De fapt, la ce candidează Marcel Ciolacu? Discursul ipocriziei

De fapt, la ce candidează Marcel Ciolacu? Discursul ipocriziei

Dincolo de profilarea candidaturii omului normal, despre care a scris deja Magda Grădinaru, dincolo de atacurile inevitabile și mai degrabă moderate (comparativ cu restul discursurilor) către președintele Iohannis și PNL, dincolo de tușele conservatoare apăsate și pe alocuri ridicole pentru un social democrat, discursul de candidat al lui Marcel Ciolacu a fost o combinație între ipocrizie și exploatarea profundei necunoașteri de către electorat a puterilor președintelui.

Dl Ciolacu a vorbit despre reindustrializarea României, cu obiective clare – „readucerea la viață a marilor uzine de metalurgie, siderurgie și petrochimie cu ajutorul capitalului privat”, investiții masive în industria chimică, parteneriat real cu sectorul farmaceutic, creșterea unor noi generații de specialiști prin sistemul de învățământ tehnologic și orientarea spre inovare.

ADVERTISING

Marcel Ciolacu a vorbit despre dezvoltarea agriculturii, prin dezvoltarea fabricilor de procesare românești și creșterea subvențiilor pentru fermierii noștri.

Despre dezvoltarea serviciilor prin creșterea alocărilor pentru toate programele de finanțare a IMM-urilor și susținerea prin bonificații financiare a firmelor care fac export.

Despre dezvoltarea serviciilor medicale și de educație, printr-un sistem avantajos de deduceri din impozitul pe salarii.

Despre dezvoltarea construcțiilor, protejarea spațiilor verzi, și locuințe accesibile pentru tineri.

Statul nu mai poate decide creșteri de taxe peste noapte, dar toți trebuie să plătească taxele care sunt în vigoare, a citit Marcel Ciolacu de pe foaie, prin ochelarii din vârful nasului.

A enunțat și un plan atractiv pentru diaspora: „fiecare cetățean, stabilit legal în străinătate, care se întoarce în țară, să aibă 10 ani scutiri de impozite pentru banii pe care îi aduce înapoi.”

Una peste alta „statul român, de la președinte la ultimul funcționar public, trebuie reformat astfel încât să aibă grijă de toți!”, a citit Marcel Ciolacu

Bune sau rele, asemenea proiecte nu au însă nimic de-a face cu prerogativele președintelui, funcția pentru candidează Marcel Ciolacu. Ele țin esențial de fișa postului unui premier, ceea ce Marcel Ciolacu este în acest moment.

Ce poate face și ce nu președintele României am inventariat cu Constituția și legile în mână în urma cu câteva săptămâni. Foarte puțin, exact în privința celor promise de Marcel Ciolacu și de care depinde viața de zi cu zi a românilor.

Desemnează un premier asupra căruia nu mai are legal nicio putere mai târziu, indiferent în ce direcție duce acesta lucrurile. Poate refuza promulgarea unor legi, însă numai pentru a le ataca la CCR sau a le trimite o dată la rediscutare, după care semnătura devine obligatorie.

Nu are inițiativă legislativă, prezidează ședințele de guvern la care participă, dar fără a avea vreo pârghie concretă de a-și impune viziunea.

Un președinte – premier au republicile prezidențiale, cel mai cunoscut exemplu e SUA, unde președintele este și șeful guvernului, o formulă pe care personal o susțin pentru că este singura care justifică pe deplin votul direct și universal. Dar nu se pune problema de așa ceva.

Deci Marcel Ciolacu își poate îndeplini promisiunile doar dacă:

1.Rămâne premier, pierzând alegerile prezidențiale. Ceea ce pare a fi o variantă la care dl Ciolacu se gândește intens, dacă e să ne luăm după felul în care și-a securizat la congres puterea în fruntea PSD.

Pare să fi făcut tot ce-i stă în putință să facă dificilă debarcarea sa, în caz de înfrângere, formând o autentică gardă pretoriană de apropiați în funcțiile cheie.

2.Ca președinte intenționează să concentreze toată puterea în mâna proprie, cu un premier din PSD, de tip Văcăroiu sau Boc, pe care să-l domine copios.

Dar este exact ceea consilierii au scris în discurs și dl Ciolacu a citit că nu va face: „România are nevoie de un președinte care să înțeleagă că puterea trebuie împărțită, nu acaparată de un singur om sau un singur partid”.

În plus, de când este premier, câte din proiectele enunțate în discurs a demarat dl Ciolacu?

E chiar amuzant să-l auzi pe dl Ciolacu citind: „susțin cu toată tăria libertatea de expresie, economică, religioasă și sexuală”, după ce anunțat în noiembrie anul trecut că România nu va respecta decizia CEDO care obligă la o formă de statut juridic pentru cuplurile de același sex, decizie pe care guvernul a și atacat-o fără succes.

Așa cum e să auzi cum va susține IMM-urile șeful guvernului care a jupuit șapte piei de pe mediul de afaceri și a reușit să scoată în stradă contabilii exasperați.

Ar mai fi de punctat o ipocrizie. Ne aducem aminte că întreaga construcție pentru alegerile din 9 iunie a fost fundamentată pe ascensiunea pericolului extremist.

El a dispărut cu totul din discursul dlui Ciolacu. Adversarii sunt liberalii, parteneri la guvernare. Asta înseamnă că dl Ciolacu și-a pierdut speranța să aibă parte de George Simion în turul al doilea și a început eforturile de a capta bunăvoința electoratului conservator naționalist pentru care au existat o mulțime de mesaje în discursul de prezidențiabil.


În fiecare zi scriem pentru tine. Dacă te simți informat corect și ești mulțumit, dă-ne un like. 👇