Totul se improvizează. Spitalele au secții provizorii, instalațiile electrice cedează și îi transformă pe bolnavii racordați la oxigen în bombe vii, iar Guvernului, provizoriu, nu-i prea pasă de situaţia din spitale.
Tragedia de joi dimineață de la Ploiești face parte dintr-un șir de drame similare, în care pacienți veniți să fie salvați la spital au fost, de fapt, omorâți.
Exact acum un an, un incendiu a făcut scrum salonul secției de terapie intensivă de la Spitalul Județean Neamț, omorând 10 bolnavi infectați cu coronavirus. Ministrul Sănătății de atunci, Nelu Tătaru, sugera că toți românii sunt vinovați de ceea ce s-a întâmplat, pentru că au acceptat ani de zile să se trateze în acest sistem medical.
Din noiembrie anul trecut, când a luat foc spitalul de la Piatra Neamț, și până astăzi, când au murit doi bolnavi și o infirmieră are arsuri pe jumătate din suprafața corpului, în urma incendiului de la Ploiești, autoritățile nu au făcut mare lucru.
Nu a început o campanie de verificare la sânge a spitalelor și mai ales a secțiilor în care se folosește oxigenul pentru recuperarea bolnavilor.
Nimeni din Guvern nu a făcut o strategie cu termene clare de executare pentru evitarea dramelor de acest fel și care să înceapă, eventual, cu schimbarea cablurilor electrice, fiindcă în multe cazuri sunt vechi de peste o jumătate de secol.
La Palatul Victoria prioritățile nu au avut nicio legătură cu salvarea oamenilor, cu vaccinarea împotriva Covid-19 sau cu lupta împotriva epidemiei. Premierul demis Florin Cîțu s-a concentrat aproape întregul an asupra ascensiunii sale în partid: cum să facă să parvină politic, cum să concentreze cât mai multă putere în mâinile sale și cum să-și boicoteze partenerii de guvernare de care voia neapărat să scape.
Este împovărat, oare, prim-ministrul de morții incendiilor evitabile din ultimul an? S-a gândit vreun moment că din fiecare tragedie Guvernul trebuie să învețe ceva?
Se simte prim-ministrul vinovat în vreun fel că țara pierde în fiecare zi mai mulți oameni decât dacă ar fi în război? Se simt foștii miniștri ai Sănătății vinovați că n-au făcut destul pentru a evita nenorocirile din aceste zile? Are, oare, vreo responsabilitate ministrul Apărării în criza sanitară, pentru că nu s-a ocupat serios să-i convingă pe oameni de necesitatea vaccinării?
Are, oare, președintele conștiința grea că țara se află de 70 de zile în criză, cu un guvern care improvizează doar pentru a-și prelungi mandatul? Se gândește Klaus Iohannis la cei aproape 20.000 de oameni care au murit în această perioadă?
A vizitat vreun spital aglomerat pentru a vedea cu ochii lui cât de înghesuiți stau bolnavii, cât de greu le e medicilor să-i salveze și cât de aproape poate fi oriunde un alt deznodământ nefericit?
Ministrul interimar al Sănătății, Cseke Attila, nu știe care a fost cauza tragediei de la Ploiești, dar vorbește despre o problemă sistemică: „ceea ce ştim astăzi – şi nu ştim de azi dimineaţă, de la acest incendiu, ci ştim din săptămânile în care suntem – este aceea că avem o suprasolicitare a sistemului medical românesc. Din păcate, nu e ceva nou, din păcate va mai ţine, pentru că valul pandemic mai ţine”.
Declarația ministrului, care are acest portofoliu de doar două luni, e în măsură să alarmeze și mai mult, fiindcă în subsidiar sugerează că spitalele sunt depășite, iar Guvernul nu are soluții.
Incendiul de la Ploiești este al patrulea din ultimul an după cele care au avut loc la Piatra Neamț (noiembrie 2020), la Spitalul Matei Balș din București (ianuarie 2021), la Spitalului de Boli Infecțioase din Constanța (octombrie 2021).
În urma acestor drame, zeci de pacienți au murit, câțiva bolnavi au fost pur și simplu carbonizați și au fost cadre medicale desfigurate.
Nu există încă vinovați. Există doar morții plus un guvern care agonizează stând cu spatele la țară și un președinte care prelungește cu cinism o criză politică inutilă.
Sabina Fati