Când managerul e de pe Marte și restul echipei e de pe Venus (sau invers)...

...util ar fi să-i aducem pe toți împreună pe Pământ.

Să ne meargă bine la job ține inclusiv de comunicare și grijă, de a ne pasă unii de ceilalți și a privi lucrurile din perspectiva altora.
georgeta.dendrino
coach si trainer
Georgeta Dendrino este vicepresedinte global al Professional Women's Network, membra a boardului Asociatiei pentru Valori in Educatie, director general si actionar al Interact Business Communication. Lider experimentat, cu istoric demonstrat al activitatii in industria de formare profesionala si coaching, a fost business coach pentru Cartier Women's Initiative Awards, avand experienta in dezvoltarea managementului executiv, imbunatatirea performantei, dezvoltarea carierei, consultanta in Resurse Umane si dezvoltare de stategii de afaceri. Este antreprenor si absolventa a Executive Master in Coaching and Consulting for Change la Insead, in Franta. Este pasionata de scris, dezvoltare personala si profesionala, mentorat, coaching pentru managementul executiv, educatie si leadership.

„Ce vrei? Să le trimit și flori? Fac ședințe periodic, fiecare își prezintă ce a făcut, ce urmează, le spun mereu care sunt cifrele firmei, ce să fac mai mult?!”

Asta mă întreba cineva care făcea tot ce credea el că trebuie să facă un Country Manager. Pentru că la serviciu mergem ca să performăm, să ne facem jobul. Excelent! Și insuficient, pe alocuri. 

Cei din echipa lui își mai doreau ceva: să le arate că îi pasă de ei, să îi întrebe ce mai fac, cum le este, să arate puțină empatie.

Sună, desigur, foarte cunoscut. 

De când cu munca de acasă, de când ne vedem mai rar, uneori nici pe camera laptopului, parcă e mai mare discrepanța între ce cred managerii că vor oamenii din echipă și ce vor aceștia din urmă, de fapt.

Desigur, oamenii așteaptă direcție, protecție, ordine; vor să știe că șeful/șefa e sigur(ă) de direcția în care merge firma, că au ce le trebuie ca să își facă jobul, că există sisteme și reguli după care funcționează, că sunt protejați, că există un mediu de încredere reciprocă, că sănătatea lor fizică, emoțională și mintală se află printre preocupările managerului lor. 

Munca de acasă pe termen lung - Care sunt cele mai importante efecte psihologice și cum să le faci față

Dacă ne gândim la metafora lui Jim Collins, cu autobuzul, pasagerii au nevoie să știe că cel care conduce știe unde merge, pe ce drum, care sunt momentele în care se opresc, are grijă să îi ducă la destinație în siguranță. 

De mai multe luni, însă, oamenii se plâng de volumul de muncă, de faptul că au întâlniri lungi, fără pauze, de presiunea de a fi mereu online, de lipsa socializării naturale pe care o crea biroul, de dificultatea de a aborda ad-hoc diverși colegi, mai ales din alte echipe.

În plus, dacă au training sau coaching, trebuie să “plătească” pentru timpul alocat dezvoltării și să lucreze mult peste program pentru a recupera ce aveau de făcut; acest aspect îi frustrează și îi demotivează să participe. 

Delimitarea între „acasă” și „la serviciu” a devenit greu de făcut acum. Oamenii lucrează și își văd de viața lor personală în același spațiu, împreună cu familia.

Când spațiul este mic, poate deveni destul de consumator de energie și de nervi. Viața profesională și cea personală sunt suprapuse, difuze, iar această lipsă de delimitare creează stres. 

Munca fără relaxare nu e eficientă! Cum au învățat germanii să facă diferența dintre serviciu și timp liber, de când lucrează de acasă

Timpul de tranziție pe care îl aveam toți înainte, când mergeam către birou și înapoi acasă, nu mai există. Tonul agresiv al cuiva ne încarcă negativ, nu mai avem spațiu și timp să ne detașăm, astfel încât, acasă ajunși, să avem disponibilitate pentru ceilalți.

Timpul între call-uri este scurt sau inexistent, spațiul dintre o cameră și altă este infim, avem toate premisele de a izbucni și a ne revărsa nervii, frustrarea, pe cei care contează cel mai mult. 

Angajaţii muncesc mai mult atunci când lucrează de acasă. Ce minusuri are telemunca (studiu)

Pe de altă parte, managerii trec și ei prin aceleași stări, la care se adaugă unele legate de responsabilitatea pentru echipă, precum și răspunderea în fața propriului manager. Managerii își fac și ei treaba cum consideră mai bine. 

Ce uită uneori managerii însă este să se oprească și să îi întrebe pe cei din echipă ce mai fac, cum le este, să le ceară și să le dea feedback, să îi îndrume în diverse proiecte, când au nevoie.

Oamenii din echipe, pe de altă parte, uită și ei, la rândul lor, să ceară întâlnire cu managerul, să dea și să ceară feedback, să își asume responsabilitatea pentru propria stare de bine (sau de rău). Dacă în întâlnirile online stai cu camera închisă, cum vrei să ghicească cineva starea ta? Dacă nu dai feedback, nu ceri ajutor, poate că cealaltă parte consideră că îți e bine. 

Românii s-au săturat de munca de acasă: Orele câștigate fără trafic nu mai compensează lucratul din bucătărie sau de pe canapea (Studiu)

Responsabilitatea pentru relația dintre manager și fiecare om din echipă stă la fiecare în parte. Managerul e responsabil de anumite lucruri, individul din echipă e și el responsabil de partea lui de relație. Dacă unul dă drumul părții lui de relație, dacă nu și-o asumă corect, atunci apar stresul, frustrarea, nemulțumirile, bârfele, impresia că managerului nu îi pasă, senzația că oamenii din echipa sunt neimplicați, blazați. 

Ajungem la comunicare, grijă, la a ne pasă unii de ceilalți, la a ne gândi și din perspectiva celorlalți. Cred că uneori e bine să ne gândim la noi ca și cum l-am sfătui pe cel mai bun prieten, într-o situație similară. Să ne uităm din exterior la noi înșine, la relația cu managerul sau cu echipa, să căutăm căi de îmbunătățire. Dacă ne uităm din exterior, vom vedea altfel situația, vom analiza mai la rece, vom găsi soluții. Până la urmă, și managerul și oamenii din echipa vor să le fie bine, să aibă rezultate bune, să fie văzuți, apreciați, să contribuie.

OMS: Criza generată de pandemie a afectat sănătatea mentală a milioane de oameni

Voi încheia cu câteva idei pentru ambele părți. 

Pentru omul din echipă:

  • Cere feedback de la manager, dă-i feedback; în scris, pe Zoom, la telefon, cum îți e mai ușor
  • Dacă ai nevoie de comunicare mai multă, spune-i că ai vrea să aveți săptămânal / bilunar o cafea virtuală
  • Cere ajutor pentru diverse proiecte, taskuri; dacă vezi că nu  are timp, întreabă cu cine ai putea discuta că să te ajute
  • Preia inițiativa și spune când ai idei, când vrei să schimbi ceva
  • Înainte de a face tot felul de scenarii despre managerul cu cerul gurii negru, clarifică, pune întrebări, verifică-ți presupunerile; mintea noastră ne păcălește, de multe ori, suferă de scenarită
  • Lasă camera video deschisă; o relație e mai mai bună, mai de încredere, când oamenii se văd, își iau pulsul unii altora
  • Fă un exercițiu și încearcă să vezi și din perspectiva managerului: prin ce trece, ce obiective are, ce nevoi are, apoi ce ai face altfel
  • Învață să îți gestionezi timpul, astfel încât să îți respecți un program, chiar dacă lucrezi de acasă. 
  • Fii propriul lider, asumă-ți propria dezvoltare, confirmă cu managerul, însă nu aștepta precum așteaptă puiul de rândunică hrană în cioc de la părinți

Pentru manager:

  • Nu presupune că toată lumea a înțeles din prima ce ai vrut să spui; clarifică, întreabă, ascultă
  • Arată că îți pasă de oameni, întreabă-i care sunt temerile și așteptările lor, ce îi bucură, cum poți să îi susții mai bine
  • Cere și dă feedback
  • Manifestă încredere în echipa ta: nu e nevoie să stai cu ochiul pe ei, că să verifici când sunt și când nu sunt online; important e să își facă treaba, chiar dacă uneori lucrează mai bine seara târziu în loc de prânz, de exemplu
  • Fă întâlniri săptămânale în care să îi asculți, să împărtășească fiecare cu ce se confruntă
  • Fii atent la zilele lor de naștere, arată-le că ei contează pentru tine, îi vezi, îi apreciezi
  • Sărbătorește succesele
  • Respectă timpul oamenilor; dacă lucrează de acasă, nu înseamnă că pot fi la dispoziția ta oricând
  • Nu mai trimite mesaje în weekend, în afara cazurilor când e ceva super urgent, când vrei să lauzi pe cineva, să le dai o veste bună. Gândește-te: poate aștepta până luni? Dacă da, abține-te!
  • Ai grijă cum scrii emailurile: poți foarte ușor să fii perceput ca agresiv, nepăsător. Nu trimite un email la repezeală, mai ales când ești nervos, supărat; va fi perceput de zece ori mai agresiv decât poate ai vrut să fie. Toți suntem obosiți, sensibili, gata să explodam, asemenea grenadei ce are cuiul aproape tras de tot.

Poate că e vremea să ne pese mai mult (și) de ceilalți, să fim mai atenți, mai umani, să avem răbdare, să înțelegem că nu suntem singuri pe lume, nu suntem centrul universului și că interdependența mișcă lumea. 

2021, aventuri în incertitudine sau transformare pragmatică?


În fiecare zi scriem pentru tine. Dacă te simți informat corect și ești mulțumit, dă-ne un like. 👇