Este clar ce vor extremiștii: Teodosie în fruntea BOR, un obscurantism neolegionar, un sprijin deschis pentru Vladimir Putin, o ruptură cu întreaga strategie de politică externă a României din ultimii treizeci de ani; dar este vorba și – și mai ales – de putere și bani.
Istoricul Oliver Jens Schmitt, autorul unui volum despre istoria BOR în ultimul secol, apărut la Humanitas, afirmă, într-un interviu acordat Spotmedia, că simpla criticare a lui Teodosie, despre care nu există vreun dubiu că nu ar fi util Rusiei, nu va duce la o reformare a BOR.
Principalele idei din interviul cu istoricul Oliver Jens Schmitt, profesor de istorie sud-est-europeană la Universitatea din Viena și din 2017 până în 2022, președintele Secţiei Filozofie Istorie a Academiei Austriece de Ştiinţe:
- Obiectivul lui Teodosie nu poate fi privit decât pe un fundal politic mai larg: ascensiunea AUR, instrumentalizarea Bisericii și a tradiției ortodoxe de către curentele neo-legionare, care au devenit acum foarte puternice.
- Este cert că actori importanți din BOR au favorizat sau chiar au promovat ascensiunea neolegionarismului. Succesul AUR se datorează și sprijinului preoților din diaspora. Un caz din orașul în care locuiesc, Viena, arată că aici ierarhii pierd în mod evident controlul.
- Este clar ce vor extremiștii: Teodosie în fruntea BOR, un obscurantism neolegionar, un sprijin deschis pentru Vladimir Putin, o ruptură cu întreaga strategie de politică externă a României din ultimii treizeci de ani; dar este vorba și - și mai ales - de putere și bani.
- BOR are o oportunitate enormă: se poate distanța clar de ultranaționalism; poate formula o poziție oficială pozitivă față de democrație și statul de drept; poate arăta cum tradiția ortodoxă poate fi instrumentalizată nu doar ca o respingere a Occidentului, a statului de drept liberal - dar drept cea mai mare biserică ortodoxă din UE.
- Fără o privire critică asupra trecutului BOR, fără a renunța la istoriografia de albire a istoricilor apropiați de Biserică, acele forțe care nu vor să lase BOR în seama lui Teodosie și a cercurilor pro-rusești nu vor putea dezvolta o platformă coerentă de reformă.
- Teodosie reprezintă în mod clar linia Rusiei, statul ale cărui bombe cad cu putere la granița de est a României, dar care promite României și retrocedarea Bucovinei de Nord. Probabil că va prefera să păstreze pentru el Transnistria și restul Republicii Moldova.
Oliver Jens Schmitt, de ceva vreme suntem martorii unei confruntări în interiorul Bisericii Ortodoxe Române, purtate mai întâi marginal, fără a implica instituția, între arhiepiscopul Teodosie și purtătorul de cuvânt al BOR, Vasile Bănescu. Cum ați văzut această confruntare, care a avut mai multe episoade?
O astfel de confruntare, care se desfășoară în public și durează atât de mult timp, este neobișnuită în istoria recentă a BOR, mai ales că toate conflictele importante, cum ar fi cel cu fostul episcop de Huși, se desfășoară în interior și detaliile nu ajung aproape niciodată la public.
De asemenea, este remarcabil faptul că la dezbatere participă doar două persoane sau cel puțin doar două persoane sunt vizibile. Cu toate acestea, conflictul afectează întreaga Biserică și, probabil, este discutat intens și pe plan intern.
Din exterior, însă, nu este clar pentru cine și pentru câți membri ai clerului și credincioși vorbesc cei doi oponenți. Teodosie a încercat recent o astfel de mobilizare vizibilă pentru a exercita presiune asupra patriarhului în stradă. Se pare că s-a mers prea departe, pentru că pentru prima dată ierarhi, mitropolitul Moldovei și arhiepiscopul Sucevei, s-au exprimat critic. Cu toate acestea, ambii sunt mai puțin preocupați de tendințele ideologice ale lui Teodosie, despre care nu au spus niciun cuvânt, decât de pretențiile sale la putere.
Teodosie dorește ca arhiepiscopia sa să fie ridicată la rangul de mitropolie pentru ca apoi să poată pretinde la demnitatea de patriarh. Acest lucru a fost subiectul unei dezbateri publice de tot mai mare amploare în România în ultimele luni.
Iar obiectivul lui Teodosie nu poate fi privit decât pe un fundal politic mai larg: ascensiunea AUR, instrumentalizarea Bisericii și a tradiției ortodoxe de către curentele neo-legionare, care au devenit acum foarte puternice.
BOR nu a condamnat niciodată legionarismul și nu și-a clarificat propriul rol în ascensiunea legionară, în dictatura lui Ion Antonescu și în Shoah, nici poziția sa în comunism. Prin urmare, cei care se opun extremiștilor din cadrul BOR nu au o poziție ușoară.
Pentru că ce anume apără ei? Doar puterea lor, precum Teofan de la Iași sau Calinic de la Suceava? Dacă citim declarațiile purtătorului de cuvânt al patriarhului, se conturează o altă imagine.
Este adevărat că, de multe ori, nu este pe deplin clar în ce măsură domnul Bănescu reprezintă linia oficială a patriarhiei sau vorbește ca un intelectual. Atacurile feroce la care este supus acum de către cercurile ultranaționaliste și adesea - în mod deschis sau ascuns - pro-rusești arată că aceste cercuri consideră pozițiile formulate de domnul Bănescu ca fiind periculoase.
Ele nu îndrăznesc încă să îl atace pe patriarh, care a păstrat o tăcere aproape totală asupra evenimentelor. Acest atac este făcut de Teodosie. Până acum, ierarhii au tăcut în public.
Din perspectiva reformării instituționale, despre care vorbiți în volumul publicat la Humanitas, reprezintă această confruntare o fereastră de oportunitate, în așa fel încât BOR să poată adopta o atitudine autocritică? Ce ar trebui însă să urmeze, pentru ca această fereastră să nu fie ratată?
În orice caz. Pentru că acum este clar ce vor extremiștii: Teodosie în fruntea BOR, un obscurantism neolegionar, un sprijin deschis pentru Vladimir Putin, o ruptură cu întreaga strategie de politică externă a României din ultimii treizeci de ani; dar este vorba și - mai ales - de putere și bani, așa cum au arătat recentele reportaje ale recorder.ro.
Domnul Bănescu a descris bine dimensiunea morală pe care o reprezintă extremiștii din BOR. Dacă citim declarațiile lui Teodosie, se pune cu adevărat întrebarea cu privire la modul în care înțelege el creștinismul - pentru el este un vehicul de obținere a puterii și a banilor, metodele sunt marginalizarea și stârnirea tulburărilor, răspândirea de dezinformări.
Sfântul Sinod are ocazia de a folosi cazul Teodosie pentru reformă. Bineînțeles, se pun întrebări cu privire la ce program ar trebui să includă o astfel de reformă, cât de departe poate merge și, mai ales, cât de mult sprijin au, de fapt, reformatorii în Sfântul Sinod. Poziția patriarhului va fi, de asemenea, importantă: își va arunca capitalul său simbolic în luptă sau va prefera să rămână tăcut?
În termeni pozitivi, BOR are o oportunitate enormă: se poate distanța clar de ultranaționalism; poate formula o poziție oficială pozitivă față de democrație și statul de drept; poate arăta cum tradiția ortodoxă poate fi instrumentalizată nu doar ca o respingere a Occidentului, a statului de drept liberal - dar şi ca cea mai mare biserică ortodoxă din UE, poate demonstra cum se pot reconcilia ortodoxia, democrația și afilierea României la Occident.
Europa are nevoie de o voce creștină puternică din Est și cred că, mai ales în prezent, când Rusia amenință masiv Europa și, prin urmare, și România, invocând Ortodoxia - de fapt, pervertind creștinismul -, Biserica Ortodoxă Română poate arăta că Putin nu are monopolul asupra tradiției ortodoxe în Europa.
Teodosie este în favoarea cursului lui Putin, și-a formulat clar poziția. Dar nu este suficient să îl critice pe Teodosie ca persoană sau pretenția sa la putere și să se lăse totul așa cum este.
Teodosie este un produs al laturii problematice a BOR. Fără o privire critică asupra trecutului BOR, fără a renunța la istoriografia de albire a istoricilor apropiați de Biserică, acele forțe care nu vor să lase BOR în seama lui Teodosie și a cercurilor pro-rusești nu vor putea dezvolta o platformă coerentă de reformă.
Angajamentul intelectualilor creștini, care au tăcut de la dezbaterea privind schimbarea datei Paștelui, este, de asemenea, important aici. Așa cum am spus, ideile pentru reformă pot fi cel mai bine desprinse din declarațiile domnului Bănescu. Acestea includ o urmărire mai strictă a actelor criminale în cadrul Bisericii. Aceasta include, de asemenea, o schimbare a nivelului intelectual al dezbaterii.
Dar există și multe lucruri care nu au fost abordate: democratizarea autentică prin implicarea laicilor conform modelului lui Andrei Șaguna (adică o majoritate de 2/3 din laici în organele bisericești); transparența în procesele decizionale cheie, de exemplu, ședințele Sfântului Sinod; deschiderea arhivelor bisericești și predarea lor autorităților statului; asumarea poziției BOR în timpul comunismului și a continuităților din comunism până în prezent.
Toate acestea sunt procese dificile pentru BOR, deoarece reprimarea și lipsa de transparență tind să prevaleze. Prin urmare, nu va fi ușor pentru reformatori să obțină majorități.
Acest lucru se datorează şi faptului că membrii Sfântului Sinod au fost socializați și au făcut carieră într-o instituție care a ajuns să devină o întreprindere de afaceri de mare succes în ultimii aproximativ 20 de ani și care are o mare putere politică, dar care a reprimat întotdeauna dezbaterile deschise.
Prin urmare, reformele nu ar implica doar modificări ale sistemului intern de justiție bisericească sau ale structurilor de putere, ci și o schimbare de mentalitate. Nu este clar dacă ierarhii sunt pregătiți pentru acest lucru.
Dar dacă Sfântul Sinod este deja o cutie neagră din exterior, se știe și mai puțin despre ceea ce gândește majoritatea clerului, preoții. Cultura ierarhilor puternici și a intimidării, dar și a corupției, așa cum a fost documentată de recorder.ro și de alții, explică această tăcere.
Patriarhul însuși ar trebui să-i încurajeze pe preoți să vorbească. Dar acest lucru ar putea duce rapid la o situație în care să piardă controlul. Prin urmare, ca în cazul tuturor reformelor unui sistem de putere vechi și complet încrustat, reformatorii se confruntă cu dilema că vor să renoveze casa - în acest caz Biserica - dar riscă să declanșeze o dinamică ce pune în pericol fundaţia casei.
Acest lucru îi favorizează pe cei care nu vor să schimbe nimic. Dar riscă ca cineva să preia puterea în casă pe care nici ei nu și-o doresc.
Arhiepiscopul Teodosie nu este la primul hybris, miza lui deschisă este să devină mitropolit. Așadar, e vorba despre o luptă pentru putere. Care sunt, astăzi, polii de putere pe care-i vedeți în BOR? Vedeți pe cineva stând alături de Teodosie, la judecata Sf. Sinod?
Până acum, majoritatea ierarhilor au rămas tăcuți. Numai doi ierarhi din estul României au vorbit. Teofan Savu, mitropolitul Moldovei, nu a atras încă atenția ca reformator, dar a menținut contacte bune cu Rusia pentru o lungă perioadă de timp.
Ca și Teofan, Calinic de Suceava critică mai degrabă metodele lui Teodosie, adică presiunea publică asupra Sfântului Sinod, decât ideologia acestuia. Ceilalți rămân tăcuți. Din exterior, nu se mai poate spune nimic în prezent.
Vedeți în toată această istorie mâna, mai mult sau mai puțin directă, a Rusiei?
Se pot face doar speculații în acest sens, pe care mă voi abține să le fac. Un lucru este însă cert: Teodosie reprezintă în mod clar linia Rusiei, statul ale cărui bombe cad cu putere la granița de est a României, dar care promite României și retrocedarea Bucovinei de Nord. Probabil că va prefera să păstreze pentru el Transnistria și restul Republicii Moldova.
De asemenea, este cert că actori importanți din BOR au favorizat sau chiar au promovat ascensiunea neolegionarismului. Succesul AUR se datorează și sprijinului preoților din diaspora. Un caz din orașul în care locuiesc, Viena, arată că aici ierarhii pierd în mod evident controlul.
Doi dintre purtătorii de cuvânt ai ultranaționalismului extrem și ai anti-occidentalismului pro-rus s-au întâlnit la Viena în decembrie 2023, și anume George Simion și Diana Șoșoacă. Doamna Șoșoacă a fost apoi invitată de un preot la biserica "Învierea Domnului și Sfântul Apostol Andrei", unde a ținut un discurs extremist. Mitropolitul responsabil a intervenit imediat după aceea și i-a avertizat pe preoți să nu tolereze nicio propagandă politică.
Dar preotul responsabil știa deja dinainte că BOR se distanțase de ortodoxism e prin intermediul domnului Bănescu - a ignorat în mod deliberat acest lucru și a oferit o platformă unei femei care este probabil cel mai deschis politician pro-rus din România.
Aceasta a reușit să răspândească ura într-o biserică. Iată modul în care actorii bisericești răspândesc influența rusă. Aparent, mitropolitul responsabil și patriarhul sunt neputincioși în fața acestor fenomene.
Transcriptul interviului a fost realizat cu aplicația Vatis Tech