Planul de eliminare a prezenței americane în Europa nu s-a materializat. Iar prezența americană se traduce în soliditatea NATO.
După trei ani și jumătate, Doctrina Putin s-a dovedit falimentară, spune politologul Vladimir Tismăneanu, în interviul pentru spotmedia.ro.
Oricum, să te pretinzi apărător al suveranității României și să justifici războiul lui Putin este o performanță halucinantă. Putin nu a reușit să îngenuncheze Ucraina. Calculele sale au dat greș în toate privințele.
Domnule profesor Vladimir Tismăneanu, am văzut cu toții, la discuția dintre președinții Trump și Zelenski de la Casa Albă, acea hartă care conținea, pe lângă Ucraina, alte două țări – Republica Moldova și România. Cum ați privit acea hartă, suntem pe cale să evităm un moment Yalta 2?
Washington DC în 2025 nu este nici Yalta în februarie 1945, nici Malta în decembrie 1989. Aceste paralele, ispititoare uneori, nu ne fac să înțelegem semnificația momentelor actuale. Întâlnirea de la Washington nu a dus la consfințirea status quo-ului din Ucraina. Statele europene au sfidat, dacă vreți, o hartă care nu prevestește nimic bun nici pentru Vestul continentului.
Hărțile trebuie citite cu grijă. Ele sunt desene, nu strategii. Hărțile au făcut mult rău în războaiele de secesiune din fosta Iugoslavie. Depinde întotdeauna cine le consultă și cu ce scopuri. Putin vrea în mod cert să domine Ucraina și Moldova. România poate fi tentantă ca pod spre Balcani. Dar nu mă aștept la o agresiune militară asupra României.
Noutatea a fost decizia unor lideri europeni de a merge la Washington, practic făcând zid în jurul lui Zelenski și al Ucrainei. Iese Europa întărită, un actor geopolitic major care nu mai poate fi evitat de la masa acestei noi ordini mondiale despre care se vorbește?
Cred că nici Putin, nici Trump nu s-au așteptat la această demonstrație de unitate europeană. Mărturisesc că și pe mine m-a surprins. Sincer, m-a bucurat și m-a încurajat. Este extrem de important pentru ucraineni să simtă și să știe că nu sunt singuri.
Mi s-au părut extrem de elocvente pozițiile lui Macron, Merz și Stubb. Acesta a adus în discuție istoria țării sale, răvășită de agresiunea rusă din 1939-1940 și de impunerea unui statut umilitor prin așa-zisa "finlandizare". Faptul că Finlanda este acum membră NATO este una dintre consecințele cele mai semnificative ale jocului piromanului Putin.
Are Ucraina o carte mai bună de jucat în fața lui Putin, după această întâlnire, în oglindă cu cea dintre Puțîn și Trump în Alaska?
Pentru Trump contează imens cum este văzut. Acordă un rol decisiv percepțiilor. Zelenski și ceilalți participanți au făcut tot ce se putea spre a satisface vanitatea imperială a președintelui american. Trump nu este însă un naiv. Este infantil, dar nu este inocent. Are o viclenie înnăscută, este mereu atent să nu fie "dus de nas". Oricum, după momentul de sadism psihologic din februarie, relația Trump-Zelenski este vădit ameliorată.
Îmi amintesc la începutul războiului de agresiune al Rusiei, am făcut un interviu în care îmi spuneați și că e un război al autocrațiilor contra democrației liberale. Cum arată terenul de luptă acum, cine are avansul?
După trei ani și jumătate, Doctrina Putin s-a dovedit falimentară. Este doctrina gangsterismului în relațiile internaționale. Vine dinspre doctrina Brejnev a "suveranității limitate". Izbucnesc în râs când citesc producțiile "suveranismului" autohton. Acești oameni fie nu au habar de istoria secolului XX, fie nu le pasă.
Oricum, să te pretinzi apărător al suveranității României și să justifici războiul lui Putin este o performanță halucinantă. Putin nu a reușit să îngenuncheze Ucraina. Calculele sale au dat greș în toate privințele. Eu știu acest lucru, îl știu și alții, sunt sigur că îl știu și cei care trag sforile la Kremlin. Putin are o camarilă aparent complet subjugată. Spun aparent pentru că în istoria rusă n-au lipsit surprizele urzite în spatele draperiilor sălii de tron.
Pe 19 august a fost aniversarea puciului eșuat din 1991. A fost clipa când Putin a sperat că se termină "dezmățul liberal". A ieșit exact invers. Mă abțin de la predicții, sunt cât se poate de riscante într-o ecuație cu atâtea necunoscute.
Dar un lucru mi se pare cert. Planul de eliminare a prezenței americane în Europa nu s-a materializat. Iar prezența americană se traduce în soliditatea NATO. Ucraina a contribuit și contribuie, plătind cu sânge și nespuse suferințe, la acest viitor democratic euroatlantic.