Viktor Orban stă rău la capitolul ,,noi frici naţionale” de care vrea să se folosească în campania electorală dar joacă tare, la limită. Dacă treaba cu migranţii s-a consumat, dacă tema este expirată, noua frică naţională ar trebui să fie comunitatea LGBT, care ameninţă suveranitatea Ungariei mai abitir ca sirienii opriţi de garduri acum nişte ani la graniţa cu Serbia sau miliardarul Soroș.
Ca să-şi susţină tema anti-homosexuală introdusă în legea educaţiei şi atacată de Comisia Europeană, Viktor Orban vrea musai un referendum pe tema limitării drepturilor LGBT în Ungaria. De ce se grăbește? Răspunsul este simplu: se apropie sorocul PNRR.
Cred că povestea cu homosexualitatea impusă copiilor, tema falsă lansată de Viktor Orban pentru a se victimiza și a culege roadele victimizării la alegerile de anul viitor, a fost lansată prea devreme. Chiar referendumul anunțat de Orban este riscant pentru că există șansa ca lucrurile să nu iasă cum dorește el, ci să se petreacă o chestiune aidoma celei a lui Dragnea cu referendumul său pe tema familiei tradiționale. O absență masivă de la urne ar delegitima povestea lui Orban și l-ar pune în off-side față de UE.
Ceea ce încearcă acum Viktor Orban este constituirea unui clivaj artificial în societate, care să-i radicalizeze pe susținătorii săi. Ce speră Viktor Orban este că acea parte a societății, cea tradițională, care nu s-a implicat în politică se va simți amenințată de reacțiile UE și va vota în favoarea sa. De aceea stârnește UE, are nevoie de o reacție rapidă din partea acesteia pentru că tema fiind labilă, se poate consuma înainte ca micul iliberal să-i culeagă roadele.
În altă ordine de idei, nici UE nu joacă inteligent. Nu cred că UE va pune la punct până la alegerile din Ungaria mecanismul de blocare a banilor europeni pe motiv de nerespectare a statului de drept, ca să combată povestea falsă a lui Orban. Deci uniunii îi va fi greu să combată narativul micului totalitar de la Budapesta. Tot în ordinea asta de idei UE supra-reacționează, supra-licitează: s-a făcut prea mult zgomot pe tema asta, nu poți grăbi o schimbare de mentalitate trântind o lege în capul unui lider politic. Nu trebuie pedepsit un popor pentru un machiavelîc al unui lider cu înclinații iliberale.
Viktor Orban a mutat inteligent amenințarea europeană care condiționa acordarea fondurilor europene de principiile statului de drept într-o direcție care ridiculizează UE. Comisia Europeană a căzut în capcană reacționând rapid și nesocotit pentru că a transformat o chestiune esențială, votată de Parlamentul European într-o acțiune derizorie.
Viktor Orban continuă conflictul cu UE și supralicitează, spunând că Ungaria va refuza banii din fondul special de reconstrucţie post-pandemie, dacă aceştia sunt condiţionaţi de abrogarea legii care restricţionează informaţiile despre homosexualitate.
Micuțul iliberal anticipează înfrângerea în lupta cu UE și se repliază, parcă hotărât să accelereze procesul, grăbit să se victimizeze ca să culeagă roadele tertipurilor sale. Este așa grăbit din cauza faptului că UE a fost la un pas să anunțe blocarea PNRR maghiar din cauza nerespectării de către Ungaria a principiilor statului de drept. Mutând lupta politică într-o zonă scandaloasă, chiar dacă riscă și dacă prețul ce va fi plătit e mare, de vreo 7,2 miliarde de euro, Viktor Orban mizează pe impactul mediatic și politic al acestei chestiuni și speră ca UE să nu blocheze PNRR pentru că s-ar face de râs.
Din nefericire pentru el, sondajele de opinie arată că 46% din populaţia maghiară este de acord cu căsătoriile între persoane de acelaşi sex. Altfel, mii de maghiari au participat sâmbătă, 24 iulie, la un marș Pride, în semn de protest față de noua legislație anti-LGBT a guvernului.
A pornit prea devreme acest fals război Viktor Orban. Bietul, e şeful unei ţări mici şi europene pe deasupra, nu poate acţiona ca modelele sale, Putin sau Xi Jinping, oricât ar spiona el telefoanele Opoziţiei cu programul Pegasus. Viktor Orban trebuie să execute o echilibristică între ce dorește și ce poate face și nu are la îndemână decât arma propagandei și a mișcărilor surpriză.
Viktor Orban a ajuns la fundul sacului cu tertipurile sale iliberale dar ce este ciudat este că mai marii UE gândesc corect politic deci birocratic în loc să gândească politic. Dacă UE nu găsește o soluție care să-l pună la zid pe Viktor Orban, micul iliberal va prefera să piardă banii ca să-și asigure încă patru ani de mandat și va putea să acuze UE pentru tot ce se va întâmpla rău Ungariei în acești viitori 4 ani.
Ce nu-i stă alături este timpul. Cum am spus, a fost silit la stratagema asta prea devreme ca să evite o înfrângere politică majoră. Ca atare, este timp ca mișcarea sa să fie devoalată, este timp ca UE să se replieze și să acționeze bine, este timp ca Opoziția să găsească un răspuns mulțumitor la provocarea sa.