Cei care au ajuns în Kefalonia spun că este o bijuterie de insulă cu de toate: o mare de o culoare aproape ireală, două orașele în stil italienesc, munți pe care să îi iei de plăcere la picior, dealuri pitorești și mai ales multă liniște.
Kefalonia a devenit o destinație turistică mai târziu decât Corfu și Zakynthos și, în general, cei care vin aici caută liniște și o mare într-o culoare de neuitat.
Kefalonia, la fel ca și celelalte insule ionice, s-a aflat secole de-a rândul sub dominația Veneției. S-a aflat însă și sub suveranitate siciliană, dar și sub ocupație otomană, franceză sau sub protectorat ruso-otoman ori chiar britanic. Atâtea influențe nu aveau cum să nu lase urme și e o încântare să iei insula la picior.
Se vede mai ales amprenta venețiană, satele și orașele insulei urmând arhitectura orașului lagunar.
Dar mai ales ce-a creat natura aici e incredibil!
De văzut în Kefalonia
Din păcate, ca și în cazul vecinei de la sud, Zakynthos, Kefalonia a fost spulberată de puternicul cutremur din 1953, care a distrus marea majoritate a localităților de pe insulă. Spre deosebire de Zakynthos, Kefalonia a avut un pic de noroc: două localități, Asos și Fiskardo, au rămas în picioare aproape integral.
Asos se află construit pe un braț de pământ care leagă insula de o stâncă împădurită cu o citadelă venețiană în vârf. De sus, de pe șoseaua care urmează traseul coastei, este o priveliște absolut spectaculoasă.
Asos are și o plajă mică în oraș, câteva restaurante și pensiuni îngropate în flori.
Fiskardo nu beneficiază de aceeași localizare spectaculoasă, dar este un oraș colorat și de asemeni plin de flori, care îmbrățișează un golf de unde pleacă feribotul spre insula Ithaki – celebra Itaca al lui Ulise de Odiseea.
Vei găsi aici, chiar pe mal, restaurante și magazine cu profil turistic, dar pe străduțele din spate te vei trezi literalmente îngropat în flori.
Dacă te îndrepți spre capitală sau principala stațiune turistică Lassi dinspre sud, deodată îți va apărea în față o citadelă cu adevărat impresionantă. Numită Kastro (sau cetatea Sf. Gheorghe), această cetate impresionantă construită de venețieni a fost capitală a insulei timp de secole.
Poziția este una perfectă – poți avea sub observație cam tot sudul și estul insulei. Fiind și destul de mult în interiorul Kefaloniei, era practic imposibil că gărzile cetății să fie luate prin surprindere.
În interiorul cetății sunt câteva clădiri în semi-ruină, dar zidurile sunt extrem de bine păstrate, iar panorama este de neuitat.
Înainte de intrarea în castel se află un mic sat numit Kastro (sau Borgo) unde poți poposi pentru o masă delicioasă, dacă ți-e foame.
Megalos Soros, cel mai înalt munte de pe insulele ionice, se află în Kefalonia. Vârful cel mai înalt are 1.628 metri înălțime.
De pe versantul sudic, poți admira Zakynthos (iar într-o zi clară chiar și Peloponezul), iar de pe partea cealaltă, Ithaka poate fi văzută aproape oricând, iar într-o zi clară se zărește până la Lefkada.
Există poteci pentru iubitorii de munte, dar pentru cei mai comozi sau care nu au mult timp la dispoziție există o șosea asfaltată până în vârf. De-a lungul întregii șosele este o panorama de vis și cu greu nu poți să nu te opreșți la fiecare serpentină. De sus, poți admira aproape întreaga panorama a sudului insulei. Vei vedea însă și o grămadă de relee și antene aparent lăsate în paragină. Pe vremea războiului rece, aici era un releu important al NATO.
Șoseaua Argostoli, până dincolo de Asos, de-a lungul marii, este o destinație în sine, cu kilometri și kilometri de albastru marin, pini verzi, stâncă semi-aridă și sate spectaculos cocoțate pe munte.
Este un peisaj cum rar poți admira și nu poți să-l treci la lucrurile pe care le poți face “în viteză”. Totul arată absolut superb! De neratat e zona de deasupra plajei Myrtos. Este un punct de panoramă de unde cu greu te poți desprinde. A două oprire obligatorie este deasupra orășelului Asos.
Peștera Drogarati este iarăși o destinație de neratat, fiind considerată una dintre cele mai frumoase peșteri ale Greciei. Nu este mare, dimpotrivă, putând fi vizitată în circa jumătate de oră, dar este superbă, mai ales în felul în care a fost iluminată.
Peștera Melissani este o altă bijiterie, care putea fi pierdută de tot. Este de fapt o peșteră a cărui tavan s-a prăbușit în 1953, la cutremur. Peștera fusese descoperită doar cu 2 ani înainte și se pare că lacul subteran fusese folosit pentru proslăvirea zeului Pan și al nimfelor.
Cel mai bine este să vizitezi Melissani între orele 12:00 – 14:00, când lumina soarelui pătrunde direct spre lac. Numai că toți turiștii știu asta, așa că așteaptă-te la cozi destul de lungi.
După cumpărarea biletului, se coboară pe niște scări și ajungi la buza lacului printr-un tunel la capătul căruia vei urca pe una din bărci. Fundul lacului este plin de pietre, iar culorile sunt suprarealiste. De altfel, datorită clarității apei, și a pietrelor care reflectă razele solare, ai senzația că bărcile plutesc.