Ceea ce i se întâmplă acum lui Klaus Iohannis este sfârșitul puterii, așa cum li s-a întâmplat tuturor foștilor președinți.
În cazul concret al domniei sale, este sfârșitul norocului celui mai norocos dintre politicienii români, după 10 ani în care acest neverosimil noroc l-a propulsat și l-a ținut la vârful statului în pofida unor mandate lamentabile.
Dl Iohannis se întâlnește cu ghinionul că puterea până la urmă se sfârșește.
Cel mai probabil, dacă judecăm după primele declarații pe tema proiectului de lege menit să îi permită dlui Iohannis să candideze independent pe lista PNL, Marcel Ciolacu avea intenția ca PSD să voteze reglementarea. Președintelui nu îi poate fi obturat un drept constituțional să candideze.
Ceea ce pare că dl Ciolacu nu a anticipat a fost valul uriaș de furie stârnit de această intenție. Nepopularitatea dlui Iohannis a făcut ca un asemenea vot să aibă un cost electoral uriaș.
Mai mult, cum PSD nu putea oferi nicio explicație rațională politic pentru un asemenea cadou, votul ar fi scos la iveală ceea ce avem toate motivele să credem că există între PSD, PNL și dl Iohannis - o înțelegere, un blat de împărțire a puterii și după 2024, în numele stabilității.
În fața riscului unui preț foarte mare, PSD a fost obligat să se replieze și să refuze, în unanimitatea forului de conducere, votarea acestui proiect de lege, folosind ieșirea oferită de Florin Iordache de la Consiliul Legislativ.
Dl Iordache susține, în esență, că dl Iohannis nu are nevoie de nicio lege pentru a candida pe lista de partid, pentru că există Decizia CCR din 2004 care a validat modificarea legislativă făcută pentru Ion Iliescu.
Dar opinia Consiliului Legislativ nu e obligatorie. Dacă PNL aplică soluția, se poate trezi cu lista, incluzându-l pe Klaus Iohannis, respinsă de BEC. Iordache va ridica din umeri.
PNL a fost lăsat în offside de un PSD care nu și-a mai asumat pierderile ca în cazul comasării și a listei comune din iunie. Simte din plin balastul electoral și vede cu stupoare că puterea lui Klaus Iohannis nu mai este absolută.
Sentimentul este cu atât mai amar cu cât Klaus Iohannis continuă să se comporte fără pic de respect pentru popor și pentru partid. În timp ce PNL se dă de ceasul morții să-i asigure viitoarea funcție, una electorală, domnia sa se suie în același avion faraonic atât de contestat, atât de discutat și atât de iritant pentru popor. O iritare care nu are cum să nu se răsfrângă și asupra PNL.
Demersul PNL la BEC, chemat să explice noțiunea de independent, este în disperare de cauză cu șanse mici să genereze clarificările sperate.
Faptul că de la ședința care se dorea clarificatoare a lipsit chiar reprezentatul liberalilor în BEC ori este, în aceeași linie, derizoriu, ori s-a dorit un mod de a câștiga timp în care să fie aplicate mijloace de persuasiune suplimentare.
Sfârșitul norocului este ca un bulgăre de zăpadă.
După ce vreme de 10 ani nimeni nu îndrăznea nici măcar să respire în fața ta, iată că în numai câteva luni dl Iohannis a ratat NATO, a ratat UE și e pe cale să rateze și o prăpădită, probabil din punctul de vedere a domniei sale, de dregătorie internă.
Puterea lui Klaus Iohannis se decojește foaie cu foaie ca o ceapă.
Rând pe rând, toți cei care se întreceau în temenele și lingușeli vor începe să crâcnească. În PNL sunt deja voci nervoase din cauza evidentului prejudiciu electoral al PNL. PSD s-a disociat, cel mai probabil și BEC se va spăla pe mâini, puțin probabil să nu schimbe și CCR direcția.
Vine o zi când puterea se termină și marii oameni politici trăiesc cu gândul la acel moment. Dar dl Iohannis, conform propriei declarații, este doar un politruc. Unul pe care l-a părăsit imensul noroc.