Bolile autoimune, precum scleroza multiplă, lupusul sau boala Crohn, ar putea avea la origine și o moștenire genetică din trecutul îndepărtat al omenirii. Unele variante genetice care i-au ajutat pe strămoșii noștri să supraviețuiască infecțiilor ar putea crește astăzi riscul ca sistemul imunitar să atace propriul organism, sugerează studii bazate pe analiza ADN-ului uman antic.
Bolile autoimune apar atunci când sistemul imunitar atacă, din motive care nu sunt pe deplin înțelese, țesuturile și organele propriului corp, în loc să se limiteze la combaterea virusurilor, bacteriilor și altor agenți patogeni. În această categorie intră afecțiuni precum scleroza multiplă, artrita reumatoidă, diabetul de tip 1, lupusul, psoriazisul și boala Crohn.
Dar de ce ar face asta propriul organism? Cercetările recente sugerează că o parte dintre explicații s-ar putea găsi în evoluția umană. Gene care ofereau un avantaj în trecut, când oamenii erau expuși frecvent unor infecții periculoase, ar putea deveni un handicap în condițiile de viață actuale.
Genele care i-au ajutat pe strămoși să supraviețuiască
În urmă cu aproximativ 5.000 de ani, în Epoca Bronzului, oamenii treceau treptat de la viața de vânători-culegători la agricultură și creșterea animalelor. Schimbările au modificat și relația dintre oameni și agenții patogeni.
Crescătorii de animale intrau în contact apropiat cu bovine, oi și capre, dar și cu virusurile, bacteriile și alți agenți infecțioși pe care acestea îi purtau. Unele dintre aceste microorganisme au trecut de la animale la oameni, provocând boli.
Într-un asemenea mediu, capacitatea sistemului imunitar de a recunoaște și combate rapid infecțiile putea face diferența dintre viață și moarte. Prin selecție naturală, variantele genetice care ofereau protecție au devenit mai frecvente în populațiile care au supraviețuit.
Însă un sistem imunitar foarte reactiv poate avea și un dezavantaj: uneori, răspunsul său se îndreaptă împotriva propriului organism.
Acest mecanism se încadrează în ceea ce oamenii de știință numesc pleiotropie antagonistă: aceeași variantă genetică poate avea efecte diferite, unele benefice, altele dăunătoare, în funcție de context. O caracteristică avantajoasă într-un anumit mediu poate deveni un factor de risc atunci când condițiile se schimbă.
Variante genetice din Epoca Bronzului, asociate astăzi cu scleroza multiplă
Un studiu realizat de cercetători de la Universitatea Oxford și colaboratorii lor a identificat o legătură între anumite variante genetice care s-au răspândit rapid în populațiile europene în urmă cu aproximativ 5.000 de ani și riscul de scleroză multiplă din prezent.
Variantele au devenit mai frecvente odată cu sosirea în Europa a unor populații de crescători de animale din stepele eurasiatice. Potrivit cercetătorilor citați de The New York Times, multe dintre aceste modificări genetice ofereau protecție împotriva unor infecții virale, bacteriene sau parazitare.
În mediul actual, în care igiena, antibioticele și alte măsuri de prevenire și control al infecțiilor au schimbat radical expunerea la agenți patogeni, aceleași variante pot avea efecte diferite.
Autorii studiului au observat că schimbările din mediul înconjurător și din stilul de viață nu mai favorizează neapărat aceeași configurație genetică ce le-a oferit strămoșilor un avantaj. Astfel, o parte dintre genele care au contribuit la supraviețuirea populațiilor din trecut ar putea fi asociate cu o vulnerabilitate mai mare la boli autoimune în prezent.
Ce a lăsat în urmă Moartea Neagră
Un alt studiu, realizat de o echipă internațională de cercetători, a analizat felul în care o altă criză majoră a influențat genele implicate în imunitate: pandemia de ciumă din secolul al XIV-lea, cunoscută drept Moartea Neagră.
Între 1346 și 1353, ciuma a devastat Europa, Orientul Mijlociu și nordul Africii. Se estimează că a ucis între 30% și 50% din populația regiunilor afectate.
Cercetătorii au analizat ADN-ul unor persoane îngropate în Anglia și Danemarca înaintea pandemiei, în timpul acesteia și după încheierea ei. Printre locurile cercetate s-a numărat și un cimitir comun din apropierea Turnului Londrei, unde au fost îngropate victime ale epidemiei.
Analiza a indicat că anumite variante genetice asociate imunității erau mai frecvente la persoanele îngropate după pandemie decât la cele îngropate înainte sau în timpul ei. Acest lucru sugerează că respectivele variante ar fi putut oferi un avantaj în fața infecției.
După ce alți cercetători au contestat unele aspecte ale metodei statistice folosite, echipa și-a restrâns concluzia la o singură variantă genetică. Aceasta pare să fi fost avantajoasă în fața ciumei, dar este cunoscută astăzi și ca factor de risc pentru boala Crohn, o afecțiune inflamatorie cronică a intestinului.
Prin urmare, atât răspândirea creșterii animalelor în Epoca Bronzului, cât și pandemia de ciumă ar fi putut influența evoluția sistemului imunitar și riscurile genetice transmise generațiilor următoare.
Sistemul imunitar, pregătit să lupte cu amenințările trecutului
Evoluția nu urmărește un scop și nu produce organisme perfecte. Selecția naturală favorizează caracteristicile care ajută la supraviețuire și reproducere într-un anumit mediu, chiar dacă acestea pot avea consecințe negative în alte condiții.
În acest sens, bolile autoimune ar putea reprezenta unul dintre efectele secundare ale adaptărilor care i-au ajutat pe oameni să facă față infecțiilor din trecut. Sistemul imunitar ar putea păstra mecanisme de apărare foarte eficiente împotriva unor amenințări care, în societățile moderne, sunt mai bine controlate, dar care au contribuit decisiv la modelarea genomului uman.
Horoscop zilnic: 22 octombrie
Surpriză pe Autostrada Transilvania: Un tronson de aproape 30 km ar putea fi deschis cu cinci luni înainte de termen (Video)
Prăbușirea unui jucător: Juri Cisotti, doar o umbră a fotbalistului care impresiona la FCSB
UE se îndreaptă spre furtuna perfectă. De ce riscă Europa să rămână blocată în cel mai prost moment
