Sunt deja câteva certitudini după prima lună de război.
Regimul de la Moscova a declanșat un război hegemonic, de tip geopolitic, împotriva modelului civilizațional al Vestului, un război pentru reconfigurarea ordinii mondiale, unul împotriva actualului sistem de relații internaționale.
Măștile narative ale Moscovei au căzut repede, chiar și pentru naivi. La Forumul din Antalia, ministrul Serghei Lavrov declara candid că, în Ucraina, Federația Rusă luptă pentru “supraviețuirea sa politică în lume”; tot acesta contestă o “ordine mondială condusă de SUA”. Potrivit lui Serghei Narîşkin, în această perioadă, ”se decide soarta Rusiei, locul ei viitor în lume”.
Noile narative rusești sunt tot mai îndepărtate de basmele cu denazificări care ne-au trezit în dimineața zilei de 24 februarie și ne-au aruncat în iadul cu vitriol al Moscovei.
Oficialii ruși au rostogolit în tot acest timp narative stratificate care confirmă formatul de război hibrid al Rusiei împotriva Vestului, război care se desfășoară în formă convențională în Ucraina (împotriva acesteia, spre a inhiba pentru totdeauna orientarea pro-Vest a Kievului) și în formă hibridă pe toate coordonatele geografice posibile.
Războiul din Ucraina ar fi trebuit să fie o demonstrație de forță a unui actor statal flămând de revanșă geopolitică.
Moscova vizează astfel revitalizarea unui proiect geopolitic de tip imperialist, proiectul URSS 2.0, cu rolul prioritar de a-și crea instrumente suplimentare de control și influență la nivel global, de a-și gonfla mușchii geopolitici.
Ucraina este doar teatrul de operațiuni convenționale al acestui război hibrid; un prim teatru de operațiuni dintr-o serie de victime aflate pe lista scurtă, în noptiera din budoar.
Efectele imediate și pe termen mediu ale noului proiect imperialist sunt catastrofale pentru Rusia.
Rusia devine, geopolitic, mai mică
Rolurile sale geopolitice se atrofiază cu fiecare zi.
Proiectul imperialist post-sovietic (mai degrabă neo-sovietic) al țarului Putin a ostilizat întreaga lume contemporană, creând coeziuni aproape eroice. O largă majoritate a statelor lumii condamnă fără echivoc agresiunea militară rusească din Ucraina.
Se discută tot mai mult privarea Rusiei de dreptul său de veto în Consiliul de Securitate sau chiar excluderea ei din Consiliu; Rusia a fost exclusă deja din Consiliul Europei.
G7, NATO, UE, alte organizații internaționale și regionale și-au redus în mod substanțial legăturile cu Rusia. Cu fiecare zi care trece, Rusia devine geopolitic mai modestă, mai mică, mai izolată. Cu fiecare zi care trece Rusia, iese din câmpul gravitațional specific unei mari puteri.
Cu un public intern captiv total mașinăriei propagandistice a Kremlinului, cu o populație retrasă în suburbiile mentale ale unei ideologii revolute, cu expresii cinice în spațiul public care proslăvesc crima și războiul, cu o mașină de război incapabilă de succese pe teren și o economie în cădere liberă, cu granițe și cortine narative de fier în interiorul cărora se ucid libertăți și se inhibă gândirea critică, proiectul imperialist URSS 2.0 declanșat de Putin este unul catastrofal pentru Rusia și pentru cetățenii săi.
Acest proiect (expresie a unei lungi tentații fatidice a Kremlinului pentru o “ordine mondială rusească”) propune pentru lume sânge, suferință și Siberii.
O lume întreagă antagonizată, de la Lisabona la Mariupol, oripilată de cinismul absolut al agresiunii și de crimele de război comise în numele unei ideologii vetuste, și un public intern captiv, readus la rudimente mentale și izolări de veac 19, acestea sunt efectele imediate ale războiului împotriva lumii moderne pe care l-a declanșat regimul represiv de la Kremlin.
Mirajul lumii ruse se stinge pentru comunitățile rusești din țările aflate în sfera de influență a Rusiei.
Desprinse fără preaviz din propria colivie ideologică, în care vegetau contemplativ, comunitățile rusești din fostele țări sovietice văd în aceste zile, în dezastrul umanitar de la Mariupol, “modelul binefăcător” pregătit pentru acestea de Moscova.
Russki mir își stinge lumina peste tot în fostele teritorii ale URSS, cu o precizie devastatoare și cu o viteză pe măsură, care arde etape; într-o singură lună, mirajul lumii ruse s-a stins în mai multe opaițe decât în treizeci de ani, pe o geografie simbolică ce include ample comunități rusești din Ucraina, Moldova, Georgia etc.
Războiul rusesc împotriva lumii construiește hărți, desenează granițe
Din păcate, în actuala paradigmă, în pofida tonurilor optimiste și a speranțelor noastre că Ucraina va rezista a la longue acestui război, sunt tot mai credibile scenariile potrivit cărora Ucraina va ieși amputată teritorial din măcelul Armatei Roșii, oricât de modeste sunt înaintările acesteia pe teren.
Gândul liniștitor că armata rusă se va retrage din teritoriile ocupate temporar, cel puțin în sudul și sud-estul Ucrainei, de-a lungul coastei Mării Negre și Mării de Azov, nu pare a găsi suport în noile realități geopolitice construite samavolnic de Moscova.
Sunt detalii din ce în ce mai convingătoare că armata rusă a ocupat aceste teritorii cu scopul de a nu le mai părăsi vreodată (Kremlinul încearcă deja, acolo, instalarea de guverne locale obediente, inhibă rezistențele civice locale, aduce rubla în sistemul local de plăți, construiește plartforme de cooperare regională cu Peninsula Crimeea și cu regiunile ruse din proximitate etc.).
Moscova are obișnuințe istorice permanente (și deprinderi exersate în secole) în domeniul ocupării de teritorii, iar regimul de la Kremlin operează deja, în teritoriile ocupate (cel puțin în sudul și sud-estul Ucrainei), cu o infrastructură politico-militaro-administrativă coercitivă și represivă de consolidare a ocupării și anexării.
Această infrastructură se apropie cu pași rapizi de România
Este numai o problemă de timp momentul în care Moscova va “premia” cu anexări formațiunile secesioniste din Donbas, motivând în acest sens rolul substanțial al milițiilor locale secesioniste în războiul din Ucraina, alături de trupele ruse.
S-a realizat deja, în mare parte, cordonul teritorial dintre Crimeea și Donbas, iar negocierile care vor statua viitor acord de pace riscă să nu poată produce reversibilități ale ocupării de teritorii pe culoarul Crimeea-Donbas.
Tentația neutralității, pentru unii actori statali din regiune, va deveni foarte rapid caducă. În culoarul de turbulențe deschis de Moscova, neutralitatea este o iluzie.
Depunerea candidarilor de aderare la UE de către Ucraina, Republica Moldova și Georgia consolidează galopul acestora spre punctul ireversibil al orientării pro-Vest.
“Neutralitatea”, „refuzul geopoliticii” etc., celebrele marote rusești care ocupau spațiul politic de la Chișinău, vor deveni curând istorie. Războiul din Ucraina declanșat de Moscova provoacă și accelerează timpul opțiunilor strategice ireversibile.
Nu știm încă cine va câștiga acest război; știm însă cu certitudine cine l-a pierdut – Rusia.
Claritatea acestei paradigme generează dubii rezonabile cu privire la identitatea arhitectului inițiativei belicoase a Rusiei din Ucraina. În pofida unor mentalități autocrate de tip imperialist, îmbrățișate din convingere de către membrii establishmentului rusesc și mașinăriei de propagandă care, la Moscova, diabolizează Vestul patetic și peren, este puțin probabil că acest establishment empatizează cu deciziile lui Putin.
Este cert că marile decizii îi aparțin exclusiv; deloc rare au fost cazurile, în ultima lună, când cuptorul putinist cu narative a luat prin surprindere pe mulți dintre galonații regimului de la Kremlin, capturați comic în siajul ideologic al țarului (episodul Narîşkin este edificator în acest sens); concursul de ghicitori de la Kremlin (pentru identificarea noilor narative ale acestui cuptor) continuă și în prezent,.
Din această perspectivă, este cu atât mai relevantă motivația intrinsecă a țarului Vladimir Vladimirovici de a fi declanșat un război ale cărui efecte nocive de bumerang erau totuși ușor de anticipat.
Acest război reduce masiv și ireversibil rolul Rusiei în actuala lume contemporană, slăbește pe termen mediu și lung potențialul acesteia de a se exprima plenar în lume și degradează accentuat șansele de a funcționa ca centru al lumii ruse și de a cataliza alianțe și parteneri în tentativa de sabotare a actualei ordini mondiale.
Acest război readuce populația Rusiei în superba izolare și în lunga iarnă siberiană din care ea tânjea să iasă, din interiorul unei captivități prelungite.
În precedentul meu articol (Vladimir Vladimirovici Putin: “ieșirea din scenă” sau „intrarea în istorie”?), conchideam că Putin își pregătește “ieșirea din scenă” sau „intrarea în istorie”. Pare că Vladimir Vladimirovici s-a hotărât; vrea să iasă și din scenă, și din istorie.