Nu doar că autoritățile statului, cele care au adus România într-„o zonă de carantină” cu costuri geopolitice și sociale uriașe, se eschivează de la orice vină reală, dar comportamentul lor adaugă deficitului grav de democrație și încredere instituțională în care a fost aruncată țara, după desecretizarea documentelor de o gravitate extremă ale CSAT și anularea discreționară și fără precedent pentru o democrație occidentală a alegerilor prezidențiale.
Adâncirea haosului și a neîncrederii, scenariada care este încurajată de tăcerea și de jocurile care par de culise ale actorilor politici de la putere, toate acestea periclitează încrederea pe care aliații NATO o pot avea în România, o țară care, având norocul de a fi în NATO, nu va fi lăsată fără scut de siguranță, dar treburile interne, cu personajele retrograde din instituții, trebuie rezolvate de noi, acasă, nu există scut extern care să ne apere de mediocritate, rea-voință și de strategia „o mână o spală pe alta” de la București.
Unde suntem acum:
- Comisia de la Veneția a fost sesizată de către Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei cu privire la anularea alegerilor prezidențiale din România – în ce circumstanțe poate o Curte Constituțională să anuleze un proces electoral deja derulat (pe jumătate).
- Mercenarul Horațiu Potra, fost luptător în Legiunea Străină, unul dintre principalele personaje vizate de anchetă și care ar fi pregătit o diversiune violentă la București, a fost scos și de sub control judiciar.
Iată analiza profesorului Corneliu Bjola: „L-am urmărit când a fost arestat și nu părea îngrijorat deloc. Știm că dânsul a mai fost acuzat în trecut și de fiecare dată cineva din sistem l-a făcut scăpat, l-a protejat. Bineînțeles, cu scuzele de rigoare, că nu există articolul X, că alineatul doi nu se aplică, că alineatul 5 mai trebuie gândit și asta se înscrie în această logică pe care am văzut-o de mai mult timp, în care justiția, pe toate dosarele semnificative, în care avem oameni implicați în tot felul de infracțiuni economice sau de genul acesta de acțiuni, la un moment dat scapă basma curată.
Cred că, din acest punct de vedere, ca prioritate pentru Guvern, ar trebui înțeles foarte bine că această situație nu mai poate continua. S-a jucat cu focul. Până de curând, am văzut ce înseamnă focul. Focul s-a extins rapid într-o săptămână și putea să fie chiar mai rău, situația va deveni la un moment dat mult mai critică decât în momentul de față. Deci aici trebuie intrat foarte clar cu buldozerul".
- Singura anchetă asumată de autorități este aceea asupra neolegionarilor, care este prezentată ca element de șoc, în pofida faptului că aceste mișcări erau cunoscute și documentate inclusiv de istorici, de ani de zile. Mai mult, legătura dintre aceste frății ortodoxe neolegionare și medii de propagandă rusești era, și ea, documentată și nu în arhive, ci semnalată public. În acest condiții, represiunea neolegionară scoate astăzi la iveală organizații și manifestări cu caracter neolegionar existente - tabere de haiducie, comunități social media, grupuri cu simpatii legionare, de la comemorările de la Tâncăbești la micro-cuiburi care ar fi pregătit mișcări violente.
Iată ce semnala public, într-un interviu pentru spotmedia.ro, Oliver Jens Schmitt, istoric de origine elvețiană care predă în Austria – și vedem că apar detalii care astăzi sunt prezentate de autorități ca elemente de absolută noutate, care amenință securitatea țării. Totuși, așa cum demonstrează interviul din 2020, ele erau în fața radarului, nu fenomene ascunse:
Oliver Jens Schmitt vorbea, în 2020, despre:
“rețele ortodoxe puternice, care sunt abia percepute de mass-media urbană, un fel de contracultură ortodoxă. Aceasta se caracterizează, prin altele, prin impactul unor duhovnici cu un trecut legionar sau simpatii legionare. În special în mănăstirile din Moldova, au apărut în mod repetat de-a lungul anilor cazuri de exprimări de simpatii legionare, de pildǎ în jurul lui Iustin Pârvu.
În ultimii ani, Frǎția ortodoxă s-a dezvoltat puternic; liderii ei poartă uneori cămașa verde legionară, iar culoarea legionară verde apare în simbolica lor. Aceste grupuri, aparent în cooperare cu părți ale forțelor de securitate, au provocat conflicte interetnice în 2019 (Valea Uzului). Limbajul folosit și punerea lor în scenă în costume naționale, dar și termenul Frǎția ortodoxă, amintește de Frǎțiile de cruce din perioada interbelicǎ.
Organizarea taberelor de vară amintește și ea de taberele de muncă legionare. Neolegionarii apropiați de AUR preiau astfel practicile și ideile Legiunii.
BOR a tolerat aceste activitǎți, cum a făcut și pe vremea lui Codreanu, prin faptul că nu se pronunță deschis împotriva lor”.
Mai mult, de vreme ce un istoric putea să refacă legăturile dintre aceste frății neolegionare și Rusia, este greu de crezut că serviciile de informații și în general autoritățile nu au putut să proceseze toate aceste informații. Este relevant că O.J.Schmitt vorbea, cu doi ani înaintea războiului la scară largă dus de Rusia în Ucraina, despre diabolizarea, în interiorul unor așezăminte religioase, a Ucrainei.
„În special în provinciile de est ale României, influența rusă în cercurile bisericești a crescut semnificativ în ultimii ani: Putna a primit clopote de la Moscova, tot mai multă literatură teologică rusă și hagiografii sunt disponibile în traducere română în mănăstiri; Ucraina este descrisă ca un adversar al României, în timp ce situația Transnistriei nu este abordată în mod deliberat. Gradul în care conducerea BOR este sub presiune a fost demonstrat de problema recunoașterii autocefaliei Bisericii Ortodoxe Ucrainene./…/
Se remarcă faptul că ideile neolegionare, AUR și reprezentanții de vârf ai Academiei sunt promovați de către mediul de propagandă rus Sputnik”.
- Mandatul lui Klaus Iohannis a fost prelungit, în condițiile în care Guvernul nu a stabilit data următoarelor alegeri.
Or, cum tocmai Klaus Iohannis este unul dintre responsabilii politici majori ai erodării grave a instituțiilor politice, și nu doar în ceea ce privește încrederea socială, dar în ceea ce privește breșele pe care acum le apasă Rusia, prelungirea mandatului este o piedică majoră în calea reabilitării democrației, care, dacă nu este făcută în regim de urgență, va adânci condițiile de posibilitate pentru alte evenimente de tipul Călin Georgescu.
- Partidele politice sunt în negocieri care arată tendința de a menține status quo-ul, mai degrabă decât de a trece printr-un proces de reformare, în condițiile în care orice analiză sociologică arată că votul, deopotrivă de la prezidențiale și parlamentare, a fost unul resentimentar, anti-sistem și un semnal de alarmă tras la adresa partidelor politice mamut.
Or, a acționa în răspărul semnalelor trase de electorat duce la alimentarea suplimentară a fenomenelor extremiste în România, un semnal de alarmă tras și după alegerile din 2020, care au adus AUR în politica de prim-plan.
- PSD este organizatorul unui pol pro-european care a acceptat propunerea unui candidat unic, în condițiile în care acest lucru aduce beneficii evidente PSD și slăbește autoritatea și așa compromisă de mandatele lui Klaus Iohannis a instituției prezidențiale - de vreme ce tot Klaus Iohannis va numi următorul premier, în urma propunerii majorității parlamentare.
- Nicio instituție de forță - servicii de informații – sau de putere politică – președinție, Guvern – nu comunică detalii despre ce înseamnă imixtiunea Rusiei în procesul electoral de la București și cronologia faptelor, care este esențială: când anume a intervenit Rusia cu instrumentele unui război hibrid, care erau capetele de pod ale Rusiei la București, când au avut serviciile de informații primele semnale, cum le-au procesat și cât au întârziat avertismente, încât a devenit prea târziu să asiguri și alegeri necompromise, să nu alterezi nici procesul democratic, anulând alegerile.
Riscurile pe care coaliția de putere le pune pentru România
În pofida informațiilor grave publicate de G4Media despre zborurile efectuate de Șeful Serviciului de Informații Externe, Gabriel Vlase, unul chiar în plină criză de securitate la București, niciun oficial nu a fost tras la răspundere.
Nu există nicio celulă de criză în continuare, iar informațiile care vin din anchetă vizează strict focarele neolegionare, despre care am arătat că nu reprezintă în niciun fel un element de noutate, nici măcar în privința organizării și influenței.
Sunt câteva riscuri imediate și majore ale acestei incapacități a autorităților de a procesa toate informațiile, inclusiv cele lansate de SIE și care arată că Rusia a avut România ca țintă în cadrul unui război hibrid și care arată similarități greu de contestat cu evenimentele de la finalul lui decembrie 1989:
- Trivializarea și ducerea în derizoriu a capacității maligne a Rusiei de a potența discreditarea procesului democratic din România
"Nu înțeleg de ce autoritățile române să fi crezut că România ar fi menajată în vreun fel. Războiul hibrid a fost tratat cu neglijență din punctul de vedere al autorităților române", a argumentat Corneliu Bjola, în interviul de la Punctul pe știri (Rock FM).
Cu cât timpul trece și ancheta se limitează la o fugărire în direct a neolegionarilor/mercenarilor, fără o analiză a felului în care Rusia a intrat pe fir și a simțit că poate contribui la haos și mai ales la subminarea democrației - o miză care arată reușită - cu atât percepția, internă și externă, este fie că România nu e capabilă nici măcar să proceseze informațiile așa cum a făcut-o exemplar Republica Moldova, fie că Rusia doar profită de pe margine, fără a fi fost nevoie să facă prea multe la București.
Iată verdictul lui Dennis Deletant, unul dintre cei mai lucizi cunoscători ai României și ai tranziției postcomuniste:
„Nu cred că este o operațiune a Rusiei, lipsesc dovezi credibile să sprijine o asemenea afirmație. Bănuiesc că Putin își freacă mâinile cu satisfacție pentru că autoritățile din România s-au împușcat singure în picior.
Nici facțiuni din fosta Securitate nu sunt implicate după părerea mea. Iarăși lipsesc dovezi.
Aceasta criză este rezultatul opacității și lipsei de transparență a unor instituții de stat, nerespectării independenței sistemului judiciar și al neconsecvenței unor decizii ale CCR privind procesul de validare a primului tur al alegerilor prezidențiale”.
Înseamnă asta că Putin este complet inocent și străin de haosul care a compromis grav democrația liberală de la București?
Într-un interviu mai vechi, istoricul francez Thierry Wolton (autor de referință al unor analize despre KGB) vorbea despre radicalizarea regimului putinist. Știm că organizațiile teroriste depind de teroarea pe care o mențin, de aceea se grăbesc să revendice atentatele, chiar și acolo unde nu sunt mâna directă a crimelor.
Luările de poziție ale ideologului Dughin la adresa României, mestecând teza lui veche că România trebuie să ajungă în sfera de influență a Rusiei, menționarea României de către Putin și așa mai departe, arată că Rusia nu doar că este dispusă, dar primește cu poftă chiar atribuirea loviturilor de la București. Asta face ca regimul Putin să pară și mai eficient și, mai mult, să arate că democrațiile liberale sunt incapabile să-și apere cetățenii, ceea ce dă muniție familiei iliberale a băieților răi.
După cum au explicat, în interviurile pentru spotmedia.ro, și istoricul Cosmin Popa, și profesorul Corneliu Bjola, și istoricii Roland Clark, Thierry Wolton, Stefano Bottoni, tehnica Rusiei nu e să implanteze o operațiune cu propriii oameni în statele occidentale, ci să încurajeze disensiuni, curente retrograde, fenomene locale explozive, să arunce semințele, iar apoi să scoată profit de acolo de unde îi iese mai mult. Dar condițiile de posibilitate sunt locale.
În februarie 2023, Oliver Jens Schmitt mai atrăgea o dată atenția asupra felului în care Rusia și Călin Georgescu se potențează reciproc:
„Președintele de onoare al AUR, Cǎlin Georgescu, a fost deosebit de pro-Moscova, afirmând înainte de atacul rusesc că „șansa României este înțelepciunea ruseascǎ".
De câteva sǎptǎmâni încoace, însǎ, el apare din nou frecvent în mass-media, răspândind masiv teorii ale conspirației antioccidentale.
Georgescu este, de asemenea, unul dintre reprezentanții vizibili ai ideilor neo-legionare. Partidul său, „Pǎmântul strǎmoșesc", poartă numele celui mai cunoscut ziar legionar.
Printre cei care au luat cuvântul la înființarea partidului în septembrie 2021 s-au numărat vicepreședintele de atunci al Academiei Române, Victor Voicu, și actorii Dan Puric și Dorel Vișan, ceea ce sporește imaginea grupului de suveraniști anti-occidentali.
Mult mai des întâlniți sunt însă acei naționaliști și suveraniști care fac propagandă anti-occidentală și pun sub semnul întrebării UE și NATO, prin care securitatea României este garantată în prezent.
Acest lucru este făcut cel mai proeminent de AUR, al cărui lider compară Moscova și Bruxelles, de exemplu, sugerând că UE poate fi echivalată cu regimul de la Moscova.
Sunt, de asemenea, foarte răspândite opiniile conform cărora Occidentul colonizează și exploatează România și că Occidentul cumpără România (este un fapt că întreprinderile străine și nu în ultimul rând austriece, de exemplu în industria lemnului, au într-adevăr un comportament extrem de problematic și parțial ilegal.
Dar nu pot face acest lucru decât cu sprijinul unor politicieni și autorități românești corupte - aceasta este cealaltă față a monedei, care este mai puțin discutată de suveraniști). /…/
Cu toate acestea, cei care fac propagandă în România (și în alte țări) în beneficiul Rusiei nu trebuie neapărat să lucreze direct pentru Rusia. Există adesea o congruență de ideologii sau chiar o admirație pentru sistemele autoritare și liderii lor. Altfel spus, politicienii și personalitățile publice răspândesc opinii care avantajează Rusia prin subminarea încrederii în statul constituțional și în aliații României și prin construirea unei opoziții culturale între aceștia din urmă și societatea românească”.
De vreme ce aceste analize sunt publice și temeinice, e greu de înțeles cum se face că serviciile de informații nu pot elabora o analiză concisă despre cum a fertilizat propaganda rusă terenul, folosind materialul clientului. Semnalele și probele erau pe masă, așa cum pe masă erau și toate aceste fenomene extremiste, care vor să fie desemnate cu numele de suveraniști, o greșeală, după cum arată profesorul Bjola.
- Ignorarea mișcărilor sociale latente, a tensiunilor acumulate și a semnalelor transmise de societate și care merg dincolo de tentativele (manipulate?) de organizare a unor proteste prin intermediul rețelelor sociale.
De vreme ce autoritățile nu livrează vinovații autohtoni care nu și-au făcut treaba sau și-au făcut-o cu rea-voință, societatea va găsi un țap ispășitor, care, de regulă, este sistemul mainstream. În aceste condiții, candidatul unic, după o formulare complet nefericită, s-ar putea să fie acest țap ispășitor concret, la alegerile prezidențiale încă nefixate, ceea ce este o tergiversare cu efecte de bumerang.
- Încurajarea scenariilor și tezelor conspiraționiste, greu de evitat în spectacolul de prim-plan în care mercenarii și neolegionarii iau locul teroriștilor din decembrie 1989
O remarcă, iarăși, Oliver Jens Schmitt:
„Unele lucruri amintesc de manipularea evenimentelor din 1989, deoarece interpretarea revoluției din 1989 este, de asemenea, caracterizată de discuții despre influența sovietică și tot felul de scenarii conspiraționiste.
În ceea ce privește situația actuală, este corect să spunem că extrema dreaptă din România, inclusiv Călin Georgescu, a primit sprijin propagandistic masiv din partea Rusiei de ani de zile.
Dar fără sprijinul statului profund român, Georgescu nu s-ar fi ridicat niciodată la asemenea înălțimi - doar inactivitatea de facto a sistemului judiciar ridică serioase semne de întrebare aici, la fel ca și faptul că alte autorități de securitate au închis ochii.
Aceasta înseamnă că, fără sprijinul intern al României pentru extrema dreaptă, Rusia nu ar fi avut niciodată ocazia de a promova o astfel de mișcare”.
Elemente de diversiune pot fi identificate în vânătoarea de neolegionari care ar fi pregătit violențe la București, dar dacă asta e strategia, ea este deosebit de păguboasă pentru România, așa cum a fost și diversiunea teroristă a generalului Militaru din 1989 și care este responsabilă, printre altele, după cum arată procurorul militar Cătălin Ranco Pițu, de polarizarea care apasă România de 35 de ani încoace.
- Scoaterea României din orice proces decizional sau de influență
Cu toate că statele occidentale, de la Departamentul de stat la cele europene, au ținut spatele României și au vorbit despre inevitabilitatea deciziei CCR, care a salvat parțial și cu costuri ridicate situația de la București, care escaladase înspre profitul Rusiei, România a coborât sub nivelul minimal de încredere, pentru felul în care a gestionat situația post-decizia CCR.
Adâncirea haosului și a neîncrederii, scenariada care este încurajată de tăcerea și de jocurile care par de culise ale actorilor politici de la putere, toate acestea periclitează încrederea pe care aliații NATO o pot avea în România, o țară care, având norocul de a fi în NATO, nu va fi lăsată fără scut de siguranță, dar treburile interne, cu personajele retrograde din instituții, trebuie rezolvate de noi, acasă, nu există scut extern care să ne apere de mediocritate, rea-voință și de strategia „o mână o spală pe alta" de la București.