Mica istorie: 6 iunie - Ziua când pornea o lovitură de stat în România

Anul 1513: Trupele italiene ale „Ligii Sfinte” înving, în Bătălia de la Novara, armata franceză, de sub conducerea directă a lui Ludovic al XII-lea.

Anul 1523: Regentul Suediei, Gustav Vasa, este ales rege, marcând simbolic sfârșitul Uniunii de la Kalmar. A fost o uniune personală între statele europene nordice, reunind sub conducerea unui singur monarh trei regate: Danemarca, Suedia și Norvegia.

Dominată în mare parte de Danemarca, Uniunea a prosperat mai ales prin încasarea de către aceasta a taxelor impuse pentru navele ce doreau să străbată strâmtorile pentru a ajunge în Suedia, Finlanda, Rusia, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia sau țărmul estic al Germaniei.

Funcționarea Uniunii de la Kalmar a durat din 1397 până în 1523 când, prin alegerea regelui Gustav Vasa, s-a pus capăt Uniunii de la Kalmar, neagreată de acesta, iar susținătorii ei au fost înlăturați. 

Anul 1599: Se naște Diego Velázquez, pictor spaniol de mare notorietate. Reprezentant al școlii baroce, Velázquez s-a remarcat în special ca portretist la curtea regelui Filip al IV-lea al Spaniei.

În același timp, Velázquez a folosit frecvent natura în creația sa, afișându-se ca autor al unei noi viziuni și al unui nou mod de zugrăvire a naturii. Pe drept cuvânt s-a spus despre el că este precursorul multor școli ulterioare de pictură, astfel încât, la sfârșitul secolului al XIX-lea, majoritatea impresioniștilor - nonconformiștii acelei epoci - încercau să valorifice în pictura lor moștenirea lui Velázquez.

Anul 1606: Se naște Pierre Corneille, dramaturg francez, purtătorul de stindard al curentului clasicist în dramaturgia franceză și chiar în cea universală.

Corneille a început prin a scrie comedii precum Mélite, La Place royale sau L'Illusion comique, ori Clitandre. Dar triumful i l-a adus fără nicio îndoială Le Cid, Cidul, un succes strălucit chiar de la prima reprezentație. În 1640, se bucura de același succes ca maestru al tragediilor isterice: a fost ultimul dintre autorii dramatici ai generației sale care s-a impus fără egal nu numai în fața contemporanilor săi, ci și în fața posterității: Horace, Cinna, Polyeuctes, Rodogune.  

Popularitatea lui Corneille a creat la francezi adjectivul „Cornelian” care sugerează „o dilemă corneliană”, adică opoziția ireductibilă între două puncte de vedere diferite, de exemplu o opțiune emoțională sau iubitoare versus una morală sau religioasă.

Anul 1654: Regina Cristina abdică de pe tronul suedez și este succedată de vărul ei, Carol al X-lea Gustav.

Anul 1674: Este încoronat Shivaji, fondatorul Imperiului Maratha, cândva un stat puternic în Tibet, dar astăzi dispărut.

Anul 1799:  Se naște poetul rus Alexandr Pușkin - dacă-mi permiteți paralela, un adevărat Eminescu al poporului rus. Universal în felul său, Pușkin a abordat aproape toate genurile literare: poezie, romane (Dama de pică, Eugen Oneghin - acesta din urmă un roman în versuri, teatru (Boris Godunov, Rusalka, Mozart și Salieri). Dar poate că nimic nu-l reprezintă mai bine pe Pușkin decât poemele, din care aș aminti:

• Ruslan și Ludmila (1820)
• Frații haiduci (1822)
• Fântana din Bahcisarai (1824)
• Țiganii (1827)
• Contele Nulin (1825)
• Poltava (1829)
• Călărețul de aramă (1833)

Interesant pentru literatura noastră este poate faptul că Pușkin avea un prieten bun printre români: pe scriitoru Costache Negruzzi, autorul nuvelei-roman Alexandru Lăpușneanu. Prietenia lor datează din niște ani de răstriște, când Moldova era invadată de turci.

Pușkin a fost exilat la Chișinău, pentru poziția sa critică față de familia țarului. Tot la Chișinău, s-a refugiat și familia Negruzzi, alarmată de venirea turcilor instalați la Iași. Împrietenindu-se, Pușkin și Negruzzi s-au influențat reciproc în creațiile lor, iar acesta din urmă a început acolo, la Chișinău, manuscrisul viitoarei sale nuvele Alexandru Lăpușneanu.

Anul 1808: Fratele lui Napoleon, Joseph Bonaparte, este încoronat rege al Spaniei. Este al treilea frate căruia generosul Napoleon îi pune o coroană pe cap, după ce alți doi au fost și ei încoronați în regatele Napoli și Suedia.

Anul 1809: Suedia promulgă o nouă Constituție, care restabilește puterea politică în baza statutului propriu al fiecărei clase sociale, Ståndsriksdagen, după 20 de ani de absolutism aproape total. În același timp, Carol al XIII-lea este ales pentru a-i succeda lui Gustav Adolf al IV-lea, ca rege al Suediei.

Anul 1857: Sofia de Nassau se căsătorește, la castelul din Wiesbaden-Biebrich, cu viitorul rege Oscar al II-lea al Suediei și Norvegiei.

Anul 1872: Se naște ultima țarină a Rusiei, Alexandra Feodorovna, soția ultimului țar, Nicolae al II-lea, alături de care a fost asasinată de bolșevici în 1918.

Anul 1875: Se naște Thomas Mann, scriitor german, laureat al Premiului Nobel - merită reamintită motivația juriului cu privire la romanul care a atras această înaltă distincție: „...în principal pentru marele roman „Casa Buddenbrook”, care de-a lungul anilor a fost întâmpinat cu aprecieri tot mai mari cu referire la această operă clasică a literaturii contemporane”

Iată și alte titluri care i-au asigurat autorului aprecierea publicului:

• Königliche Hoheit (Alteță regală) (1909)
• Der Zauberberg (Muntele vrăjit), (1924)
• Lotte in Weimar (Lotte la Weimar), (1939)
• Doktor Faustus, das Leben des deutschen Tonsetzers Adrian Leverkühn, erzählt von einem Freunde (Doctor Faustus, viața compozitorului german Adrian Leverkühn povestită de un prieten), (1947)
• Der Erwählte (Alesul), (1951)
• Bekenntnisse des Hochstaplers Felix Krull (Mărturisirile escrocului Felix Krull), (1954)

Anul 1883: Moare compozitorul și dirijorul român Ciprian Porumbescu. Poate cea mai populară compoziție a sa este celebra baladă, pe care o puteți asculta:

Anul 1894: S-a născut Sabin Drăgoi, compozitor și folclorist român de mare anvergură.

Anul 1901: S-a născut Sukarno, primul președinte al Indoneziei.

Anul 1903: S-a născut Aram Haciaturian, compozitor armean de mare renume, autorul unor strălucite pagini muzicale, intrate demult în repertoriul universal. Aș aminti: Treisprezece suite, printre care „Gayane” „Spartacus”, „Fericirea”.

Nu rezist fără să nu recomand să accesați un fragment din „Gayane”:

Anul 1917: S-a născut Ion Rațiu, politician român, descendent al unor vechi familii de personalități de prestigiu din Transilvania.

Anul 1925: A fost fondată compania americană producătoare de automobile „Chrysler", care în 2025 își va serba un glorios centenar.

Anul 1930: Lovitură de palat la București. Prințul Carol, cel îndepărtat din familia regală și trimis în exil la Paris, fără drept de a se mai întoarce vreodată în țară, complotează cu prim ministrul Iuliu Maniu o discretă „revenire amiabilă” în țară și, bineînțeles, pe tron.

În baza înțelegerii, fostul prinț (redenumit între timp cetățeanul Carol Caraiman), urcă într-un avion privat la Munchen și aterizează la Cluj, în seara de 6 iunie 1930. A doua zi, aterizează la București, tot cu un avion privat și cu acte falsificate. Abia când se înfățișează familiei, își declină adevărata identitate, de față cu prim ministrul Iuliu Maniu (care era în temă de altfel).

Unii comentatori interpretau gestul premierului ca un demers patriotic, întrucât se resimțea lipsa unui șef al statului. Alții apărau poziția regelui Ferdinand - defunct între timp - care nu accepta să pună coroana în mâinile unui fustangiu.

Dar problema era chiar mai delicată decât pare. Fostul prinț nu numai că își revendica tronul, dar se pregătea să-și detroneze propriul fiu - pe copilul Mihai, rege minor - ca să se înscăuneze el. Va accepta, oare, regina mamă Elena să-și vadă copilul alungat de fostul ei soț? Va accepta Guvernul să subscrie la un act contrar Constituției, dar și Statutului Casei Regale? (se pare că Maniu nici nu-l pusese în temă) Va accepta Patriarhul să-l ungă cu sfântul mir pe tatăl copilului pe care îl unsese deja cu trei ani în urmă? Va accepta consiliul de regență să gireze o lovitură de palat?

Ei bine, au acceptat cu toții. Toți, în afară poate de regina-mamă Elena, despre care regele Mihai povestește într-un interviu că s-a retras discretă și izolată de tot, lângă o fereastră. Plângea.

Nici nu putea face altceva decât să plângă. Maniu o asigurase că avea o înțelegere cu Carol, ca metresa sa Elena Lupescu să nu se întoarcă niciodată în țară. Dar poți avea încredere în cel care-i jurase credință regelui-copil, iar acum încalcă jurământul și pune umărul la înlăturarea lui? Cum se numește asta? Nu cumva sperjur?

Toate acestea însă nu-l impresionau pe Carol. A acționat rapid și tot rapid trebuie să continue. A convenit cu patriarhul ca ungerea la Patriarhie să aibă loc pe 9 iunie, după ce se va obține acordul Parlamentului și al Guvernului, iar proclamarea solemnă la 10 iunie, când noul rege se va adresa cu o proclamație către țară.

Asta cu proclamația către țară era nițel cam delicată. Premierul, patriarhul, liderii politici, demnitarii țării, toți aveau interesul să pună batista pe țambal. Și chiar au pus-o. Dar poporul? Poporul va sta, oare, cu mâinile încrucișate, acceptând un rege fustangiu care-și detronează fiul, ca să se înfigă el la bucate?

Poporul nici n-a fost întrebat, dar și în asemenea caz derulat în afara prevederilor constituționale, merita încercat un referendum sau, mai bine un plebiscit, așa cum s-a procedat la venirea principelui Carol I.

Este evident că o consultare populară ar fi complicat lucrurile. Pentru a le simplifica, Iuliu Maniu a demisionat din funcția de prim ministru, la 7 iunie, tot pe fondul jurământului de care vorbeam. Numaidecât, regența l-a numit premier pe Gheorghe Gh. Mironescu, un susținător al înscăunării lui Carol.

La 8 iunie, regenții Miron Cristea și Constantin Sărățeanu au demisionat. În aceeași zi a fost convocat Parlamentul, care a abrogat legile din 4 ianuarie 1926, a atribuit lui Mihai titlul de "Mare Voievod de Alba Iulia", iar Carol a fost proclamat rege, punându-se astfel punct problemei succesiunii regelui Ferdinand.

Regina-mamă și-a făcut imediat bagajele și a plecat cu primul tren în Grecia. Tristul ei destin a provocat nostalgia românilor, care țin totdeauna cu cel lovit de soartă, mai ales în situația când toată țara a aflat despre ibovnica regală, cum că n-a avut răbdare să-și aștepte amorezul la Paris (sau poate la Munchen)  nici măcar două-trei zile.

Iar Carol al II-lea a domnit zece ani și ceva până l-au doborât evenimentele anului 1940, când a trebuit să accepte întoarcerea fiului Mihai, înapoi la tronul său – condiție pusă de Antonescu, pentru preluarea guvernării.

Anul 1932: Alexandru Vaida-Voievod a fost ales președinte al Consiliului de Miniștri (6 iunie-10 august 1932).

Anul 1942: Al Doilea Război Mondial: SUA declară război României și Bulgariei, ca replică la războiul declarat acestora de România și Bulgaria.

Anul 1944: Al Doilea Război Mondial: Începe Bătălia Normandiei. Ziua Z, sub numele de cod Operation Overlord, începe cu debarcarea a 155.000 de militari aliați pe plajele din Normandia în Franța.

Pregătirea a fost de excepție. Niciun comandant german nu simțise ce i se pregătește. Când au venit primele rapoarte chiar din Normandia, generalii au crezut că este o farsă sau o greșeală de cifru. Nu se poate, este imposibil. Mai ales că Hitler aprobase pentru generalii săi câteva concedii. I–ar fi trimis  el în concediu, dacă ar fi avut informații despre asemenea pericol? Este posibilă o debacare de asemenea anvergură, fără să afle celebrul GESTAPO?

Spre amiază, când Wermacht-ul a reușit să ia primele măsuri, plaja era deja invadată cu zeci de mii de militari ai Alianței. Churchill, Roosvelt și Stalin s-au felicitat reciproc, iar în Europa a început marele tăvălug, care nu s-a oprit decât la 8/9 mai 1945.

Anul 1948: Moare Louis Lumière, inventator și cineast francez, unul din părinții cinematografiei. Iată unul din primele filme din lume, realizat de frații Lumiere: „sosirea trenului în gară”, producție 1896. Durata întregului film: 46 secunde – poate doriți  să-l vizionați: 

Anul 1961: Primul titlu de campion mondial cucerit de un luptător român, Valeriu Bularca, a avut loc la Campionatul mondial de lupte greco-romane de la Yokohama.

Anul 1971: A fost lansată nava „Soiuz 11", prima navă cosmică de transport, într-o misiune ce a durat 23 de zile, 17 ore și 40 minute.

Anul 1987: A fost dat în folosință Pasajul Unirii din Capitală, cel mai lung pasaj subteran auto bucureștean (900 metri din care 600 acoperiți).

Anul 2004: Primul tur al alegerilor locale în România. După al doilea tur, rezultatele pe total țară au fost următoarele: pe locul unu a ieșit PSD (președinte Adrian Năstase), locul doi PNL (peședinte Teodor Stolojan), locul trei PD (președinte Traian Băsescu), patru UDMR (președinte Marco Bela), cinci - PRM (prședinte C.V.Tudor)

MEMENTO:

• Suedia: Ziua națională (din 2005)
• Coreea de Sud: Ziua comemorării