Antrenorul care a produs surpriza sezonului în Liga Campionilor relatează de pe front: "Sunt pregătit oricând să folosesc arma"

Antrenorul care a produs surpriza sezonului în Liga Campionilor relatează de pe front: "Sunt pregătit oricând să folosesc arma"
Sprijină jurnalismul independent
Donează acum

Numele de Yuriy Vernidub nu vă spune cu siguranță prea multe, dar, în urmă cu șase luni, echipa antrenată de el a produs surpriza sezonului în fotbalul din Europa. Acum, tehnicianul în vârstă de 56 de ani s-a înrolat în armata ucraineană și încearcă să oprească invazia rușilor.

Yuriy Vernidub este antrenorul principal al celor de la Sheriff Tiraspol, care în toamnă a produs una dintre cele mai mari surprize din istoria Ligii Campionilor. Campioana Moldovei, cu un buget anual de doar 5 milioane de euro, a învins-o cu 2-1 pe Real Madrid chiar pe Santiago Bernabeu.

La jumătate de an distanță de la acel succes istoric, Yuriy Vernidub a luat decizia de a-și lăsa echipa pentru a pleca să-și apere țara natală.

Într-un interviu acordat BBC Sport, Yuriy Vernidub dezvăluie ce l-a determinat să ia această decizie și cum s-a adaptat la viața pe front.

"Fiul meu m-a sunat pe 24 februarie, la 4:30 dimineața, și mi-a spus că rușii ne-au atacat. Am știut atunci că mă voi întoarce în Ucraina pentru a lupta.

ADVERTISING

Am avut nevoie de 11 ore pentru a ajunge din Tiraspol până la casa mea din Ucraina, călătorind prin Odesa, apoi prin Kirovgrad, Kryvyy Rih și apoi Zaporoje, dar nu pot spune că a fost dificil.

Nu vreau să te mint. Când mă întorceam acasă, am văzut o mulțime de bărbați puternici părăsind țara. Dacă se vor întoarce, voi fi fericit. Am înțeles că au plecat cu familiile lor în Moldova, România și așa mai departe. Din zona noastră au plecat mulți bărbați… bărbați din Harkov, Zaporoje, Lugansk, Donețk. Am înțeles în acel moment că nu pot face același lucru. Mi-am spus că, de îndată ce ajung acasă, mă voi duce și mă înrola.

Apropiații au încercat să mă oprească. Soția, copiii, nepoții… Am rezistat presiunilor și îi mulțumesc soției mele că m-a susținut eventual. Ea îmi cunoaște caracterul. Dacă iau o decizie, nu o voi schimba.

Am fi putut merge în Moldova și această opțiune este încă deschisă pentru copiii mei, pentru soțiile lor, pentru nepoții mei. Dar eu și soția mea - rămânem aici cu siguranță.

ADVERTISING

Momentan cred că nu sunt foarte departe de conflict. Cele mai grele bătălii sunt probabil la 120 km de locul unde ne aflăm. Dar am luat decizia mea, așa că totul este în regulă. Nu mi-e frica.

Urmăreşte LIVE TEXT evenimentele din Ucraina în a 9-a zi de război

Am fost în armată când eram tânăr – era obligatoriu să o fac timp de doi ani. Dar era într-o unitate pentru sportivi. Timp de două luni, am fost instruiți în teorie și după aceea am învățat cum să mânuim o armă. Dar asta a fost cu mult timp în urmă. Nu pot spune că am probleme la folosirea armelor de foc, știu să le folosesc.

Colectivul din jurul meu este nebun. În sensul bun, desigur. Este foarte tare că fac parte dintr-o astfel de echipă. Aici sunt personaje diferite. Dar sunt uniți, prietenoși și foarte motivați. Totul este împărțit între noi. Din acest punct de vedere, totul este bine. De asemenea, este bine că mulți au vrut să facă poze cu mine.

ADVERTISING

Am cunoscut aici un nepot, dar, în general, nu știu cine este aici și cine nu. Fratele meu are peste 60 de ani. Fiul meu cel mic nu poate lupta din cauza sănătății sale. Fiul meu cel mare nu este aici pentru că am insistat să stea acasă - are doi copii mici. Dacă va fi nevoie de el, cu siguranță va veni, nu am nicio îndoială.

Nu am voie să dezvălui care este rolul meu în armată. Acum suntem instruiți. În fiecare minut suntem gata să mergem acolo unde ne spun ei. Nu mi-am folosit încă arma, dar sunt gata, mereu. Oricând.

Nu pot să-l înțeleg Putin. Și nu-i pot înțelege pe rușii care nu sunt împotriva lui. Înțeleg că mulți dintre cetățenii ruși nu-și dau seama ce se întâmplă. În Rusia, lucrurile sunt arătate destul de diferit decât sunt. Ei spun că ne eliberează. Dar de la ce? Au spus că suntem fasciști, naziști… Nici măcar nu îmi găsesc cuvintele pentru a descrie ceea ce fac ei. Sunt atacate case de civili, dar spun doar că au lovit infrastructura militară. Ei mint.

Am un respect total pentru [președintele Ucrainei] Volodymyr Zelensky. Indiferent ce spun ei despre el. L-am votat. Oamenii îl numeau clovn, dar el a arătat că este un adevărat lider.

El este sincer. A greșit și el, dar e normal ca toată lumea să greșească. Îmi imaginez cât de greu este să conduci o țară. Nu mă îndoiesc că este un om bun. Avem un președinte care va acționa corect. Eu cred în el.

Cred că pacea va avea loc doar când vom câștiga. Cred că cererile Rusiei sunt imposibil de atins. Nu ne vom retrage. Este nevoie de dialog, dar nu le vom satisface ultimatumurile. Vedem negocieri care au loc și sper că vor avea suficient creier pentru a opri acest război. În primul rând, sper să nu mai moară copii și femei. Acesta este cel mai important lucru.

Vreau să mulțumesc restului Europei pentru sprijinul acordat. Mulți copii și femei au plecat în alte țări. Le mulțumesc acelor țări pentru asta. Mulțumesc tuturor pentru sprijinul acordat. Știu că ei înșiși se confruntă cu o alegere grea. Cred că își dau seama că chiar acum Ucraina este scutul pentru întreg continentul.

Mă gândesc tot timpul la fotbal. Fotbalul este viața mea. De când eram copil am început să joc, am fost jucător profesionist, apoi am devenit antrenor. Sunt sigur că voi continua să fiu manager și voi câștiga trofee.

Când am învins-o pe Real Madrid, nu mi-am putut imagina asta. Am început să am îndoieli la începutul lunii februarie. Atunci s-au intensificat știrile pe acest subiect. Pe 14 februarie am început să-mi fac griji. Jucătorii m-au tot întrebat de ce sunt atât de trist tot timpul. Mi s-a întâmplat ceva? Am tot spus că nimic nu este în neregulă, dar în curând ceva va fi. Au tot spus că nu va fi, dar am simțit ceva.

Unii dintre băieții Sheriff m-au sunat și am primit mesaje vocale. Au întrebat cum se simte familia mea, cum se descurcă copiii mei. Pe 1 martie, Sheriff a jucat în ligă împotriva unui rival și au câștigat. Apreciez asta. Unii antrenori mi-au trimis și cuvinte de încurajare.

Mă motivează să mă gândesc la fotbal. Fotbalul este viața mea. Sper că acest război nu va dura mult. Vom câștiga și mă voi întoarce la munca mea iubită."

Yuriy Vernidu s-a născut în Zhytomyr, iar înainte de a ajunge în 2020 pe banca lui Sheriff Tiraspol le-a mai antrenat pe Metalurh Zaporizhzhia, Zorya Luhansk și Shakhtyor Soligorsk.

Ca jucător, el a evoluat, printre altele, pentru Dnipro Dnipropetrovsk, Chemnitzer FC și Zenit Saint Petersburg.


În fiecare zi scriem pentru tine. Dacă te simți informat corect și ești mulțumit, dă-ne un like. 👇