Două exemple despre cum se construiește discursul populiștilor, între ipocrizie și istorie imaginară, scot în evidență nostalgii folosite în războiul informațional antioccidental.
Populiștii sunt cei care știu cum să păcălească electoratul cu teme care înlocuiesc raționamente și nevoi ale prezentului. Ei știu cum să-i îndrepte pe oameni să voteze împotriva propriilor interese, fluturând în fața lor tot felul de frici, de prejudecăți, de fantasme.
Liderul AUR le-a convins zilele trecute pe femeile din partid că egalitatea de gen și feminismul ar fi „ o rătăcire a doctrinei de stânga” care „duce la anularea identității femeii” și „distruge familia tradițională”.
Cum se distruge familia tradițională nu explică, însă, George Simion. Prin scoaterea femeii din bucătărie? Prin împingerea femeilor în funcții publice?
Ideologul acestui partid, Sorin Lavric, a și publicat de altfel o carte de filosofie misogină intitulată Decoct de Femeie (Editura Ideea Europeană, 2019) despre inferioritatea femeilor în fața bărbaților și despre menirea lor mai mult biologică decât intelectuală.
Alianța pentru Unirea Românilor a organizat la sfârșitul săptămânii conferința „Femeia - între normalitate și ideologie”, unde liderul formațiunii, George Simion, le-a îndemnat pe participante să schimbe „paradigma din ultimii 30 de ani a modelului femeii în politică”.
Pentru președintele AUR, generalizarea face parte din logica politică, așa șterge pe jos cu femeile care au intrat până acum în politică fiindcă ar fi „femei ușoare”, „amante” și „mahalagioaice”, iar ele, femeile din AUR, sunt cele care pot demonstra că există și alte formule, dar să nu aștepte „tratament special” fiindcă sunt „egalele bărbaților în toate”.
Sigur, ele sunt egale când zice liderul și tot când zice el se transformă în mame de familie tradițională cu șorț și fără drept la avort: așa era și înainte de 1989.
„Sunt Viktor Orban al României, pentru că AUR și Fidesz au aceeași ideologie”, spune George Simion, care admiră politicile premierului ungar și felul în care acesta apără minoritatea maghiară din Ucraina.
Nimic nu e, însă, consecvent în gândirea liderului populist. Îl admiră pe Viktor Orban fără jenă, dar pe urmă, când i se pare mai util să îl acuze că are un plan care duce la „dezmembrarea României”, o face fără probleme.
Viktor Orban, pe de altă parte, e deja un lider iliberal de manual, care spre deosebire de George Simion are școală și se plimbă periculos pe muchia tot mai îngustă dintre Est și Vest. Joaca lui cu harta Ungariei Mari face parte din campania permanentă prin care își menține electoratul în priză, își demonstrează puterea de atracție și de influență pentru cei care își pot imagina că simbolurile pot deveni realitate.
În acest joc de interior au fost antrenate instituții întregi, nu doar Guvernul. Mai nou și Federația de Fotbal din Ungaria care săptămâna trecută a lansat știrea mincinoasă potrivit căreia UEFA ar fi decis că e admisibilă folosirea hărții Ungariei Mari pe drapele sau bannere suporterilor la meciurile oficiale.
Federația de la Budapesta a transmis un comunicat de presă potrivit căruia permite folosirea drapelelor cu vechea hartă a administrației ungurești de dinainte de 1918 fiindcă „simbolizează respectul Ungariei istorice și solidaritatea cu suporterii din străinătate”. UEFA a dezmințit știrea care i-a iritat pe suporterii din întreaga regiune, în vreme ce reprezentanții fotbalului de la Budapesta se pot lăuda că au făcut tot ce au putut pentru a obține privilegiul de a defila sub harta lor din perioada imperială.
Viktor Orban lucrează de mai bine de zece ani pentru a-i aduce pe maghiarii din Bazinul Carpatic la același numitor comun, transformându-i în votanți disciplinați cu pașapoarte ungare, finanțând trusturi mediatice loiale, alimentându-le comunitățile cu bani, îndepărtându-i, cel puțin simbolic, de statul în care locuiesc.
Premierul ungar le-a redat practic un spațiu imaginar, cel al Ungariei Mari. Nimeni nu-l poate opri să jongleze cu ficțiunea, chiar dacă el nu crede în ea.
Efectele politicilor lui identitare au printre răspunsuri și revenirea naționaliștilor în parlamentele de la București și de la Bratislva și modelul pe care aceștia ar vrea să-l copieze.
În Slovacia formațiunea de extremă dreapta Partidul Poporului Slovacia Noastră a încercat de mai multe ori să treacă o lege prin care organizațiile neguvernamentale care primesc fonduri din afară să fie considerate „agenți străini”, după modelul Moscovei.
În România, AUR se consolidează și își aduce aproape noi lideri, printre ei și fostul europarlamentar PDL, Traian Ungureanu, care la una din conferințele extremiștilor spunea că „UE pierde în fiecare zi războiul ruso-american din Ucraina”, o idee tot mai comună după cum sugerează sondajele de opinie.
Opunându-se modelului occidental aceste partide se mută de fapt în partea nefrecventabilă în care se află admiratorii lui Putin și idioții lui utili, cei care pariază împotriva diversității, fanaticii familiei tradiționale, militanții antiavort, adepții hărților istorice.