În contextul unei pandemii care durează deja de doi ani, care ne-a făcut să trecem printr-o sumedenie de trăiri și să ne adaptăm rapid unor noi realități, fiecare cum a putut, războiul din Ucraina ne-a pus și mai multe pe „farfuria” emoțională.
Reacțiile au fost diverse și fiecare a simțit impactul unui eveniment major care se desfășoară la graniță în funcție de propriile mecanisme de coping, frici, experiențe anterioare și stare mentală.
Anxietate, tristețe, panică, frică, revoltă, deprimare sau neputință sunt stări pe care le-am putut experimenta în condițiile în care imaginile unui război nedrept se întipăresc în conștiința noastră.
Iar acestea determină reacții. Una din reacții este suprainformarea, căutarea unor explicații liniștitoare sau chiar soluții. Alții au o reacție agresivă de critică și acuzare, indiferent de calea sau platforma ei de manifestare. Există și cazuri de blocaj, care împiedică urmărirea unei rutine obișnuite, care poate părea lipsită de sens în condițiile actuale.
Dar orice moment este un moment bun pentru analiză și autocunoaștere. Lucrul cu sinele este recomandat permanent - și mai ales sub ghidajul unui profesionist. Iar un pas important este înțelegerea. Este normal să simțim îngrijorare, dar cum ne dăm seama când se transformă în anxietate, frică sau chiar panică nejustificată?
Am stat de vorbă cu prof. univ. dr. psih. Daniel David, rectorul UBB din Cluj-Napoca, care ne-a explicat care sunt diferențele dintre acestea:
- Îngrijorarea rezultă dintr-o raportare rațională (flexibilă, noncatastrofală și cu toleranță la frustrare) – conștientă sau automată, dar conștientizabilă - la un pericol imediat sau anticipat.
- Anxietatea rezultă dintr-o raportare irațională (rigidă, catastrofală și cu intoleranță la frustrare) – conștientă sau automată, dar conștientizabilă - la un pericol anticipat.
- Frica este un răspuns natural la un pericol imediat bazat pe un complex de mecanisme înnăscute și dobândite (ex. de prelucrarea automată/inconștientă a informației).
- Frica devine disfuncțională atunci când se transformă în fobie, mobilizarea psihobiologică nefiind adaptată pericolului (ex. hiperactivare fiziologică implicată în panică).
„Psihologia cognitiv-comportamentală arată că îngrijorarea ne motivează mai optim și ne pregătește psihobiologic (ex. concentrarea atenției, memoria de lucru, comportamente adaptative, efectele imunologice bune etc.) pentru a confrunta adecvat pericolul; în plus, pe fondul îngrijorării pot să apară și emoții pozitive (ex. legate de un succes), ceea ce asigură și o bună calitate a vieții. Anxietatea, în schimb, generează comportamente dezadaptative și ne afectează negativ funcțiile cognitive; în plus, pe fondul ei, apar mai greu emoțiile pozitive”, menționează Daniel David pentru SpotMedia.ro.
L-am rugat pe rectorul UBB să ne treacă în revistă și tipurile de comportament pe care le-a observat în ultima vreme și să ne explice puțin care sunt factorii declanșatori.
„Unii oameni, foarte puțini, nu sunt afectați de stresorul <<război>>, menținându-și nivelul de funcționare psihobiologică, deoarece pentru ei acest stresor nu are relevanță motivațională. Sigur, o astfel de atitudine este adesea percepută la limita dintre normal și patologic, astfel că concluzia trebuie formulată cu mare grijă.
Alții sunt afectați cu stres funcțional (eustres), revenindu-și mai rapid sau în timp la nivelul anterior de funcționare socială, iar unii având chiar dezvoltări psihologice poststresor (ex. apreciază mai bine viața).
În fine, unii sunt afectați cu stres disfuncțional (distres), rămânând într-o afectare a funcționării psihobiologice pe termen mai lung sau chiar accentuându-și în timp deteriorarea”, precizează Daniel David.
Ne ajută să ne facem scenarii de tipul „ce-ar fi dacă?”
În discuțiile de zi cu zi, dar și în mesajele pe social media se vehiculează tot mai multe scenarii de tipul „ce-ar fi dacă?”: O să plec, o să rămân? O să lupt, o să fug? Cum o să mă simt dacă soțul/fratele/copilul/tatăl rămâne și luptă? Iar exemplele pot continua.
Daniel David spune că astfel de scenarii ne pot fi utile. Dar doar atâta vreme cât avem un set mintal (cognitiv) rațional de filtrare a stresorilor.
„Nu evenimentul ne influențează, ci modul nostru de raportare la el, ne spune psihologia cognitivă. Așa că putem avea orice scenarii de start ca stresori, reacțiile noastre psihologice, emoționale și comportamentale fiind unele sănătoase, în acest caz. Deci nu aș elimina scenariul <<ce-ar fi dacă>>. Pentru că, dacă mă pun, spre exemplu, în locul refugiaților, atunci pot să-i înțeleg mai bine și să fiu mai empatic și cu mai multă compasiune.
Important este însă, așa cum am spus, să filtrez toți stimulii care acționează asupra mea – externi (ex. războiul) sau interni (ex. scenarii imaginate) – prin setul mintal rațional”, explică Daniel David.
Și că tot a venit vorba de refugiați, l-am întrebat care pot fi motivațiile din spatele mobilizării extraordinare pe care societatea civilă românească o are în privința ucrainenilor fugiți de război.
„În formula psihologiei pozitive, unii au valoarea de a ajuta oameni în nevoie ca o valoare cardinală, lucru care le dă sens și semnificație (fericire prin viață cu sens). Alții ajută pentru că așa se simt ei mai bine (fericire prin viață plăcută) – și nu avem aici spațiul să explicăm de ce - și/sau pentru că acest comportament corespunde unor calități personale, precum compasiunea (fericire prin viață bună). În fine, alții o fac probabil și cu anumite interese personale și pragmatice, în formula unei motivații extrinseci”, punctează rectorul UBB.
Cum ne ferim de fake news-uri
Circulă în continuare multe fake news-uri în contextul situației beligerante din vecini, dar și încercări de a altera realitatea războiului sau de a distrage atenția de la ce se întâmplă de fapt în Ucraina.
Așadar, cum putem face să ne apărăm de astfel de discursuri manipulatoare?
Daniel David spune că măsurile sunt simple: „Despre război citim doar din surse oficiale și din mass-media de tip „quality”, nu de tip „entertainment”; de asemenea, în această perioadă despre aceste fenomen evităm contaminarea psihologică din rețelele de socializare”.