Acum câteva săptămâni am avut dureri mari de urechi. Nu, nu mă trăsese curentul. Și da, urechile mele sunt curate, fără dopuri.
M-am tratat eu cu calmante o săptămână, dar ajunsesem să fiu cam lentă, să gândesc în reluare. Așa că m-am dus la doctor. Doamna doctor m-a controlat și mi-a spus că e de la coloana cervicală. Mi-a dat o trimitere pentru a face CT și o rețetă cu ceva calmante.
În drum spre casă m-am gândit eu că nu fac CT și că mai bine fac câteva sesiuni de masaj (stau prost pe scaun, în ultimele luni am lucrat cu umerii încovoiați destul de mult).
Am rezolvat durerea de urechi.
Mă gândeam însă: cum ajungem, de multe ori, să credem că știm noi mai bine decât un medic (în acest caz) ori un profesionist în alte domenii?
Dacă ne gândim la regulile impuse în această pandemie, avem, dincolo de ministrul Sănătății, un cercetător, reprezentat al OMS, care ne spune ce trebuie să facem, când să purtăm masca, ce distanță trebuie să păstrăm între noi, și totuși... nu ascultăm.
Știm noi mai bine decât oricine.
Nu avem respect pentru vreo autoritate.
Nu mai au credibilitate, pentru mulți, decât propriile experiențe sau părerile celor apropiați nouă.
Nu este o schimbare de câteva luni. Este un fenomen care durează de mult timp.
Poate că, dat fiind că multe sectoare au fost politizate atâția ani, ele au fost populate de oameni care nu aveau nimic de-a face cu domeniile respective, noi am ajuns să nu mai avem încredere în autoritate.
Nu spun că nu e bine să fim critici. Dar să demolăm totul pentru că ‘știm noi mai bine’ poate să fie o strategie periculoasă. Avem nevoie de cercetători, de oameni care studiază, care au experiență, specializare în anumite domenii; ei ne sunt ghizi acolo unde nu ne pricepem.
Să ne gândim:
- Am vrea să ne opereze un vecin după ce a citit pe Google cum se face o operație?
- Am vrea, pentru copilul nostru, un psiholog care nu a dat pe la școală, a luat examenele cu bani?
- Am vrea un profesor de limbi străine pentru care ‘furculition’ înseamnă furculiță?
- Am vrea să ne construiască o casă cineva care a construit doar cu piese de lego?
- Am lăsa mașina la un service unde să o repare cineva care nu a lucrat toată viață decât la câmp sau a fost vânzător la magazinul din colț?
Dacă răspunsul la aceste întrebări este NU, dacă vrem, la rândul nostru, să fim considerați profesioniști și să aibă încredere ceilalți în noi, e timpul să dăm încredere și să respectăm: profesorii, medicii, inginerii, actorii, arhitecții, cercetătorii, jurnaliștii, psihologii, constructorii, pe toți cei care au studiat mult că să aibă acele meserii.
Și, desigur, să nu ii mai acceptăm pe demagogi, pe cei care pretind că se pricep la toate, falsele valori.
Când eram mică mă punea mama să separ orezul alb de niște boabe care, zicea ea, nu aveau ce să caute în pachet: un fel de a separă bobul de neghină. După ce triam, aveam încredere că orezul acela era bun.