O schimbare rapidă a Guvernului ar putea împiedica paralizarea politicii externe a Marii Britanii. Boris Johnson renunţă la conducerea partidului şi asigură interimar şefia Guvernului.
Boris Johnson, premierul Marii Britanii, a pierdut pe mâna lui Boris Johnson. Niciun scrutin şi niciun politician din Opoziţie nu l-au scos din joc pe populistul politician conservator, de vină este doar propriul lui caracter.
În final, după o serie de scandaluri, premierul ajunsese să fie majoritar perceput ca un mincinos, un negaţionist şi un politician necinstit.
Propriul lui Cabinet şi propriul lui partid au ajuns la concluzia că întruchiparea speranţei din vremurile de debut ale guvernării Johnson se transformase în penibil.
Boris Johnson, care are fără îndoială talent politic şi care a reuşit să obţină puterea şi să convingă electoratul, a eşuat într-o haotică reţea de minciuni, promisiuni nerespectate şi exagerat de multă auto-suficienţă.
I se potrivea şi planul iniţial de a nu renunţa la funcţiile de conducere şi de a rămâne în continuare în Downing Street, până când partidul ar fi ales un nou lider, în urma unui congres, la un moment dat.
Boris Johnson se consideră de neînlocuit, se prinde de putere şi multă vreme nu a vrut să accepte că trebuie să plece şi să îşi asume responsabilitatea.
În discursul în care şi-a anunţat demisia, el a reclamat "spiritul de turmă" din propriul partid. Eronata apreciere a situaţiei aminteşte de tragicul lui model populist, Donald Trump. Precum Trump, nici el nu vrea să accepte că vremea lui a trecut. Întocmai ca şi pentru Trump, nici pentru el nu contează care sunt pagubele pe care haotica lui retragere le provoacă sistemului sau ţării.
Au existat şi succese
Boris Johnson şi-a respectat promisiunea din 2019 referitoare la Brexit şi a dus la bun sfârşit ieşirea Marii Britanii din Uniunea Europeană. Ceea ce nu a reuşit mult mai responsabila, dar mai puţin norocoasa predecesoare a lui, Theresa May, a desăvârşit mai puţin convenţionalul Boris Johnson.
El a semnat un acord pentru părăsirea UE, ştiind că nu îl va putea şi că nu va vrea să îl respecte. Acordul include o vamă şi un control virtual între Marea Britanie şi Irlanda de Nord, care continuă să facă parte din piaţa comunitară. O prevedere inacceptabilă, în fapt, pentru tinerii susţinători ai Brexit-ului, care s-au lăsat convinşi de flexibilul politician populist.
Pentru conservatori, Johnson a asigurat o victorie fulminantă la alegerile parlamentare.
Ulterior, însă, a început căderea.
Boris Johnson a vrut să pună capăt unilateral contractului internaţional cu UE în această primăvară şi să acopere golul cu câteva declaraţii neserioase. Decizia nu va mai fi aplicată, pentru că guvernul de la Londra nu mai dispune de susţinerea necesară.
Mulţi lideri din UE răsufIă acum uşuraţi sau chiar se bucură de înfrângerea lui Boris Johnson. Este însă prea devreme pentru a spera că cine îl va înlocui va respecta tratatele Brexit. Este greu de estimat acum dacă relaţia dintre UE şi Marea Britanie se va îmbunătăţi sau înrăutăţi.
În pandemie, Boris Johnson a condus ţara într-un stil alunecos. La început nu a luat în serios situaţia, dar, ulterior, a reuşit să organizeze o campanie de vaccinare de succes, printre cele mai reuşite din Europa. Regimul impus din perioada de lockdown a fost ignorat de Johnson, care a organizat celebrele petreceri şi prin care şi-a consfinţit practic sfârşitul carierei politice.
Paralizata răţuşcă britanică
Cea sau cel care va prelua conducerea unui nou guvern la Londra va avea de luptat cu inflaţia mare, cu comerţul exterior deficitar de după Brexit, cu tensionata situaţie geopolitică rezultată în urma invaziei Rusiei în Ucraina, cu ameninţarea unei crize alimentare mondiale şi cu renunţarea la energiile fosile.
Pe plan extern, Marea Britanie va fi luni bune paralizată după retragerea lui Boris Johnson. Urmează o perioadă de nesiguranţă până se instalează un nou guvern. Ceea ce nu ajută, pe fundalul crizelor multiple şi al atât de necesarei colaborări internaţionale.
Johnson a recunoscut că prezentul pare sumbru, dar prevede un "viitor de aur" pentru următoarea echipă guvernamentală.
Boris Johnson nu şi-a ascuns niciodată admiraţia pentru marele premier Winston Churchill. Uneori, el îi imita mersul sau gesturile. Ceea ce nu este de ajuns. Spre deosebire însă de Churchill, Johnson nu are principii solide, nici convingeri profunde şi nici prea multă conştiinţă.
Bernd Riegert