Pentru o țară care a trăit penuria de benzină într-un trecut nu chiar îndepărtat, panica imenselor cozi la pompe nu e inexplicabilă. Așa cum după ce autoritățile s-au dovedit sistematic ori mincinoase, ori complet depășite de situație, nu e nicio mirare că asigurările venite de la ele nu conving pe nimeni.
Virgil Popescu nu poate convinge nici un hămesit să mănânce un pui fript. Locul lui nu mai era demult în guvern, deci nimic uimitor în faptul că declarațiile domniei sale nu au disipat cozile. Nu suntem primii care pățim asta. A pățit la fel și Bulgaria în urmă cu câteva zile, tot pornind de la isteria de pe rețelele de socializare, infirmată de evoluția prețurilor.
Dar pentru a fi mai raționali și mai inteligenți decât guvernanții noștri ar trebui să încercăm în primul rând să ne informăm altfel decât din zvonuri. Prețul barilului a scăzut miercuri, nu există niciun motiv obiectiv pentru care prețul la pompă să explodeze. Dimpotrivă.
Apoi ar trebui să înțelegem că suntem în plin război informațional. Sigur că după ce a pierdut în 24 de ore doi clienți pentru petrolul său, SUA și UK, Rusia are tot interesul să contraatace cu panica. Și o face invocând prețuri apocaliptice pentru petrol, atât prin oficiali de la Moscova cât și prin troli.
În condițiile în care nu există niciun motiv obiectiv, singurul care poate arunca prețul în aer, orice preț, este factorul subiectiv, adică fix panica.
Prețul este modelat de raportul între cerere și ofertă. Bulucul de la benzinarii pune presiune pe prețul carburantului. Controalele pe tema asta sunt o prostie. Fiecare vinde cu prețul pentru care are clienți. Iar statul nu are a se plânge cât timp încasările sale sunt pe măsură.
Este valabil, cum spuneam, pentru orice marfa, inclusiv euro. Cu cât lumea dă buluc să cumpere valută, presiunea pe curs devine foarte mare, speculatorii simt miros de câștig și efortul BNR este mai mare.
Evident că în orice criză există profitori oricând apți să speculeze panica. A fost suficient ca un benzinar să se joace cu prețul pentru ca bulgărele de panică să înainteze cu viteză și să provoace imense cozi la mai toate pompele de benzină și oameni dispuși să investească poate ultimii bani din casa în carburant de care nu au acum neapărată nevoie. Au cumpărat cu rezervorul, cu canistra, cu damigeana.
Tentația unei companii de a profita de o asemenea situație e uriașă. Așa că dacă joi dimineată prețul va fi cu mult mai mare, fix din cauza acestei panici va fi așa.
De vina nu este doar MOL pentru că a forțat prețul. Dacă nu îi cumpăra nimeni marfa era obligată să dea înapoi.
În timp ce așteptăm războiul cu tancuri și rachete, ar fi bine să înțelegem că suntem deja într-un război hibrid care mizează pe panică pentru destabilizare. Este tot ce poate face Putin cu adevărat și nu pierde nicio ocazie.
Asta nu înseamnă că piața petrolului e stabilizată. Nu înseamnă că prețul carburanților nu va continua să crească, la fel că până acum, cu câțiva bani la câteva zile.
Războiul costă pe toată lumea. Dar prețul libertății trebuie să-l plătim, oricum incomparabil mai mic decât cel pe care-l plătește Ucraina. Este prețul ruperii dependenței de un scelerat și de o țară care covârșitor majoritar îl susține.
Este prețul refuzării unui precedent. Dacă Putin câștigă runda aceasta, ori el, ori alt bolnav va face din nou același lucru știind care sunt mijloacele să învingă.
Și mai e ceva. Cât timp orașele, chiar și cele mai mici, nu doar Bucureștiul, sunt sufocate de trafic, cât timp Valea Pahovei este blocată în fiecare week-end, cât timp cererea nu sancționează oferta, război sau nu, nu văd de ce prețul nu ar continua să crească. Oftatul nu ajută.