La peste un an de la începerea războiului în Ucraina, europenii sunt uniți în susținerea lor pentru Kiev, însă această solidaritate nu ar trebui să fie luată drept sigură. România și Italia sunt considerate „verigile slabe sudice” ale Europei.
Un nou raport bazat pe un sondaj al Consiliului European pentru Relații Externe (ECFR) cu zece țări europene participante (nouă state membre UE și Marea Britanie) dezvăluie că, la un an de la izbucnirea războiului în Ucraina, diferențele de opinie din coaliția occidentală nu au crescut, ci au scăzut, și că multe partide politice de stânga și de dreapta sunt acum aparent unite în ceea ce privește susținerea Kievului și lupta armatei ucrainene pentru a-și recupera teritoriul pierdut.
Acest lucru arată că opinia publică din Europa nu mai preferă încheierea rapidă a războiului, cu costul unor pierderi teritoriale pentru Kiev și că percepțiile despre Rusia au devenit mai dure.
Rusia este văzută ca un „adversar” sau un „rival” de până la 66% dintre europeni și de peste 50% dintre respondenții din fiecare țară participantă la sondaj, cu excepția României. Unele divergențe față de pozițiile generale europene au fost, de asemenea, observate în Italia, se arată în raportul transmis joi spotmedia.ro.
Europa demonstrează „o surprinzătoare unitate și determinare de a face tot posibilul pentru a susține independența Kievului”, observă autorii analizei, experții în politică externă Ivan Krastev și Mark Leonard.
Totuși, aceștia avertizează că presiunile costului de trai, înfrângerile armatei ucrainene pe câmpul de luptă și revenirea migrației ca subiect politic ar putea să „dinamiteze” consensul european în privința Ucrainei. În următoarele luni, unitatea va fi cel mai probabil influențată „de inflație și de problemele legate de nivelul de trai decât de evenimentele de pe front”, subliniază ei.
Noul raport al ECFR - Fragile unity: Why Europeans are coming together on Ukraine (and what might drive them apart) - este bazat pe sondajul de opinie realizat de YouGov și Datapraxis în Marea Britanie, Danemarca, Estonia, Franța, Germania, Italia, Polonia, Portugalia, România și Spania.
Concluziile-cheie ale noului sondaj ECFR:
UE este văzută ca fiind „mai puternică” decât acum un an. Aproape peste tot, cu excepția Italiei, opinia predominantă este că UE nu este slabă sau mai slabă, ci puternică sau mai puternică decât s-a crezut inițial.
Această poziție a fost cea mai evidentă în Portugalia, unde 58% dintre respondenți și-au exprimat acest punct de vedere, însă a fost și opinia deținută de o majoritate sau o pluralitate din Danemarca (55%), Polonia (54%), România (51%), Estonia (48%), Spania (47%), Germania (45%) și Franța (41%).
Puțini europeni (în medie 19%) consideră că UE este mai slabă decât au crezut inițial. Și, chiar și în Marea Britanie, care nu mai este un stat membru după Brexit, opinia predominantă este că UE se află într-o poziție mai puternică sau la fel de puternică în comparație cu anul trecut (40% „mai puternică” sau „la fel de puternică”, comparativ cu 32% „mult mai slabă” sau „a fost și este în continuare slabă”).
Dârzenia armatei ucrainene i-a convins pe pesimiști. În mai 2022, opinia predominantă în țările chestionate de ECFR era că războiul ar trebui să se încheie cât mai curând posibil. Polonia era singura țară în care respondenții preferau ca Rusia să fie pedepsită pentru agresiunea sa, chiar dacă asta însemna un război mai lung.
Cu toate acestea, a intervenit o schimbare de opinie, iar astăzi ideea că războiul dintre Rusia și Ucraina ar trebui să se încheie cât mai repede posibil nu mai este populară printre europeni (deși trebuie reținut că ECFR a formulat diferit această întrebare în 2023). De exemplu, în Germania și Franța, numărul celor care vor să vadă o încheiere cât mai rapidă a războiului a scăzut cu 10%.
În medie, 29% dintre respondenții din cele zece țări vor ca războiul să se încheie cât mai repede posibil, în timp ce 38% vor ca Ucraina să-și recapete mai întâi teritoriul, chiar dacă asta va duce la un conflict mai lung.
Există un consens în spectrul politic că Ucraina ar trebui să-și redobândească toate teritoriile pierdute. ECFR a descoperit niveluri comparabile de susținere atât printre susținătorii partidului liberal al lui Emmanuel Macron, Republica în Mișcare (LREM), cât și printre susținătorii partidului naționalist de extremă dreaptă al Poloniei, Lege și Justiție, asupra dreptului Ucrainei de a revendica toate teritoriile pierdute, fiind vorba de 61% și respectiv 62% dintre respondenți. De asemenea, 48% din susținătorii Partidului Verzilor din Germania au acest punct de vedere.
Îngrijorările cu privire la utilizarea armelor nucleare de către Rusia au scăzut. Respondenții din Germania au fost cel mai puțin îngrijorați în acest an, doar 23% (în scădere de la 27% în mai 2022) considerând că utilizarea armelor nucleare e un motiv principal de preocupare în ceea ce privește războiul dintre Rusia și Ucraina.
Scăderea temerilor nucleare a fost cea mai evidentă în Franța (de la 34 la 26%), dar a fost evidentă și în Marea Britanie (de la 37 la 32%) și Spania (de la 36 la 31%).
Rusia este în general văzută ca un „adversar” sau un „rival” de fiecare țară europeană participantă la sondaj. Această poziție a fost cea mai pronunțată în Danemarca (82%), dar a fost puternică și majoritară în Estonia (79%), care are graniță terestră cu Rusia, dar și în Polonia (79%), Marea Britanie (77%), Germania (69%), Spania (65%), Franța (59%), Portugalia (57%) și Italia (54%).
Cel mai slab răspuns s-a înregistrat în România, acolo unde 44% dintre respondenți (totuși o pluralitate) au fost de părere că Rusia este un „adversar” sau un „rival”.
Rusia este considerată „mai slabă” decât acum un an. În cele zece țări europene participante la sondaj, în medie 47% dintre respondenți au considerat că Rusia este „slabă” sau „mai slabă”, în timp ce 32% au considerat că este „puternică” sau „mai puternică”. Respondenții din Estonia (64%), Polonia (61%), Danemarca (56%), Marea Britanie (54%) și, într-o mai mică măsură, Germania (48%) sunt de părere că Rusia se află acum într-o poziție mai slabă sau cel puțin la fel de slabă ca acum un an.
Opiniile au fost împărțite în Italia (42% puternică sau mai puternică vs 39% slabă sau mai slabă), Franța (31% vs 38%), România (42% vs 34%), Spania (44% vs 40%) și Portugalia (43% vs 35%).
Îngrijorările referitoare la costul de trai sunt în creștere în Europa. Comparativ cu luna mai 2022, s-a înregistrat o creștere la nivelul blocului comunitar a îngrijorărilor generate de costurile vieții de zi cu zi. Aceste temeri au fost mai pronunțate în Italia, acolo unde 34% dintre cei chestionați (în creștere de la 25%) au considerat că aceasta este o îngrijorare majoră ca urmare a războiului dintre Rusia și Ucraina.
De asemenea, s-au înregistrat creșteri semnificative în Spania (de la 21% în mai 2022 la 28% în ianuarie 2023), Franța (de la 27% la 31%), Portugalia (de la 25 la 29%) și România (de la 17 la 21%).
Percepțiile despre SUA s-au îmbunătățit. Majoritatea respondenților din țările participante la sondaj consideră că Statele Unite sunt mai puternice acum decât în urmă cu un an sau cel puțin la fel de puternice cum au crezut inițial. De asemenea, SUA sunt considerate un „aliat” sau un „partener necesar” de majoritatea respondenților din cele zece țări europene.
Respondenții din Danemarca (52%) și Marea Britanie (44%) sunt cei care consideră cel mai mult că America este un „aliat” al țării lor, în timp ce cetățenii din Germania și Polonia sunt împărțiți: unii văd SUA ca pe un „aliat” (32%, respectiv 42%), alții ca pe un „partener necesar” (33%, respectiv 42%).
În Danemarca și Germania, s-a înregistrat o creștere a opiniei că SUA este un „aliat” (52%, respectiv 32% dintre cetățeni având acest punct de vedere), în timp ce 35% dintre danezi și 19% dintre germani considerau că SUA era „aliatul” Europei în urmă cu doi ani.
Autorii raportului, Ivan Krastev și Mark Leonard, observă că există trei grupuri în Europa cu atitudini diferite asupra conflictului:
- „Militanții nordici și estici”, reprezentați de Estonia, Polonia, Danemarca și Marea Britanie, care susțin urmărirea obiectivelor de către Kiev în acest război;
- „Vestul ambiguu”, reprezentat de Franța, Germania, Spania, Portugalia, în care opiniile sunt împărțite pe această temă;
- „Verigile slabe sudice”, reprezentate de Italia și România, care vor să vadă o încheiere rapidă a conflictului, chiar și cu costul cedării de teritorii de către Ucraina.
De asemenea, autorii indică trei factori care contribuie la unitatea europeană în fața războiului:
- Succesele de pe câmpul de luptă ale armatei ucrainene care au generat susținere pentru ideea recuperării tuturor teritoriilor de către Ucraina la finalul războiului. Krastev și Leonard cred că acest lucru este indicat de faptul că mulți europeni consideră acum că Rusia e o putere globală „mai slabă” și nu mai sunt atât de îngrijorați de perspectiva unei escaladări nucleare. De asemenea, acest lucru este evidențiat și de ideea foarte răspândită că UE se află într-o poziție mai puternică decât părea înainte.
- Consensul care s-a format în spectrul politic și care unește în prezent mare parte din orientările de stânga și de dreapta. Invazia Rusiei în Ucraina a contestat ipotezele unei păci după Războiul Rece, forțându-i pe liberalii europeni să redescopere valoarea conceputului de „hard power”, în timp ce, pe de altă parte, a evidențiat valoarea unei acțiuni europene combinate și i-a obligat pe naționaliști să renunțe la dorința de a părăsi UE.
- Coeziunea reînnoită dintre SUA și Europa cu privire la obiectivele de politică externă, mai ales între euroatlanticii tradiționali și suveraționiștii europeni.
Totuși, potrivit lui Krastev și Leonard, elementele fundamentale care unesc mare parte a Europei sunt fragile și ar putea să fie „dinamitate” de alte probleme cu care se confruntă continentul, cum ar fi inflația și îngrijorările privind costul de trai, dar și perspectiva migrației care ar putea diviza din nou partidele de dreapta și de stânga. Această unitate este în mod special vulnerabilă la modificări ale poziției SUA.
Prin urmare, autorii le recomandă liderilor europeni să utilizeze acest spațiu pentru a face progrese în vederea îmbunătățirii rezilienței blocului comunitar și să nu considere sigură această unitate remarcabilă. Asta înseamnă:
- să facă tot ce pot pentru a echipa Ucraina;
- să instituie politici referitoare la costul de trai și la gestionarea refugiaților;
- mai presus de toate, să profite de următoarele 18 luni pentru a deveni imuni la schimbările politice ce pot avea loc de cealaltă parte a Oceanului Atlantic.
Krastev și Leonard sunt de părere că, dacă liderii europeni vor reuși să facă toate aceste lucruri, aceștia vor descoperi că opinia publică va rămâne puternică, contrar așteptărilor Kremlinului.