A se da în stambă e una dintre expresiile care s-au modificat de-a lungul timpului, așa cum a explicat cândva scriitorul Radu Paraschivescu. La origine, te dădeai nu în stambă, ci în stampă, adică la ziar, expunându-te ridicolului public. Exact ce-l lasă BOR pe arhiepiscopul Teodosie să facă, cu efecte însă îndoielnice.
Astfel, afirmația lui Teodosie, prin care îi scotea din rândul celor care au dreptul la agheasmă pe bărbații fumători, a primit replică de la purtătorul de cuvânt al BOR, Vasile Bănescu, fără a avea greutatea unei intervenții instituționale și prezervând o oarecare atmosferă ludică.
„Cei care, afectați grav de ideologiile cristofobe, numesc în derâdere creștinismul, creștinopatie, primesc un nesperat și consistent ajutor de la cei care, în nebunia idolatrizării ignoranței lor inclusiv teologice, trântită zgomotos pe taraba ritualismului, îl trimit pe fumător în iad, pe femeia cu fiziologie normală afară din biserică și pe ambii cât mai departe de aghiasma mare și mică”.
Vasile Bănescu a scris, cum deja ne-a obișnuit, pe contul de Facebook, fără a-l numi pe ÎPS Teodosie, dar lăsând toate indiciile care să ne trimită la acesta din urmă, un reprezentant zgomotos nu doar al tradiționalismului și al idolatrizării patologice, ci mai ales al rusofiliei cultivate, care urmează pașii narativelor moscovite. De pildă, în chestiunea războiului de agresiune al Rusiei în Ucraina, Teodosie a urmat – după scenariu, conștient sau doar potrivindu-se – pașii de la Kremlin:
- Vladimir Putin nu e personaj negativ
- Sau, dacă e personaj negativ, e vorba doar despre un context determinat, în alte contexte e personaj pozitiv. De pildă, a ctitorit biserici
- Și, chiar dacă în acest context ucrainean, Putin e personaj negativ, cine suntem noi să-l judecăm? Judecata e la Dumnezeu.
Toate acestea sunt declarații făcute de ÎPS Teodosie, gradual, din 2022 încoace. Insinuarea este aceea că Vladimir Putin este un conducător lumesc care depășește judecata lumii, ceea ce trimite, firește, la legitimarea prin sacru și la orginarea puterii putiniste în Dumnezeu.
După înaintarea narativelor puterii divine a lui Putin, ÎPS Teodosie a apăsat și mai tare pedala tradiționalismului și respectării rigide nu a spiritului, ci a literei Sfintei Scripturi. De aici, interdicția ca femeile care sunt în perioada menstruației și bărbații care fumează să se poată atinge de agheasmă. Adică să se poată îndumnezei, prin apa sfințită, unul dintre cele mai frumoase lucruri ale creștinismului, care îi permite lui Dumnezeu să se facă om – chenoza – și omului să se îndumnezeiască – teandria. Sigur, nu e o interpretare teologică, ci una mireană.
Or, tocmai această desfășurare narativă este cea care îl așază și mai puternic pe Teodosie în scenariul rusesc, intenționat sau doar util accidental. Teodosie se adresează acelei categorii sociale care se simte amenințată de crizele induse de război, țintită și de partide ca AUR, dar și de facțiuni radical conservatoare din partidele mainstream, PNL și PSD.
De bună seamă, Vasile Bănescu știe asta. Și totuși, răspunde pe Facebook, adresându-se unui cu totul alt public, unul cu viziuni sociale multe mai liberale și mai degrabă promotor al reformării BOR. Efectul obținut este darea în stampă a arhiepiscopului Teodosie, care iese iarăși pe scenă, cu o declarație care mută (pseudo)disputa într-un cadru medieval:
„Talentatului scriitor Vasile Bănescu, purtător de cuvânt al Patriarhiei Române pe pagina personală de pe o rețea de socializare, căruia îi adresăm un sincer și tolerant «La mulți ani!», îi transmitem că juisarea intelectualist-utopică pe gama redusă a unei terminologii (inclusiv teologice) «de budoar» este principala sursă de încurajare a ideologiilor cristofobe, având în subsidiar, desigur, și «ignoranța inclusiv teologică, trântită zgomotos pe taraba ritualismului religios».
Această săritură donquijotescă, plină de zel iacobin (ilar și defazat istoric), la gâtul unui ierarh al Bisericii care își îndeplinește – cu inevitabilele limite personale, însă cu onestitate – datoria păstorească, pe linia trasată de Sfânta Scriptură, de Sfinții Părinți și de colecția canonică a Bisericii și care nu trimite pe nimeni în iad pentru că fumează, nici nu exclude din biserică «femeia cu fiziologie normală» (așa cum apare în «comunicatul» talentatului domn Bănescu), ci doar reamintește societății grăbite în care ne ducem viețile că Biserica are rânduieli care nu se pot schimba după capriciile modei, se dovedește, din nou și din nou, una nefericită, călcătoare, nepermis de des, a principiului: «Orice împărăţie care se dezbină în sine se pustieşte, orice cetate sau casă care se dezbină în sine nu va dăinui» (Matei 12, 25)”.
Doar că Teodosie răspunde instituțional, printr-un comunicat al Arhiepiscopiei Tomisului. Sunt, în declarația lui Teodosie, toți termenii pe care nu trebuie să-i căutăm mult în declarațiile Patriarhului Kiril al Moscovei, unul dintre cei mai acerbi însoțitori ai lui Vladimir Putin, cel care a pus armele nucleare în doctrina Bisericii Ruse.
Sfada Teodosie – Bănescu a continuat și după dosarul de corupție al lui Teodosie, fără însă ca Biserica ortodoxă, instituțional, să condamne ea însăși corupția și mesajele radicale, care de bună seamă servesc impecabil platformelor politice extremiste.
De ce procedează BOR astfel? De ce preferă să încurajeze subtil o reformare graduală și care să nu pericliteze în vreun fel nucleul de autoritate?
Așa cum a remarcat Oliver Jens Schmitt, istoricul care s-a încumetat să scrie o istorie instituțională a BOR, în interviul pentru spotmedia.ro, niciodată în istorie BOR nu a condamnat explicit derapajele, mai ales cele care sunt instrumentalizate politic.
„În cadrul BOR, există o tradiție de a nu lua o poziție oficială cu privire la multe chestiuni importante. Mai degrabă, conducerea Bisericii tolerează multe fenomene de evlavie, dar și de ortodoxie politică, fără a le susține sau condamna imediat în mod oficial.
Cu toate acestea, actori individuali sau grupuri de actori (ierarhi, mănăstiri, duhovnici, teologi) pot foarte bine să trimită mesaje mai clare și să creeze un climat în care extremiști precum AUR se pot simți încurajați. La fel s-a întâmplat și în perioada interbelică, când toți mitropoliții i-au susținut mai mult sau mai puțin deschis pe legionari și/sau pe cuziștii antisemiți, chiar dacă patriarhul și Sfântul Sinod nu au definit niciodată acest lucru ca politică oficială.
Mănăstirea Petru Vodǎ este doar un caz extrem și deosebit de vizibil de activitate neolegionară evidentă - dar nici BOR și nici statul nu au intervenit aici.
Abia recent, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei a încercat să traseze o linie de demarcație, delimitând astfel indirect BOR de AUR. Ca declarație, acesta este un fenomen nou - dar această poziție nu a fost adoptată oficial de Sfântul Sinod.
În mod evident, Patriarhia a recunoscut riscul care există prin instrumentalizarea Ortodoxiei de către AUR - dar nu a menționat AUR pe nume și nu a transmis credincioșilor că partidul reprezintă o ideologie în ultimă instanță necreștină și că, din punct de vedere politic, dăunează intereselor elementare ale României prin prietenia sa cu Rusia”.