Anul 1267: Prima mențiune documentară a orașului Mediaș apare într-un document datat 3 iunie 1267, unde orașul este prezentat cu denumirea Mediesy. Acest nume poate fi dedus fie din numele asemănător al unui trib secuiesc din secolul al IX-lea, fie, la fel de probabil, din denumirea în limba latină a localității, căreia romanii în spuneau Media.
Mediașul a fost unul din cele șapte orașe puternic întărite ale Transilvaniei, care au dat numele german al regiunii (Siebenburgen – șapte cetăți – denumirea săsească a Transilvaniei):
- Sibiu (Hermannstadt)
- Brașov (Kronstadt)
- Mediaș (Mediasch)
- Sighișoara (Schäßburg)
- Sebeș (Mühlbach)
- Cluj-Napoca (Klausenburg)
- Bistrița (Bistritz)
Cu timpul, cetățile devenind orașe, teritoriul locuit în mare parte de sași s-a organizat în unități administrative numite scaune. Este interesantă lista atribuțiilor ce le revenea șefilor de „scaune”:
- Colectarea impozitelor, dărilor și dajdiilor - pe gospodării
- Judecarea pricinilor conform dreptului cutumiar al sașilor transilvăneni de către judele scăunal, în calitate de reprezentant direct al regelui Ungariei
- Asigurarea ordinii publice
- Supravegherea breslelor și a meseriilor
- Recrutarea de militari în temeiul alianțelor și pentru apărarea proprie
- Gospodărirea pădurilor
- Trimiterea de reprezentanți la întrunirile Dietei Maghiare și a Universității Săsești
Pricinile se judecau conform dreptului cutumiar, nu conform unor norme sau standarde legislative.
Anul 1326: Se încheie tratatul privind delimitarea graniței dintre Republica Novgorod și Norvegia, în zona denumită Finmark (partea de nord a Norvegiei). Liniștea care a urmat a fost însă tulburată în secolul al XV-lea, când Rusia condusă de țarul Ivan al III-lea a schimbat în mod decisiv starea de fapt.
Rusia, acaparând teritorii în regiune, și-a impus propria civilizație și cultură, reprezentate prin arhitectura specific rusească, dar intervenind și în problemele de frontieră, după ce a desființat Republica Novgorod, pur și simplu „înghițind-o”.
Anul 1428: Dan al II-lea, domnul Valahiei, participă la lupta de la Golubăț împotriva otomanilor, alături de regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg. Degeaba. Otomanii au învins, iar sultanul Murad al II-lea, încurajat de izbândă, a atacat și Serbia, al cărei despot, Gheorghe Brancovici, a acceptat în cele din urmă să devină vasal al Imperiului Otoman.
Anul 1841: Se naște Eduard Caudella, valoros muzician român. A compus muzică de operă, a fost și violonist, dirijor, profesor, dar și critic de muzică.
A compus șapte opere, din păcate prea puțin cunoscute – ar merita ceva mai mult, cel puțin pentru frumusețea temelor melodice abordate, dar și pentru ritmurile care amintesc de tradițiile muzicii populare românești.
Merită să comparați concertul nr. 1 pentru vioară și orchestră, cu orice altă compoziție similară a marilor maeștri europeni:
Anul 1865: Se naște Regele George al V-lea al Marii Britanii.
Anul 1875: Moare Georges Bizet, compozitor francez, autorul uneia din cele mai populare compoziții de operă din câte s-au scris, „Carmen”, din care merită să ascultați aria „L’amour est un oiseau rebel ”, sau „Habanera”:
Anul 1899: Moare Johann Strauss II, compozitor austriac de mare notorietate pentru numeroase piese de muzică de salon, dar și pentru operetele care au cucerit lumea, după că au delectat elitele societății vieneze. Poate merită să amintesc câteva din ele, aflate de altfel redate in extenso, pe programele de internet:
- Liliacul
- O noapte la Veneția
- Sânge vienez
- Voivodul Țiganilor (titlul original, „Zigeunerbaron”, respectiv Baronul Țiganilor)
Dar renumele lui Johann Strauss nu este legat doar de operetă ci și de muzica dansantă, respectiv valsuri, polci, mazurci, menuete, gavote și multe, foarte multe, altele.
Anul 1906: S-a născut Josephine Baker, dansatoare, cântăreață și actriță franceză de origine americană. Originea este americană, dar cariera și-a desfășurat-o îndosebi în Europa și mai ales în Franța.
A fost prima femeie de culoare cărei i s-a încredințat un rol major, într-un film mut, alb-negru, turnat în 1927: Siren of the Tropics, regizat de Mario Nalpas și Henri Étiévant.
Și a fost prima femeie de culoare care a cucerit publicul prin arta sa interpretativă, prin jocul său de scenă, prin glasul cald și ușor ondulat, dar mai ales prin prestanța pe care puține interprete din cinematografie au știut s-o afișeze.
ASTĂZI PE SPOT:
Anul 1910: Se naște Paulette Goddard (Marion Levi), celebră actriță americană, a cărei carieră s-a întins pe șase decenii ale secolului trecut, din anii 1920 până la începutul anilor 1970. A fost o adevărată stea care a strălucit aproape fără concurență pe firmamentul Epocii de Aur a Hollywood-ului.
Și-a început cariera de copilă, ca model, iar apoi ca interpretă în mai multe producții de pe Broadway. La începutul anilor 1930, s-a instalat la Hollywood și s-a făcut remarcată ca partener romantic și tandru al marelui Charlie Chaplin, lângă care a apărut, mai întâi în rolul principal al filmului mut de mare succes „Modern Times” (Timpuri Noi - 1936), iar mai târziu în geniala creație a lui Chaplin, „The Great Dictator” (Dictatorul - 1940).
După ce a semnat cu Paramount Pictures, Goddard a devenit una dintre cele mai mari vedete ale studioului, în roluri principale, din filme precum „The Cat and the Canary” (1939), „The Women” (1939) „North West Mounted Police” (1940), „Reap The Wild Wind” (1942) sau, „So Proudly We Hail!” (1943), pentru care a primit o nominalizare la Premiul Oscar pentru cea mai bună actriță în rol secundar ).
Căsătoriile ei, mai întâi cu Chaplin, apoi cu actorul Burgess Meredith și, în sfârșit, cu marele om de litere al secolului trecut, Erich Maria Remarque, au avut parte de multă atenție din partea presei, moraliștii arătând-o cu degetul.
Poate de aceea, după căsătoria cu Remarque, Goddard s-a mutat în Elveția și s-a retras din lumea ecranului. A preferat liniștea, devenind pe parcurs o susținătoare a celor obidiți, și chiar îmbrățișând ideile socialiste, la modă în acea epocă. Goddard a murit în Elveția în 1990.
Anul 1922: Ion Vinea editează, la București, revista avangardista Contemporanul, care promova sincronizarea literaturii naționale cu cea europeană. O deschidere spre vest a culturii românești continua astfel tradiția europeană formată în secolul al XIX-lea de către tineretul școlarizat în Occidentul francofon.
Anul 1922: Moare Duiliu Zamfirescu, scriitor român, membru titular și vicepreședinte al Academiei Române. Deși nu cred că cineva care a trecut bacalaureatul a uitat de Duiliu Zamfirescu, îmi amintesc cteva din titlurile cele mai iubite:
- Viața la țară
- Tănase Scatiu
- În război
- Îndreptări
Anul 1924: Moare Franz Kafka, scriitor ceh de limbă germană. Reprezentant de seamă al prozei moderne, specifică secolului XX, Kafka a influențat covârșitor evoluția literaturii postbelice. Cu mesaje adesea codificate în parabole ce pot genera multiple interpretări, operele sale se caracterizează printr-o viziune halucinantă, grotescă, tragicomică asupra realității, caracteristică expresionismului și suprarealismului.
Printre cele mai importante creații kafkiene se numără romanele Procesul, Castelul și America, nuvela Metamorfoza sau povestirile Verdictul, Colonia penitenciară, Un artist al foamei, Un medic de țară și Marele zid chinezesc.
Anul 1950: O expediție franceză realizează prima ascensiune a vârfului Annapurna, al 10-lea vârf ca înălțime din lume.
Anul 1951: Se naște Jill Biden, profesoară americană, actuala Primă Doamnă a Statelor Unite. În prezent, doamna Biden este profesoară de limba engleză la Northern Virginia Community College, fiind pentru prima dată când soția unui vicepreședinte sau chiar președinte al SUA deține un loc de muncă în calitate de salariat în timp ce soțul ei își exercită mandatul sau cea mai mare parte din mandat.
Anul 1964: Moare Frans Eemil Sillanpää, scriitor finlandez, laureat al Premiului Nobel.
Anul 1989: Guvernul chinez trimite forțe de securitate să evacueze protestatarii din Piața Tiananmen, rezultând sute de victime umane, după altercații cât se poate de violente.
Anul 1989: Moare Ayatollahul Ruhollah Khomeini, întemeietorul și liderul spiritual al Republicii Islamice Iran (n. 1902)
Anul 1991: A erupt vulcanul Mount Unzen din sudul Japoniei; valul de fum și lavă a omorât 43 de oameni, aproape toți cercetători sau jurnaliști.
Anul 2001: Moare Anthony Quinn, actor american, cunoscut și ca Zorba Grecul, după numele unui film de mare succes al repertoriului mondial.
Anul 2006: Muntenegru redevine stat independent, proclamându-și în mod oficial separarea de uniunea statală Serbia și Muntenegru.
Astăzi, Muntenegru este Republică Parlamentară, cu o suprafață de 13.800 kmp, o populație de 622.000 locuitori (estimare 2018) și cu capitala la Podgorica, un oraș de 156.000 locuitori. Țara prezintă un deosebit interes turistic, datorită frumuseții munților, a plajelor situate pe malul Mării Adriatice, dar și a vestigiilor din epoca romană și cea ulterioară, marcată de îndelunga ocupație otomană.
Anul 2007: La Craiova, se inaugurează piața socio-umană din centrul civic al orașului, în mijlocul căreia se află prima fântână muzicală din România, și una din puținele din întreaga lume.
Anul 2009: A doua tentativă de alegere a președintelui Republicii Moldova a eșuat. Președintele nu a fost ales deoarece opoziția a boicotat alegerea, iar fracțiunii majoritare (PCRM) nu i-a ajuns un vot, așa zisul "vot de aur".
De reamintit că, în conformitate cu Constituția Republicii Moldova, președintele țării se alege cu votul calificat al trei cincimi din numărul deputaților aleși (61 de voturi). Această majoritate calificată nu a putut fi atinsă.
Ca urmare a eșuării în alegerea președintelui statului, președintele încă în exercițiu, Vladimir Voronin, a dizolvat Parlamentul, a dimisionat și a anunțat alegeri legislative anticipate.
Nici acum, alegerea președintelui nu a fost simplă. După demisia președintelui Vladimir Voronin, a urmat interimarul Mihai Ghimpu, apoi interimarul Vladimir Filat, urmat de alt interimar, Mihai Lupu. În martie 2012, Parlamentul reușește, în sfârșit se aleagă prin vot universal președintele țării, pe Nicolae Timofti, urmat, tot prin vot universal pe pro-rusul Igor Dodon (2016-2020).
Într-un final, tot prin vot universal, este aleasă la 20 decembrie 2020 Maia Sandu, actuala președintă a Republicii Moldova, de orientare pro-europeană.