Viktor Orban este invitat să părăsească Uniunea Europeană și este exact efectul pe care mizează liderul de la Budapesta, care, înainte de alegeri, are nevoie de înnoirea imaginii de apărător creștin al Europei adevărate, al cărei ADN îl păzește.
Viktor Orban a lansat taman acum tema minorităților sexuale de care copiii nu trebuie să afle, mizând pe o nouă iritare a Uniunii Europene și pe imaginea de forță pe care și-o vor asuma liderii vestici.
Sunt cel mai creștin, și prin asta cel mai european dintre europeni. ADN-ul Europei este al meu. Eu sunt paznicul lui.
Viktor Orban
Nu ar fi prima oară când Viktor Orban își revine politic exact în preajma alegerilor – vor fi alegeri în Ungaria în 2022 – , creându-și un front artifical de război, în care imaginea cavalerului medieval solitar să poată fi lustruită. Ca de obicei, face asta folosindu-se de Uniunea Europeană care, și așa slăbită de pandemie, îi cade în plasă: acum, rolul demonic al migranților este luat de homosexuali.
Premierul olandez Mark Rutte l-a invitat pe Viktor Orban să părăsească Uniunea Europeană. 17 sefi de stat și de guvern au semnat o scrisoare în care denunță discriminarea minorităților sexuale. Scrisoarea e semnată de Merkel și Macron, până și Kurz a semnat-o, deși după publicare, dar România lipsește, iar această reținere nu poate fi pusă direct pe seama unui realpolitik, pentru că documentul nu menționează expres Ungaria, deși e lesne de înțeles. Ungaria tocmai trecea propunerea legislativă prin care copiii nu trebuie să aibă acces la informații privind homosexualitatea și transexualitatea.
Acum câteva luni, Budapesta a dat prilejul unei alte declarații comune a liderilor UE, care denunța justificarea abuzului de putere prin apel la pandemie.
Prilejul era atunci prelungirea prerogativelor Guvernului maghiar de a conduce prin decrete, în numele stării de urgență cerută de pandemie. Atunci, România a semnat documentul, alături de Belgia, Bulgaria, Cipru, Danemarca, Estonia, Finslanda, Franța, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Țările de Jos, Portugalia, Suedia și Spania.
Semnatarii scrisorii de acum sunt mai mulți, 17, și de astă-dată lipsesc atât Bulgaria – care va avea alegeri complicate – cât și România – ai cărei politicieni fie vor să scoată profit din teme neoconservatoare, fie se tem să se atingă de altfel de teme, pentru a nu se expune: Alexander De Croo (Belgia), Mette Frederiksen (Danemarca Angela Merkel (Germania), Kaja Kallas (Estonia), Micheál Martin (Irlanda), Kyriakos Mitsotakis (Grecia), Pedro Sánchez (Spania), Emmanuel Macron (Franța, Mario Draghi (Italia), Nicos Anastasiades (Cipru), Krišjānis Kariņš (Letonia), Xavier Bettel (Luxemburg), Robert Abela (Malta), Mark Rutte (Țările de Jos), Sanna Marin (Finlanda) și Stefan Löfven (Suedia).
Cancelarul austriac Sebastian Kurz a cosemnat documentul, după publicare.
Cei 17 știu ce știe și Viktor Orban: nu are cum să i se întâmple ceva
Ungaria nu poate fi dată afară din UE fără decizia unanimă a tuturor și, în plus, ideea că ai putea da afară o țară ai cărei cetățeni sunt covârșitor pro-UE e păguboasă, tocmai pentru că ajută la erodarea legitimității UE.
Ungaria nu poate fi nici privată de anumite drepturi, ceea ce ar fi de competența Art. 7, pentru că și acolo e nevoie de decizie unanimă, iar Varșovia și Budapesta își vor ține mereu spatele. Articolul 7 a eșuat înainte de a produce vreun efect.
Și, după cum s-a văzut, Ungaria nu poate fi pedepsită nici financiar, pentru că suspendarea fondurilor europene nu poate fi făcută pentru un motiv care privește educația, nu corupția, în legătură cu statul de drept.
În plus, curentul numit suveranist, odată marginal în UE, e un butoi de pulbere zilele acestea, când UE iese destul de vulnerabilizată din pandemie, o vulnerabilizare la care au pus umărul nu numai Rusia și China, ci și Viktor Orban, care s-a vaccinat într-un gest de nouă frondă cu vaccin chinezesc, în vreme ce Sputnik-ul e și el pe piața maghiară.
De ce lipsește semnătura președintelui Klaus Iohannis?
În România nu urmează alegeri, cum e cazul Bulgariei, dar în PNL există o aripă „neoprotestantă”, care s-a văzut și la referendumul pentru redefinirea familiei, o temă care se reinsinuează din ce în ce mai mult în ultima vreme și care devine tot mai periculoasă.
În plus, această temă a minorităților sexuale a fost folosită ca muniție contra lui Dacian Cioloș și USR PLUS, ai cărei eurodeputați sunt singurii reprezentanți ai României în Parlamentul European (cu excepția lui Dragoș Pâslaru, care s-a abținut) care au votat raportul Matic, sursa unui fake news de proporții, „bărbații care nasc și alăptează”, lansat inconștient și grosolan, dar care subminează tocmai legitimitatea temelor pe care Uniunea Europeană le propune.
E de văzut însă dacă România poate da naștere unui curent ultranaționalist eurosceptic, care să preia tema și să o revalideze sau dacă va exista un vehicul politic care să preia curentul conservator, cât se poate de legitim, fără a-l asocia cu eurofobia.
De altfel, un sondaj de zilele trecute arăta că românii s-ar îndrepta spre un partid care le propune o platformă politică axată pe valori creștine, dar foarte puțini dintre ei ar mai face asta, dacă acel partid ar avea în același timp valori anti-europene.
Cum a ajuns Viktor Orban cel mai periculos politician din UE
"Un despot îndesat, cu trupul unui luptător ieșit la pensie, un Vladimir Putin fără mușchi, dar cu o expresie sumbră și tristă în privire," pe care nu o avea acum 30 de ani, înainte ca "activistul anti-totalitarism să descopere, pe drumul Damascului – sau al Moscovei – ultranaționalismul " și să torpileze democrația folosindu-se de democrație.
Totuși, îi spune Viktor Orban lui Bernard-Henri Levy, el nu vrea să dețină leadership-ul iliberalismului: conduce o țară mică la suprafață, dar mare ca misiune și nu își poate asuma responsabilitatea unei conduceri europene, atâta vreme cât țara are nevoie de el.
Este al doilea interviu pe care filosoful francez îl face cu liderul de la Budapesta, aflat în plină ascensiune ca rebelul care provoacă Uniunea Europeană, pentru a-și putea crește regimul autoritar în țară.
Pentru această întâlnire din 2019, după criza refugiaților și înainte de criza pandemică, Orban este cel care alege locul: biblioteca unei foste abații carmelite, cu pereții căptușiți cu volume religioase, unde tocmai își mutase biroul.
„Vechiul meu birou era în clădirea Parlamentului, de cealaltă parte a Dunării, și asta nu era benefic separației puterilor în stat”, începe chiar Viktor Orban interviul, aruncând astfel mănușa.
Voia să fie întrebat despre iliberalism, despre derapajele de la statul de drept, despre contestarea nu a Europei, ci a dreptelor credințe ale Uniunii Europene.
De altfel, provocarea este una dintre tacticile lui Orban, la fel cum e folosită și de Vladimir Putin la Moscova – care, știind fobia față de câini a Angelei Merkel, a întâmpinat-o cu câini – și de Erdogan, la Ankara – care, știind disputa pe ierarhie dintre Comisie și Consiliu, a așezat-o pe Ursula von der Leyen pe divan, în vreme ce el și Charles Michel au stat pe fotolii egale ca însemnătate.
Liberalismul a dat naștere corectitudinii politice – aceasta este o formă de totalitarism, care este opusul democrației. De aceea, eu cred că iliberalismul restaurează adevărata libertate, adevărata democrație
Viktor Orban
În vreme ce Uniunea Europeană a eșuat în a prezerva adevărata Europă, Viktor Orban pretinde că a reușit, în Ungaria, să restabilească sensul unor concepte ca libertate și democrație. De pildă, libertatea nu e să protejezi organizațiile neguvernamentale, ci să le desființezi, dacă societatea la care ele se referă nu e cea corectă din punct de vedere ideologic.
Înainte de criza refugiaților, când Viktor Orban a acționat contrar deciziilor luate de UE, popularitatea lui era în scădere în Ungaria. Urmau alegeri pe care, spuneau atunci sondajele, FIDESZ le va pierde. Criza refugiaților a fost miracolul de care Viktor Orban a avut nevoie, pentru un rebranding pe care jucat apoi atât intern, cât și în UE: apărătorul valorilor creștine ale Europei, atribut esențial al Europei adevărate.
Fiecare lider autoritar va face uz și abuz de termenul de „adevăr” și familia lui semantică, tocmai pentru că propune răsturnarea unei ordini și înlocuirea ei cu un regim de putere discreționar.
Ori de câte ori a avut prilejul, Viktor Orban și-a întărit această imagine de cavaler medieval prin excelență solitar.
Acasă a folosit din plin reinterpretarea istoriei și narațiunea victimei – de unde specularea centrală a traumei Trianonului, tratatul de pace care a lăsat Ungaria fără două treimi din teritoriu -, cărora li se adaugă de câțiva ani reasumarea mareșalului Horthy, din biografia căruia dispare antisemitismul și rămâne victoria contra comunistului Bela Kun (aliat al lui Lenin, care a pus bazele, în 1918 și pentru foarte puțin timp, Republicii Sovietice Ungaria).
„Manipularea este foarte abilă, deoarece nu vine direct de la Viktor Orban, care nu face declarații explicite pe aceasta temă, nu pretinde că este urmașul lui Horthy, dar care totuși insinuează tema prin alte mijloace, cum ar fi exaltarea altor personalități din perioada regimului lui Horthy, sau prin falsificarea unor momente istorice reinterpretându-le în propriul său interes.
Exemplul cel mai frapant, de dată recentă, este construirea la Budapesta a monumentului ce comemoreaza invazia germană din martie 1944, dar care este o falsificare totală a istoriei", îmi explica, într-un interviu, istoricul francez de origine maghiară Catherine Horel.
La fel ca Viktor Orban, mareșalul Horthy a fost un conducător anti-democratic, autoritar, dar care nu a fost direct legat de un partid fascist. Este unul dintre motivele pentru care această etichetă – fascist – îl supără cel mai tare pe Viktor Orban. În dialogul cu Bernard-Henri Levy, insistă pe faptul că el nu e deloc antisemit, este un prieten al Israelului.
Nu și al Uniunii Europene, pe care a reușit să o submineze mai puternic decât oricine altul și de care se folosește pentru a-și reveni politic și astăzi, înaintea altor alegeri pe care nu-și permite să le piardă, cum a pierdut Budapesta.
Partenerii noștri trebuie să înțeleagă că ungurii sunt un popor străvechi, liber și mândru. Am fost ocupați de otomani. De slavi. De comuniști. Nu am trecut prin toate astea pentru a cădea sub talpa Bruxelles-ului.
Viktor Orban
Dacă e ironic față de Macron – „prea intelectual pentru profesia pe care o facem” - , Viktor Orban nu doar că nu neagă familiaritatea cu instrumentele folosite de Erdogan, ci se și laudă cu prietenia dintre ei: numai microbiștii ar putea să înțeleagă afinitatea pe care cei doi și-au descoperit-o din capul locului.
Totuși, ar fi o eroare să îl comparăm pe Viktor Orban cu lideri de tipul Putin și Erdogan, spune istoricul maghiar Paul Lendvai, cel mai bun specialist în Orban.
Viktor Orban nu își aruncă opozanții în închisoare, dar construiește destul de iscusit un nou model de putere – „autocrația soft”, în care mixează capitalismul cu retorica de extremă dreaptă. Iar pentru asta și pentru a-și întări autocrația, care nu este de sorginte populistă, cum ar fi simplu să o repudiem, Orban se folosește tocmai de Uniunea Europeană, pentru care democrația și liberalismul sunt valori de fond.