Indiferent cum o privim, modificarea legislativă care îi va permite dlui Iohannis să candideze independent pe lista PNL este o aberație. Una care servește misecuvinismului unui singur om, bolnav de putere, înțeleasă exclusiv ca mijloc de satisfacere a intereselor și poftelor personale.
Aberația constituțională
Constituțional și legal, este inacceptabilă din cel puțin două motive.
Pe de-o parte, textul de lege propus de liberali se referă la o singură persoană. Este chiar mai rău decât a încercat Dragnea cu OUG 13 sau Ponta cu renunțarea la doctorat. Am fi fost în situația lor, dacă modificarea avea bunul simț să se refere și la alte categorii care să fie admise ca independenți pe liste de partid.
Dar textul se referă la un singur independent. E drept, nu cu nume și prenume, dar ca și cum, cât timp un președinte poate fi în situația de a candida la final de mandat o dată la 20 de ani, când prezidențialele și parlamentarele se recuplează. Ca dovadă, din 2004 nu a existat nicio preocupare pentru subiectul acesta.
Este invocată discriminarea președintelui la final de mandat, care ar fi împiedicat să candideze. E împiedicat doar să intre într-un partid sau să se asocieze cu el prin includerea pe lista electorală, ceea ce e absolut conform obligației lui de independență politică. Deci dl Iohannis poate candida independent pentru un loc în Parlament.
Apoi, modificarea apare după ce procesul electoral a început, iar unele termene, de exemplu pentru înscrierea alianțelor, sunt deja depășite.
Una peste alta, CCR ar avea motive să respingă modificarea de pe scaun, cum se zice. Dar am convingerea că n-o va face. O curte politică nu va strica blatul stabilității.
Aberația politică. Nevertebratele
Din punct de vedere politic, aberația este, de asemenea, multiplă.
Limitarea mandatului unui președinte are o logică foarte clară. Deja prelungirea mandatului la 5 ani se dovedește neinspirată. Faptul că dl Iohannis țintește al treilea mandat de facto, după cum corect a identificat Crin Antonescu, este o violare a democrației.
Poate dacă dl Iohannis ar avea proiecte importante în derulare și ar dori să fie sigur că nu vor fi abandonate, ar fi putut reprezenta o circumstanță atenuantă. Dar dacă era așa, dl Iohannis ar fi avut de la început această intenție, nu ar fi cerșit funcții externe.
Candidatura este doar ultima șansă a celui considerat necalificat pentru înalte demnități externe să păstreze puterea în același scop pentru care a exercitat-o 10 ani: propriul interes pe persoană fizică.
Dacă ar fi ales să demisioneze pentru a intra pe lista PNL, putea exista o logică: propulsarea lui Nicolae Ciucă interimar la Cotroceni, ca avantaj de imagine la prezidențiale. Adică, să zicem, un sacrificiu al dlui Iohannis pentru partid. Dar dl Iohannis nu concepe decât sacrificiul altora pentru domnia sa.
Pentru PNL nu atât candidatura în sine, cât modificarea care o face posibilă reprezintă un dezastru electoral. Candidatura în sine ar avea un cost electoral, pentru că președintele Iohannis își încheie mandatele complet prăbușit ca încredere și simpatie. Dar, dacă era un ajutor pentru candidatul la prezidențiale, putea fi calculat un raport beneficiu-cost. Așa, va fi doar o pagubă.
Apoi, este vorba despre ceea ce proiectează liberalii: imaginea unor nevertebrate politic, după cum spune corect Crin Antonescu.
Fără nicio discuție, fără vreo consultare, au primit mutarea în plic, au aflat de proiect de la televizor și s-au încolonat în susținerea ei cu argumente ridicole. Să auzi juriști onorabili precum Cristina Trailă rostind aberații juridice fără să clipească este mai mult decât derizoriu.
Vorbele lui Valeriu Stoica de la Convenția Națională de acum câteva zile - „etapa Iohannis s-a terminat” - nu mai par acum doar o încurajare, ci un semnal de alarmă al singurului strateg autentic al partidului care a simțit pericolul venind. Se pare că nu a avut pentru cine să-l tragă.
La fel ca lista comună și comasarea din 9 iunie, această modificare va costa și PSD, indiferent cum încearcă abila comunicare să vândă acordul. Dacă o va vota, nicio justificare nu va putea aerisi duhoarea de blat mizerabil și puține lucruri enervează mai tare electoratul.