Felul în care mergem s-ar putea modifica cu ani înainte ca boala Parkinson să fie diagnosticată. Cercetătorii au descoperit că persoanele care au dezvoltat ulterior această afecțiune aveau deja schimbări subtile în mișcarea brațelor, vizibile în înregistrări realizate cu aproape șapte ani înainte de diagnostic.
Studiul, realizat de o echipă de la Universitatea New South Wales din Sydney, Australia, sugerează că analiza mersului ar putea deveni un instrument util pentru identificarea timpurie a persoanelor cu risc de Parkinson.
În boala Parkinson, pierderea progresivă a celulelor nervoase care produc dopamină afectează controlul mișcărilor. Mușchii pot deveni rigizi, iar mișcările încetinesc. Printre modificările care apar se numără și perturbarea coordonării dintre brațe și picioare în timpul mersului.
În mod normal, când ducem piciorul drept înainte, brațul stâng se mișcă în aceeași direcție, contribuind la menținerea echilibrului corpului. La persoanele care dezvoltă Parkinson, această coordonare poate fi afectată, scrie Science Alert.
Pentru a afla cât de devreme pot apărea aceste schimbări, cercetătorii au analizat date din UK Biobank, un amplu proiect de monitorizare a sănătății populației.
Peste 100.000 de voluntari fuseseră invitați să poarte timp de o săptămână un senzor de mișcare la încheietura mâinii. Echipa a analizat înregistrările utilizabile de la 73.413 persoane, urmărindu-le ulterior istoricul medical timp de până la zece ani. În această perioadă, 314 participanți au fost diagnosticați cu boala Parkinson.
Cercetătorii au folosit un program informatic numit Watch Walk, care a identificat secvențele în care participanții mergeau. Software-ul a estimat numărul de pași, viteza de deplasare și regularitatea acestora.
Senzorul a oferit însă și informații mai puțin evidente la o simplă numărătoare a pașilor. Direcția în care era orientată încheietura mâinii și felul în care aceasta se mișca au permis programului să distingă balansul natural al brațului în timpul mersului de alte mișcări, precum ducerea mâinii la cap sau menținerea ei în fața corpului.
Primele schimbări pot apărea cu aproape 7 ani înainte de diagnostic
Atunci când au comparat rezultatele, cercetătorii au observat diferențe între persoanele care au primit ulterior diagnosticul de Parkinson și cele care nu au fost diagnosticate în perioada de monitorizare.
Participanții diagnosticați în primele 40 de luni după purtarea senzorului făceau, în medie, aproximativ 4.000 de pași pe zi. Prin comparație, persoanele fără un diagnostic de Parkinson în perioada urmărită făceau aproximativ 6.400 de pași zilnic.
Diferența era mai mică în cazul celor care au primit diagnosticul după un interval mai lung. Persoanele care au dezvoltat boala aveau și viteze maxime de mers mai mici.
De asemenea, cercetătorii au identificat diferențe în ritmul pașilor și în proporția de timp petrecută mergând pe distanțe mai lungi, fără întreruperi.
Una dintre cele mai interesante observații a vizat însă mișcarea brațelor, se arată într-un raport publicat de Journal of Neural Transmission. Participanții care au fost diagnosticați ulterior cu Parkinson petreceau mai puțin timp balansându-și natural brațele în timpul mersului. Diferența putea fi observată chiar și în înregistrările realizate cu aproape șapte ani înainte de diagnostic.
