Marcel Ciolacu rostește periodic o frază pe care pare hotărât să le-o bage bine în cap pesediștilor: puterea trebuie împărțită, dacă PSD dă președintele, nu va da și premierul, chiar dacă va fi în coaliția de guvernare. Pe unde se duce, dl Ciolacu repetă acest principiu, de altfel sănătos, dar descumpănitor pentru oastea PSD.
Marea bătălie a partidului să dea președintele este și una de orgoliu, desigur, dar mai ales pentru a evita experiența amară și cu Traian Băsescu, și, inițial, cu Klaus Iohannis: chiar dacă au câștigat alegerile, nu au guvernat, pentru că președintele în funcție nu le-a desemnat premierul, așa că au rămas în Opoziție.
Sigur, cu Marcel Ciolacu președinte, ca principal partid al țării, nu ar fi condamnați la opoziție, asta e cert. Dar, după cum îmi spunea un pesedist cu experiență din autoritatea locală: pe noi premierul ne interesează mai mult, că acolo sunt banii.
Și mai știu pesediștii că un premier învestit de Parlament nu mai depinde de președintele care l-a desemnat. Știu și că un premier în funcție poate rămâne fără majoritate, dar își poate crea și o altă majoritate, așa cum și-a creat Călin Popescu Tăriceanu tocmai cu PSD, după ce a dat PDL afară de la guvernare.
La Antena3, Marcel Ciolacu a arătat că știe ce derută a creat între primari și președinții de CJ anunțul domniei sale: “E un lucru de bun simț, dacă vrei să construiești. Nu e despre noi, e despre contextul internațional. Puterea trebuie să o împărțim”.
De ce insistă Marcel Ciolacu
Sunt pesedişti convinși că Marcel Ciolacu nu se va ține de cuvânt. Sigur că e posibil, ba chiar tradițional în politica românească. Dar afirmația a fost repetată nu doar pentru audiența internă, iar cea externă nu i-ar trece ușor cu vederea o asemenea minciună. Nu ar mai fi credibil de la început.
Chiar dacă dl Ciolacu crede sincer în acest principiu, e greu de înțeles de ce simte nevoia să-l tot repete în campanie, deși poate avea un efect demobilizator.
Doar dacă vrei să îi îndemni pe ai tăi să se gândească nu doar pe cine doresc președinte, pe Marcel Ciolacu desigur, ci și care ar fi premierul nonPSD ideal pentru ei în următorii ani.
Prima întrebare este cu cine ar putea face coaliție PSD. Răspunsul e destul de clar: cu PNL. Cu suverniștii nu se poate, dacă PSD vrea să mai scoată capul în lume, și Marcel Ciolacu a infirmat deja posibilitatea. Cu USR nu are cum să funcționeze. Iar UDMR e puțin probabil să fie suficient. Deci altă cale în afară de PNL nu prea există.
Cu siguranță Nicolae Ciucă e premierul non-PSD ideal. Guvernarea președintelui liberal a fost chiar mai profitabilă pentru PSD decât actuala guvernare, pentru că banii erau la fel de mulți, însă nu decontau politic erodarea decât în mică măsură.
În egală măsură, Nicolae Ciucă este și rivalul cel mai accesibil pentru Marcel Ciolacu în finala prezidențială. O finală care ar fi pe cât de plicticoasă, pe atât de confortabilă. Unul ar deveni președinte, celălalt ar fi premier, niciunul nu s-ar considera învins, iar scorul majorității ar fi potențat de bonusul electoral al celor două partide care și-au trimis candidații în finală.
Dacă Nicolae Ciucă ia un scor foarte prost și nu intră în finală, în mod cert va fi înlăturat de la șefia PNL, iar un Marcel Ciolacu victorios ar fi obligat ori să-și ia înapoi cuvântul despre partajarea puterii, ori să numească cine știe ce liberal care chiar ar complica foarte tare viața pesediștilor.
Deci, dacă îl iau în serios pe dl Ciolacu, pesediștii sunt implicit îndemnați să tragă și pentru Nicolae Ciucă, cel mai bun premier pentru ei, dacă Marcel Ciolacu câștigă prezidențialele, dar și cel mai bun președinte pentru ei, dacă Marcel Ciolacu pierde alegerile.
Dar blatul ar putea fi chiar mai extins și ne vom lămuri despre acest lucru foarte curând.
Testul marelui blat
Liderii celor două grupuri parlamentare liberale au depus un proiect de lege, cu solicitarea procedurii de urgență, care i-ar permite lui Klaus Iohannis să candideze independent pe lista electorală PNL pentru Senat. Modelul Ion Iliescu.
Doar că nicio modificare legislativă nu poate fi făcută de PNL singur. De ce ar fi de acord PSD cu așa ceva?
Explicația poate fi una singură, în aceeași linie cu acordul pentru comasarea alegerilor și listele comune din 9 iunie - blat în numele stabilității.
Dacă PSD va fi de acord, este clar că PNL și PSD au bătut palma pentru marea împărțire a funcțiilor în decembrie: președintele și premierul să meargă în tandemul Nicu și Marcel în ce ordine o fi să fie, iar Klaus Iohannis să devina președintele Senatului și președintele PNL, la pândă pentru o dregătorie externă pentru care să fie propus.
S-ar termina astfel și cu revoluția de preluare a partidului pe care o pregătesc post-alegeri liberalii care au scos capul prin Crin Antonescu.
Cheia este ca Nicolae Ciucă să ajungă cumva în turul al doilea, o misiune pentru care nu numai PSD pare a munci din greu, dar ajută substanțial și candidații cu șanse mai mari să ajungă acolo, Elena Lasconi și Mircea Geoană, intrați într-o competiție amețitoare a gafelor de proporții.