După aproape 30 de ani de la descoperire, oamenii de ştiinţă au reușit să dateze rămăşiţele unui copil antic care a stârnit un val de interes de-a lungul timpului, date fiind trăsăturile sale, ce combină elemente atât umane, cât şi neanderthaliene.
Rămăşiţele acestuia au fost descoperite în urmă cu 27 de ani într-un adăpost de stâncă numit Lagar Velho, situat în centrul Portugaliei. Scheletul aproape complet era pătat cu roşu, ceea ce i-a determinat pe cercetători să presupună că fusese înfăşurat într-o piele de animal vopsită înainte de înhumare.
La momentul descoperirii, oamenii de ştiinţă au observat că unele dintre trăsăturile copilului, precum proporțiile corpului și structura maxilarului, aduceau cu cele ale unui neanderthalian. Astfel, cercetătorii au sugerat că acesta ar fi putut proveni dintr-o populaţie rezultată din încrucișarea dintre oameni și neanderthalieni.
Această ipoteză era revoluţionară la acea vreme, dar progresele în domeniul geneticii au demonstrat între timp că asemenea populaţii au existat, ba chiar și oamenii moderni încă poartă ADN neanderthalian, după cum au arătat mai multe studii.
Însă stabilirea perioadei exacte în care a trăit copilul s-a dovedit o provocare.
Rădăcini mici de plante pătrunseseră prin oase, iar contaminarea din mediul înconjurător, provenită din plante sau alte surse, a făcut imposibilă utilizarea metodei tradiționale de datare cu carbon. Prin urmare, cercetătorii au încercat să dateze cărbunele şi oasele de animale găsite în apropierea scheletului, ajungând la o vechime estimată între 27.700 - 29.700 de ani, scrie Phys.org.
Tehnicile de datare s-au îmbunătăţit între timp, iar recent, într-un studiu publicat în revista Science Advances, cercetătorii au anunțat că au reuşit să dateze direct scheletul copilului prin măsurarea unei proteine specifice, care se găseşte în principal în oasele umane.
Analizând o parte a unui brat zdrobit, au confirmat că estimarea anterioară era destul de precisă: copilul a trăit acum aproximativ 27.780 - 28.550 de ani.
”Faptul că am reușit să stabilim vârsta copilului a fost ca și cum i-am redat o mică parte din povestea sa, ceea ce este un privilegiu imens", a declarat Bethan Linscott, autor al studiului și cercetător la Universitatea din Miami (SUA).