.
Avem un război la graniță. Eu tocmai m-am întors de la Kiev. Nu e nimic jucat și România nu e în afara oricărui pericol. Deci cred că trebuie să privim lucrurile astea foarte serios și că ar trebui să ne trezim un pic, pentru că este inadmisibil să punem în discuție, și acum mă refer iar la decizia Curții Constituționale, lucruri pe care căzusem de acord și pe care le aplicam de 20 de ani doar pentru că nu ne convin, pentru că se scriu articole de presă.
Eu nu sunt atât de entuziastă cu alegerile anulate. Cred că, de fapt, acolo a fost vorba despre o mare pierdere pentru România. Faptul că am reușit să salvăm situația în ultimul moment nu înseamnă că n-am lăsat-o să ajungă absolut dezastruoasă până în ceasul al 12-lea și acolo se poate discuta foarte mult de consecințe. Scurtăturile duc în zid. Ele nu vor fi niciodată o soluție la nicio problemă”.
Cine a pus batista pe țambal?, întreba anul trecut economistul Cristian Mureșan, în conferința Humanitas de la Ateneul Român. Pentru că paradoxul rămâne evident: pe de o parte, în România au intrat în ultimul deceniu și jumătate mai mulți bani decât oricând, pe hârtie; pe de altă parte, oamenii se tem de aceleași spitale și nosocomiale, școlile pot să se prăbușească la un cutremur major și, mai ales, oamenii se percep a trăi într-una dintre cele mai proaste versiuni ale României.
Răspunsul dat de Mureșan, în interviul acordat Spotmedia, este tranșant: corupția. Corupția face ca banii să intre în țară și mai departe ei să nu ajungă în mod nemijlocit în ceea ce folosește binelui comun – școală, stradă, spital. Și, chiar dacă într-un final ajung, pentru că toți străinii care ne vizitează remarcă schimbările în bine ale țării, pe care noi, obturați de zgomotul de fond și de unghiul mic, nu le putem vedea, ele nu se mai convertesc în trai mai bun și speranță socială.
De anul trecut până acum, am putut simți pe pielea noastră cum actori maligni, că e Rusia sau că sunt forțe retrograde interne, folosesc alimentarea corupției pentru a crea platforme extremiste și polarizare socială, care să pună în pericol tocmai statutul democratic și european al țării.