Anul 68: Galba este proclamat de căte Senat împărat al imperiului Roman, ca succesor al celebrului Nero, care însă nu a murit decât a doua zi, pe 9 iunie.
Anul 632: Moare Muhammad, profet al Islamului.
Anul 1593: Se naște Gheorghe Rákóczi I, principe al Transilvaniei. Istoria consemnează că, în timpul domniei sale, principatul Transilvaniei, aflat sub suzeranitate otomană, a cunoscut o epocă de înflorire economică și de afirmare politică și culturală.
Principele n-a împiedicat aceste tendințe de emancipare economică și socială, deși promova o politica absolutistă, care spera să-i folosească pentru răspândirea calvinismului în rândul populației transilvane - o idee de care era entuziasmat.
Conform ideilor Calvine, Rákóczi a sprijinit folosirea limbii materne în liturghie și în învățământ, nu numai în cazul comunității maghiare, dar și în cazul românilor și sașilor. La îndemnul lui și pe cheltuielile Principatului s-a imprimat în tipografia domnească de la Alba Iulia prima traducere completă a Noului Testament în limba română, respectiv Noul Testament de la Bălgrad, cunoscut și sub denumirea de Biblia Rakocziana.
De numele lui se leagă instaurarea, începând cu anul 1669, a sistemului educațional elementar în limba română, bazat pe școli primare („népiskola”), după ce soția lui, Zsuzsanna Lorántffy a înființat prima școală românească de nivel mediu, la Făgăraș.
Anul 1795: Moare Regele Ludovic XVII al Franței, născut în 1785, deci moare la vârsta de 10 ani. Rămas orfan după ce revoluționarii i-au ghilotinat părinții, micul Ludovic a încăput pe mâna unor brute care l-au ținut în condiții mizere de viață, l-au subnutrit și l-au batjocorit. Din cercetarea ulterioară a osemintelor a rezultat că subnutriția a fost pricipala cauză care a dus la moartea copilului-rege. Mai pe românește, a murit de foame.
Anul 1838: La Colegiul Sf. Sava a fost deschisă prima bibliotecă publică din București.
Anul 1876: Moare George Sand, scriitoare franceză. A fost o personalitate dintre cele mai populare ale literaturii franceze și chiar europene. Mulți autori englezi o consideră mai renumită în țara lor chiar decât Victor Hugo sau Honoré de Balzac.
George Sand a scris peste 50 de volume din diverse lucrări literare, inclusiv povești, piese de teatru și texte politice, alături de cele 70 romane ale sale.
Se pot scrie multe volume despre viața lui George Sand. N-aș reține pentru aceste rânduri decât episodul prieteniei duioase, dar și al dragostei fierbinte înfiripate intre George Sand și compozitorul polonez de mare notorietate Frédéric Chopin.
Cuplul și-a petrecut iarna anilor 1838–1839 pe insula Mallorca, în largul mediternian al Spaniei, mai exact în mănăstirea Valldemossa. Călătoria și șederea în Mallorca au fost descrise superb în „Un hiver à Majorque” ( O iarnă în Mallorca ), publicată în 1841.
Prezența lui Chopin se simte în multe creații ale lui George Sand dar și influența ei este prezentă în multe compoziții pentru pian (nocturne, sonate) sau pentru orchestră, unele chiar anume dedicate. Totuși, Chopin și Sand s-au despărțit cu doi ani înainte de moartea compozitorului.
Este neclar ce a provocat această despărțire, deși există mai multe ipoteze, care încă mai sunt dezbătute de memorialiști. Atât știm, ca fapt cert: că George Sand a lipsit în mod ostentativ de la înmormântarea fostului ei iubit.
De aici încolo, putem face multe presupuneri. Poate l-a dat pur și simplu uitării, considerându-l ca un episod oarecare. Poate a existat între ei un conflict, pentru care ea n-a putut să-l ierte. Poate prezența la funeraliile vechiului iubit ar fi deranjat orgoliul vreunui iubit nou (căci de iubiți n-a prea avut lipsa nonconformista scriitoare). Poate flacăra dragostei n-a fost încă stinsă și scriitoarea a vrut să evite șocul pe care l-ar trăi la vederea sicriului. Poate își juraseră reciproc să nu mai audă nimic unul despre celălalt, după despărțire. Poate, poate, poate.
Sand a murit la Nohant, lângă Châteauroux, Franța, la 8 iunie 1876, în vârstă de 71 de ani și la 27 de ani după pierderea lui Chopin. Cu siguranță, a coborât în tenebre, ducând cu ea răspunsul corect la atâtea întrebări, care ne preocupă.
Anul 1897: La cinematograful „Lumière" din București, a fost inaugurată prezentarea primelor filmulețe, reprezentând momente din actualitatea românească. Secvențele au fost filmate de operatorul Paul Menu, din inițiativa ziarului L’Indépendance Roumaine, care apare în România.
În anii următori, când cinematografia lua un mare avânt, prezentarea actualității pe peliculă devenea o cutumă. Se năștea un fel de „telejurnal pe peliculă”, care completa vizionarea fiecărui film. Practica a continuat până a apărut televiziunea.
Anul 1905: Moare Prințul Leopold de Hohenzollern-Sigmaringen, tatăl Regelui Ferdinand I al României
Anul 1922: La Belgrad, are loc nunta principelui Alexandru I al Iugoslaviei cu principesa Maria a României, căreia i se spunea și Mignon sau Mărioara, pentru a o deosebi de mama ei, tot Maria, respectiv regina consortă Maria.
Pe prințul moștenitor Alexandru al Serbiei l-a cunoscut Regina Maria a României la Paris, unde fiecare se afla pentru a susține interesele țării sale la Conferința unde urma să fie semnat tratatul de pace, după Primul Război Mondial.
Modul cum își susținea interesele, seriozitatea și pasiunea cu care prințul Alexandru le prezenta, au făcut asupra Reginei Maria o bună impresie, gândind încă de atunci la o eventuală căsătorie a fiicei sale Mignon cu prințul moștenitor sârb.
Doi ani mai târziu, chiar în ziua de Crăciun a anului 1921, se oficia, la Castelul Peleș, logodna oficială dintre Alexandru, devenit între timp rege al Iugoslaviei, și principesa Maria – Mignon - Mărioara. Ceremonia religioasă a logodnei a avut loc în București, la 20 februarie 1922, în incinta Palatului Cotroceni.
Seara, Casa Regală a organizat un dineu oficial, despre care a relatat cu amănunte nu numai presa din țară, ci și de peste hotare.
Căsătoria a avut loc tot la București, la 8 iunie 1922. Întâmplător sau nu, chiar în ziua acestei memorabile nunți de la București, la Belgrad a avut loc primul meci din istoria echipei naționale de fotbal a României. Partida Iugoslavia-România s-a terminat cu scorul 1-2.
Din păcate, fericirea noii familii princiare iugoslave n-a fost de lungă durată. În1934, Alexandru, devenit între timp regele Alexandru I al Iugoslaviei, aflat în drum spre Paris, a fost asasinat la Marsilia de către un terorist din țara sa. Cel mai mare fiu al său a devenit rege sub numele de Petru al II-lea , ultimul suveran iugoslav, iar regina Maria-Mignon a devenit regină mamă (în condițiile în care fiul Petru era minor).
Regina mamă a murit în exil la Londra, pe 22 iunie 1961, și a fost înmormântată la "Royal Burial Ground". În 2013 a fost reînhumată la Mausoleul Regal Oplenac de lângă Belgrad.
Anul 1930: Parlamentul României îl proclamă pe Prințul Carol de Hohenzollern-Sigmaringen ca rege al României sub numele de Carol al II-lea.
Anul 1935: Se naște Victor Frunză, scriitor disident și jurnalist român. Victor Frunză a fost o personalitate cu totul aparte în peisajul românesc, fiind pe de o parte format și cultivat în spiritul „culturii” regimului comunist, iar pe de altă parte devenit dizident, după publicarea unei scrisori critice la adresa regimului de dictatură.
Victor Frunză e născut în comuna Dumitrești, jud.Buzău (astăzi). A urmat școala primară în comuna natală și Liceul Economic din Râmnicu Sărat. După absolvirea liceului, se înscrie la facultatea de ziaristică din București și apoi este „trimis”la facultatea de ziaristică a Universității "Lomonosov" din Moscova .
Întors în țară, a publicat în presă, a lucrat ca redactor și realizator de emisiuni culturale la Radiodifuziunea Română, apoi la Televiziunea Română. A fost profesor de jurnalism audio-vizual la facultatea de ziaristică în cadrul Academiei Politice "Ștefan Gheorghiu".
Părea un „cadru” de nădejde și de încredere al regimului. Dar, deodată, se află în public despre o scrisoare critică la adresa regimului de dictatură din România, pe care Victor Tulbure a publicat-o în Occident și pe care a difuzat-o, pentru români, postul „Europa Liberă”.
Deci, ca să revin, poetul Victor Tulbure l-a criticat pe președintele țării și pe ilustra sa consoartă. Suna ca un fel de „șah la rege”, mai bine zis la președinte. La Ceaușescu personal și la soția acestuia, tocmai declarată în acele zile inginer, apoi doctor, apoi profesor și, în sfârșit. academician, membră a Academiei Române. Asemenea ascensiune rapidă, mai rar!
Anchetat pentru curaj și expulzat din țară în 1980, poetul dizident ajunge în Danemarca, la Århus, unde înființează editura “Nord”, devenită mai târziu “Victor Frunză – EVF”. Acolo, editează mai multe studii asupra fenomenului politic românesc.
După 1989, Victor Tulbure revine în România, unde tipărește o ediție jubiliară a poeziilor lui Mihai Eminescu, dar și creații proprii, precum: “Globul din stânga”, “Privegheați lângă privighetori”, "Muzeu Sentimental", “Marea gară nouă”, “Istoria stalinismului în România”, “Istoria comunismului în România”, “Destinul unui condamnat la moarte: Pamfil Șeicaru”, "Alergătorul de la Marathon" ș.a.
În ultimii ani ai vieții, Victor Frunză a participat la numeroase colocvii, conferințe și simpozioane literare sau istorice, printre care "Școala de vară" a Memorialului victimelor comunismului de la Sighet
Anul 1967: Moare Otilia Cazimir, poetă și prozatoare română, marcată în istoria noastră mai ales pentru reușitele versuri scrise pentru copii și pe care, poate, unii dintre noi le mai țin minte, așa cum le-au învățat la grădiniță.
Anul 1995: A fost lansată naveta „Discovery", această misiune marcând al 100-lea zbor spațial american cu personal uman la bord (Cap Canaveral, Florida).
Anul 2004: Pentru prima dată după 1882, s-a produs un fenomen astronomic deosebit: planeta Venus a trecut prin fața Soarelui (între orele 05:20 și 11:24 GMT), fenomen care a putut fi urmărit de peste trei sferturi din populația Terrei.
Anul 2020: Moare Pierre Nkurunziza, om politic din Burundi și fost președinte al țării.
MEMENTO: