La o căutare simplă pe Google pe tema “micromanagement” avem 2.900.000 de rezultate. Pe Amazon.com am găsit 143 de pagini cu cărți care au acest cuvânt în titlu; înmulțit cu 10 titluri la fiecare pagină, avem 1.430 de cărți.
S-a scris foarte mult despre acest subiect și se scrie în continuare. Cu toate acestea, oamenii se plâng de managerii lor și acum, promovările în poziții de manageri sunt făcute fără a ține cont de faptul că acel manager are nevoie de sprijin pentru a fi cel puțin la fel de performant pe cât era când era specialist.
Cu toate studiile de caz scrise, cu toate exemplele, se pare că nu înțelegem ceva.
Ce este micromanagementul?
Ești micromanager dacă:
- Ai nevoia de a controla permanent;
- Stabilești termene limită nerealiste;
- Ai senzația că numai tu poți face lucrurile așa cum le vrei tu;
- Dai prea multă informație;
- Ceri rapoarte peste rapoarte;
- Oamenii din echipa ta se plâng tot timpul de cât de multe au de făcut, cât de mult verifici;
- Controlezi cât stau online oamenii din echipa ta, ca să te asiguri că lucrează - dacă nu îi vezi activi, reacționezi imediat, îi chemi la ordine;
- Tu însuți te plângi că ai foarte multe pe cap, lucrezi mereu până seară târziu;
- Nu îți iei momente în care să te uiți cu un ochi critic la ceea ce faci, să vezi dacă există alternative, să te uiți la muncă ta de sus, așa cum te uiți la o scenă de teatru, de la balcon.
Micromanagement: Ce e de făcut?
Relaxează-te! Nu trebuie să știi tot, să fii în centrul tuturor activităților - asta arată insecuritate.
Dă voie oamenilor să facă jobul în felul lor, nu le strivi spiritul. Cu excepția cazului în care faci operații medicale de mare finețe sau ești responsabil de turnul de control de la aeroportul Heathrow, poți să dai voie celor din echipa ta să facă lucrurile diferit de tine, important este să aibă rezultatele dorite într-un mod etic, ţinând cont de valorile firmei, ale societății.
Dacă dai voie oamenilor să facă lucrurile în felul lor, ei vor înflori, te vor uimi (sigur, cu condiția să fi ales oamenii bine, conform cu valorile tale, ale firmei)
Ai răbdare cu oamenii. Delegarea bună presupune răbdare, toleranță la greşeală.
Lasă-i în pace, ai încredere că știu ce fac, nu sta cu un ochii peste umărul lor ca să verifici ce fac. Abține-te din a te purta ca în poveștile populare cu soacra care merge în urma norei ca să verifice dacă a șters bine praful!
Ea era un micromanager al familiei, unul toxic, care contribuia nu la starea de bine a întregii familii, ci la destrămarea ei, puțin câte puțin, ucidea orice urmă de pasiune între cei doi căsătoriți.
Când recrutezi, verifică integritatea, valorile celor pe care ți-i alegi. Astfel, vei avea șanse mai mari de a avea încredere tu însuți în ei.
Încearcă o atitudine puțin jucăușă (sau flexibilă, dacă ți se pare prea mult să te joci) cu modul în care faci lucrurile și gândești: experimentează, vezi ce iese, acționează, testează.
Poate îți aminteșți de cartea „Ce te-a adus aici nu te va duce acolo”, a lui Marshal Goldsmith. Parafrazând titlul cărții, putem spune că „ceea ce te-a adus aici nu te va menține aici”.
Să explic puțin: ai avut rezultate excepționale; ești promovat/ă, nu te mai ocupi de niște task-uri, ci ajungi să coordonezi oameni; e nevoie să faci altele, ai multe responsabilități, trebuie să ai încredere în cei din echipa ta că știu, pot și vor să facă lucrurile cel puțin la fel de bine ca tine.
E greu însă. Succesul tău a fost clădit pe un fel de a fi, de a face lucrurile, de a te comporta. Toate acestea nu mai funcționează însă în noua poziție și ești ambivalent/ă în ceea ce privește schimbarea. Cum să renunți la tot ce te-a construit pe tine?
Da, ai mai fost la cursuri, ai citit, ți-a spus șeful tău / șefa ta că trebuie să schimbi ceva. Rațional, înțelegi, știi teoria. Dacă te mai duci la vreun curs despre delegare, ți se pare că e o pierdere de timp pentru că TU ȘTII! Știi, corect, dar nu mai e despre ceea ce știi, ci despre ce faci cu ceea ce știi, despre cât de bine implementezi toate ideile.
Cum scapi de prostul obicei de a face micromanagement? Schimbă-ți perspectiva față de tine și față de job
Ca să-ți fie mai bine la job, poți face câteva schimbări de perspectivă.
Cum îți vezi jobul: nu e despre a livra tu însuți/însăți rezultatele, ci despre a facilita livrarea rezultatelor de către o echipă.
Nu uita: oamenii vor trei lucruri de la un manager: direcție (e important să știe încotro mergeți împreună); protecție (ca să mergeți undeva au nevoie să se simtă în siguranță); ordine (claritatea, regulile bine stabilite de la început, un nivel de disciplină ajută nu doar cu stabilirea limitelor, dar și dau spațiu de creativitate).
Cum te vezi pe tine: poate că eșți o persoană foarte competitivă, care dorește să reușească, să fie mereu primul / prima, să fie foarte bună, să livreze bine și la timp. Dar gândește-te: un antrenor la fotbal poate să câștige meciul singur? Chiar dacă numele lui e Mourinho, nu va reuși. Trebuie să îi pregătească pe ceilalți 11, să aibă încredere în ei că vor face ce trebuie.
Ubicuitatea (calitatea de a fi prezent/ă pretutindeni) este o utopie, chiar și în cazul tău!
Pune lucrurile în perspectivă. Viața ta (ca a celorlalți) are multe dimensiuni: job, sănătate, familie, relații, prieteni, educație, finanțe, spiritualitate, sport, ca să enumăr câteva.
Încearcă să faci loc în săptămâna ta tuturor aspectelor. 16 ore de lucru zilnic nu a făcut pe nimeni mai fericit, nu te vor face nici pe tine, la fel cum nu îi vor face nici pe cei din echipa ta.
Stabilește ce aveți de făcut, până când, clarifică înțelegerea și realismul cerințelor, apoi ai grijă ca fiecare om din echipa ta să aibă o viață echilibrată, să aibă varietate în fiecare săptămâna. Altfel, cu control și termene nerealiste, ajungeți la burnout.
Toate acestea sunt greu de făcut, nu se schimbă nimeni de la o zi la alta, de la o lună la altă. Nu ezita să ai un coach, un mentor. Ei vor fi oamenii din umbră care te vor susține ca tu să ai succes.
Citește și:
