Am fost acum mulți ani pe Transfăgărășan. Când am ajuns undeva, sus, îmi amintesc că am intrat într-un tunel destul de lung (sau așa mi s-a părut mie atunci).
Nu prea îmi plac tunelurile; singurele în care m-am simțit mai in siguranță au fost cele din Italia, destul de luminoase. La capătul celui de pe munte însă era gheață pe jos.
Mașina noastră (mergeam cu ceva viteză, nu mai știu de ce) s-a întors de câteva ori în loc si s-a oprit cu fața către direcția de unde veniserăm.
De când a început pandemia mi se pare ca suntem ca într-un tunel.
Cumva, e parcă o forță care ne împinge să ne grăbim, să vrem să ieșim de acolo. Știm că vom ajunge undeva, nu știm mereu ce e de partea cealaltă. Pe munte, atunci, ne aștepta frigul, vântul, deși acolo unde am intrat în tunel era soare.
Tunelul pandemiei este unul lung. Nu există cale de întoarcere. Nu revenim la atmosfera de dinainte. Vom ajunge undeva, nu știm unde, nu știm cum va arată realitatea de la capăt, dar sigur nu va fi la fel ca la intrare. Nu ne putem opri, nu ne putem întoarce în timp.
Dar putem să avem grijă de noi, de starea noastră de echilibru din punct de vedere al minții, al sufletului, al corpului - nu sunt sigură că această e ordinea corectă.
Cum putem face asta?
Să avem grijă de sănătatea noastră: sună a clișeu, știu, dar, de fapt, cât de mult și de bine o facem?
Să facem puțin sport, să mergem pe jos regulat.
Să avem în jur oameni cu care să ne fie drag să stăm de vorbă, cu care să uităm de ceas, de telefon, oameni care țin la noi și la care ținem; iubirea e un mare plus, deși nu e des întâlnită.
Să avem grijă cu ce ne hrănim mintea, cum ne ținem departe de gândurile negre și ne concentrăm pe ce ne aduce valoare, ne îmbogățește, ne deschide noi orizonturi, ne ține ocupați cu idei noi.
Să avem activități care să ne aducă bucurie. Pe mine mă bucură să merg la aeroport ca să mă uit la avioanele care vin și pleacă, să conduc mașină cu muzica tare, să merg la un anume magazin de parfumuri, să citesc.
Să ne facem planuri: nu ceva măreț, dar să avem ceva la care să sperăm.
Poate să fie că vrem să ne facem cadou niște Airpods noi sau să mergem cu o mașină decapotabilă pe coasta Amalfi, sau să ne schimbăm o parte din mobilă, să scriem o carte, să ne întoarcem într-un loc în care ne-am simțit foarte bine.
Sunt doar câteva exemple de abordări care ne pot face mai lină trecerea prin tunelul pandemiei.
Citește AICI toate opiniile și analizele scrise de jurnaliștii și invitații SpotMedia.ro.