Amândouă, aș spune. Însă mă voi referi aici la prima.
Fă ceea ce spui că faci!
Am întâlnit cu toții oameni care spun multe și apoi uită. În plan personal, am avut câteva ocazii să aud indivizi spunând ce vor face ei, unde mergem, promisiuni pe care nu le-am luat niciodată prea în serios.
Nu pentru că îmi propun să nu am încredere, ci pentru că îi apreciez pe cei care fac ceva, nu pe cei care promit marea cu sarea. Vorba cântecului: Paroles, paroles…
Peste acestea trecem ușor, știm de când le auzim ce înseamnă deja. Mereu mă uimește însă ușurința cu care indivizii fac promisiuni, uneori uitându-se în ochii noștri. Un pic jignitor pentru IQ-ul nostru, dar îi lăsăm să creadă ce vor ei.
Când asemenea situații apar însă în mediul de business, devine supărător. Sunt oameni care spun că fac multe, promit, bat palma cu tine, la propriu și la figurat, iar apoi, după puțin timp, se comportă ca și cum ar fi amnezici sau ca și cum ar crede că tu ești amnezic.
Criză de autoritate: În cine mai avem încredere?
Imaginați-vă că sunteți în trafic, iar cel din față semnalizează dreapta, dar face stânga. Ce reacții aveți? Ce spuneți? Ce gândiți, simțiți?
Și, totuși, sunt multe situațiile în care oamenii declară ceva și fac cu totul altceva. Este neplăcut când e vorba de un coleg, este și mai confuzant când e vorba de un manager.
Încrederea este un ingredient care stă la baza unei echipe cu rezultate bune. E vorba despre încrederea în ceilalți, în manager, în fiecare individ, în ideea că fiecare face ce e mai bine pentru el și echipă, că împreună lucrează la un anume scop.
Am văzut situații în care managerul echipei (sau chiar al firmei) declara ceva și făcea altfel.
De exemplu, când managerul spune că vrea un mediu în care fiecare să își spună părerea deschis, să vină cu idei, să își asume responsabilitățile, că greșelile sunt tolerate, pare un mediu sigur din punct de vedere psihologic, nu? Dar când însă primii care își spun părerea sau fac greșeli sunt dați afară, toată lumea începe să se ferească, apar suspiciunile, scenariile, iar nivelul de încredere este la limita de îngheț.
Leadership pe bază de încredere sau... cum să preiei din mers o echipă nouă
Ca să faci ce spui iți trebuie un set de valori personale, printre care: integritate, etică, respect față de tine și ceilalți, curaj, să îți pese de echipa ta.
Se vorbește mult în mediul de business în ultimii ani despre liderul autentic. La o căutare simplă pe Google, ‘authenticity’ apare cu 241.000.000 de rezultate. S-a scris mult, s-a vorbit mult, însă nu cred că am înregistrat o schimbare notabilă în comportamentul oamenilor.
Cuvintul ‘autentic’ derivă din greacă, ‘authentikos’ însemnă ‘original, care nu e fals’, sau din ‘authentes’, ‘ce faci tu însuți, cu propriile mâini’.
Din păcate, aud tot mai des despre cazuri de comportament dual. Poate că e incertitudinea, poate că starea noastră de echilibru interior se mai deteriorează, poate că e o confuzie mare în jur, care întunecă mințile unora. Nu știu, sunt câteva ipoteze doar. Îmi amintesc de o glumă care a circulat în social media acum câțiva ani: ‘Voi, ăștia cu mai multe fețe, cum vă spălați dimineața?’
E clar însă că din ce în ce mai mult oamenii încep să dezaprobe asemenea comportamente, să își afirme părerile, să se ferească de persoanele cu ambiguități prea mari și dese.
Într-un fel, pandemia ne-a dat prilejul să reflectăm asupra a ceea ce e mai important, să vizualizăm o viață mai simplă, mai ușor de gestionat, în care să aibă loc cei cu valori similare cu noi, și sper că ne dă și curajul de a face curățenie și a da la coșul de gunoi ce nu mai e conform cu peisajul pe care ne dorim să îl construim pentru noi înșine.
