De ce nici rușii, nici oligarhii negri nu-l vor înlătura pe Putin. Cel mai bun scenariu pentru Ucraina

De ce nici rușii, nici oligarhii negri nu-l vor înlătura pe Putin. Cel mai bun scenariu pentru Ucraina

În ceea ce privește Ucraina, Vladimir Putin nu mai este de mult timp pragmatic, ci ideologic și fanatic, așa că un consens cu el nu mai poate fi găsit. Dar nici din Rusia nu vin vești mai bune, Kremlinul controlează ideologic școlile și transformă sentimentul de a fi nedreptățiți de Vest într-o armă care-i face pe ruși să se încoloneze în spatele lui Putin.

[English below]

Un plan care să-l oprească pe Putin nu poate veni nici de la oligarhi, spune Benjamin Bidder, corespondent al Der Spiegel la Moscova între 2009 și 2016 și autorul volumului Generația Putin. Să înțelegem noua Rusie (Humanitas, în limba română), într-un dialog cu Spotmedia.ro: Kremlinul s-a descotorosit de mult timp de oligarhii tradiționali.

Urmăreşte LIVE TEXT evenimentele din Ucraina în a 9-a zi de război

Putin a creat un castel al noilor miliardari, Nikolai Petrov de la Carnegie Center i-a numit cândva “oligarhii negri”. Printre aceștia sunt mulți dintre confidenții lui Putin din vechile vremuri din Petersburg, care au acumulat averi incredibile. Dar ei își datorează influența și banii exclusiv lui Vladimir Putin și uneori și puterea lor asupra propriilor bunuri este limitată.

Ați scris despre “generația Putin”. Cum arată ea astăzi, în contextul invaziei din Ucraina?

Tinerii ruși sunt foarte eterogeni. Scopul meu în carte a fost să arăt cât de diverse sunt perspectivele asupra lumii și asupra propriei țări, chiar și în cadrul acestei “generații Putin”.  

În mare, pot să spun că nu a existat niciodată până acum în Rusia o generație care să fi crescut la fel de liber și de orientată spre Europa și SUA ca aceea de azi, chiar dacă Rusia devine din ce în ce mai autoritară din nou.  

Această libertate i-a marcat pe tineri. Impresia mea este că numărul celor care sunt împotriva războiului și împotriva ruperii tuturor contactelor cu Europa este mare, în ceea ce privește această generație. Dar, așa cum am spus, tinerii ruși sunt foarte eterogeni și printre ei sunt și naționaliști, și adepți ai lui Putin.

Nu trebuie să uităm: acum câțiva ani, regimul a început să exercite, din nou, un control ideologic asupra învățământului.

“Generația Putin” a crescut astfel între doi poli, să le spunem așa: o libertate relativă (prin comparație cu Uniunea Sovietică) și curentul autoritar al Kremlinului.

Există o masa critică în Rusia? Pot rușii, printr-o revoltă socială, să-l înlăture pe Putin?

Există mase critice în Rusia, au fost mereu oameni curajoși. Din nefericire, influența lor a fost mereu foarte mică. Senzația mea e că astăzi rușii sunt mai șocați de ce se întâmplă decât au fost în 2014.

Sunt ei însă o majoritate? Mă îndoiesc.

E probabil ca pe termen scurt acești cetățeni să poată exercita o influență asupra politicii rusești? Lipsesc pentru asta niveluri funcționale ale societății civile.  Nu mai există o opoziție politică reală în Parlament și nu prea mai există critici la televiziuni. Putin nu mai dă practic seama în fața nimănui. Pare că ia deciziile în mare măsură de unul singur. Privite așa, instituțiile politice ale Rusiei par astăzi chiar mai slabe decât în epoca sovietică.

De ce nu se revoltă rușii? Una dintre explicații este, din păcate, faptul că mulți ruși împărtășesc opiniile lui Putin asupra lumii și asupra Vestului. Și cu toate că dezamăgirea față de Rusia a crescut de-a lungul anilor, un foarte vechi reflex încă funcționează: în conflictele de politică externă,  milioane de oameni îl susțin pe liderul de la putere.

În trecut, Kremlinul putea să mobilizeze cetățenii arătând succesul economic (până în 2013). Asta nu mai funcționează, dar funcționează mobilizarea prin amenințări care ar veni de la dușmani externi.

Cum rămâne cu oligarhii? Îl pot înlătura ei pe Putin?  E posibilă o lovitură de palat?

De fapt, astăzi termenul de oligarh desemnează dominația unor foarte puțini, care își impart puterea din stat între ei.  În acest sens, nu au mai fost oligarhi în Rusia de foarte multă vreme.

Putin le-a luat puterea acum mulți ani. Astăzi, miliardarii au plecat din Rusia la timp. Sunt oameni de afaceri care au ajuns în închisori. Și mai sunt miliardarii care s-au înțeles cu Kremlinul și atunci li se permite să aibă afaceri. Dar nu prea mai au influență asupra statului și putere.

Putin a creat un castel al noilor miliardari, Nikolai Petrov de la Carnegie Center i-a numit cândva “oligarhii negri”. Printre aceștia sunt mulți dintre confidenții lui Putin din vechile vremuri din Petersburg, care au acumulat averi incredibile. Dar ei își datorează influența și banii exclusiv lui Vladimir Putin și uneori și puterea lor asupra propriilor bunuri este limitată. Pare ca și cum ar fi parte a unui “fond comun”: acești oameni mută banii dintr-un loc în altul, cum, de pildă, au reconstituit jurnaliștii că a fost în cazul fostului ginere al lui Putin.

Kremlinul a dus o luptă împotriva societății civile din Rusia încă de la revenirea lui Putin la Kremlin, în 2012. Societatea civilă a fost slăbită. Mi-e teamă că adevărul amar acesta este: doar Putin îl mai poate opri pe Putin.

De aceea, cred că este important să ținem deschise toate canalele posibile de comunicare, fără să ne simțim confortabil.

Cine sunt aliații lui Putin, totuși? Pe ce se bazează Putin?

Fundamentul este sentimentul, foarte înrădăcinat în societatea rusă, că Rusia este tratată nedrept de către ceilalți.

Rușii simt – parțial pe bună dreptate, parțial incorect – că au fost perdanții Războiului Rece. Există un sentiment generalizat că au fost umiliți după Războiul Rece. Și se pot identifica greșeli în istorie când Europa și SUA au făcut greșeli în relația cu Rusia.

Dar problema reală este că mașina de propaganda a lui Putin a reușit să instrumentalizeze acest sentiment și să-l reaprindă din nou și din nou. Kremlinul a transformat acest sentiment într-o armă.

Până unde va merge Putin acum? Care e limita?

Dacă m-ați fi întrebat acum șase luni, aș fi spus: va blufa atât de agresiv, încât toată lumea va crede că este serios.

Pare că Vladimir Putin crede că are o sarcină istorică de a reconstrui Rusia ca imperiu. A spus-o clar, în eseul publicat anul trecut, că ucrainenii și rușii sunt „un popor”. Neagă dreptul Ucrainei de a avea propriul destin. Am înțeles de atunci că va aștepta cu mare răbdare oportunitatea de a redobândi controlul asupra Ucrainei. Scopul lui e să unească Rusia, Belarus și Ucraina.

Mi-e teamă că nu există niciun consens minimal cu el, în acest moment. Putin s-a pus acum într-o situație din care îi va fi greu să iasă, fără a părea că pierde. 

În ceea ce privește chestiunea Ucrainei, nu mai este de mult timp pragmatic, ci ideologic și fanatic.  

Cum evaluați reacția Occidentului? Care sunt vulnerabilitățile?

Atacarea Ucrainei a unit Uniunea Europeană, SUA și NATO într-un mod foarte clar. Șocul atacului, al agresiunii a fost atât de mare încât aici în Germania, de pildă, chiar și apărătorii tradiționali ai Rusiei au fost uluiți. Nord Stream 2 a fost îngropat. Corporațiile germane își opresc activitățile de îmbogățire rapidă din Rusia.

Afaceriștii germani care sunt legați de Putin cred, și ei, că Putin a înnebunit. Atacul lui Putin asupra Ucrainei a restaurat unitatea în Germania, dar și în UE și NATO.

Care sunt scenariile pentru Ucraina?

Nu văd niciun scenariu bun. Cel mai bun scenariu este acela al întreruperii luptei și al restabilirii unui status quo. Dar nu e un scenariu realist. 

Putin vrea să-și îndeplinească planul privind Ucraina și ucrainenii vor să-și apere independența.

Nu sunt expert militar, dar mă întreb cât sunt în stare să reziste forțele militare ucrainene în fața celei mai mari armate de pe continent. Dacă spiritul de rezistență al ucrainenilor nu va fi spart, un război de gherilă va continua și după înfrângerea forțelor armate. Rusia va răspunde printr-un regim represiv.

Mi-e teamă că va fi un exod în masa.

În același timp, crește și represiunea contra disidenților din Rusia, care și ea ar putea duce la o emigrare masivă.

Dacă un miracol nu va face ca vântul să-și schimbe direcția în Rusia, trebuie să ne pregătim pentru cel puțin un deceniu de confruntări. Dar chiar sper să mă înșel în această privință.


În fiecare zi scriem pentru tine. Dacă te simți informat corect și ești mulțumit, dă-ne un like. 👇