Probabil unul dintre pariurile lui Vladimir Putin este de a rezista din punct de vedere economic, în ciuda sancțiunilor, pentru a-și atinge obiectivele militare în timpul invaziei pe care o întreprinde în prezent.
Iar una dintre întrebările pe care este rezonabil să ne-o punem ar fi dacă economia Rusiei este, într-adevăr, sufocată de sancțiunile impuse de Occident, atât de mult încât să fie forțată să își adapteze politica externă în funcție de exigențele epocii pe care o trăim, în special în materie de respectare a dreptului internațional.
Două aspecte trebuie punctate încă de la început. Primul este că Rusia are o economie bazată pe exporturile de materii prime, istoric vorbind are mari probleme structurale și a suferit deja în urma sancțiunilor impuse în 2014.
Al doilea privește sancțiunile însele, pentru că efectul acestora nu va fi folosit doar în negocierile iminente pentru încetarea invaziei, ci vor constitui un levier important pe termen mediu și lung pentru a influența comportamentul Rusiei în plan militar și economic, fie că vorbim de dezarmare nucleară sau de exporturile de energie. Evident, dacă Rusia nu își dorește să devină un stat ultra-izolat, supus unor embargo-uri pe modelul celor impuse Iranului.
Vă propun așadar să analizăm ce efect au până în prezent aceste sancțiuni asupra unei economii deja fragile, urmărind:
- dependența Rusiei de exporturile materiilor prime;
- efectele monetare, financiare și căderea rublei;
- puterea de cumpărare a omului de rând și inegalitățile sociale.
Rusia exportă energie, cereale, armament
Vă propun să analizăm exporturile de hidrocarburi, pentru că acestea reprezintă 40% din totalul încasărilor la buget din exporturi.
Rusia este primul exportator la nivel mondial de gaz și de grâu și al doilea exportator de petrol.
Este evident că a profitat din plin de dependența țărilor europene de hidrocarburi, în special în momentele în care cursul petrolului a fost ridicat.
Dacă acum doi ani prețul pe baril ajunsese la un minim istoric (aproape chiar de un curs negativ pe anumite piețe), în lunile premergătoare invaziei din Ucraina acesta a ajuns din nou în jurul a $100.
În cadrul sancțiunilor impuse în luna martie, SUA au instaurat un embargo asupra importurilor de hidrocarburi din Rusia. Este aceasta o măsură capabilă să paralizeze acest sector în Rusia? Nu tocmai, pentru că doar 1% din petrolul exportat de Rusia mergea în SUA, spre comparație de 31% care este exportat spre China.
Acest embargo american are însă alte efecte indirecte: atitudinea companiilor private față de Rusia. Compania Shell (anglo-olandeză) a anunțat că renunță să mai cumpere petrol brut din Rusia și că va renunța în viitorul apropiat și la gazul rusesc.
Dar cât reprezintă, concret, în cifre, pierderea Rusiei în sectorul energetic?
Din totalul încasărilor din exporturi, 40% provin din acest sector. Iar țările care au adoptat sancțiuni împotriva Rusiei cumulează 200 miliarde de dolari pe an, în comparație cu 50 de miliarde din partea Chinei și 25 de miliarde alte tări.
Astfel, acest embargo reprezintă cca. o treime din câștigurile Rusiei din exporturi. Și asta dacă ne referim doar la hidrocarburi. Amploarea sancțiunilor în acest sector este fără precedent și a fost permisă și de faptul că multe state au deja stocuri pentru anul curent, cumpărate tot de la Rusia în 2020.
Cifrele sunt furnizate de firma norvegiană de consultanță Rystad Energy, specializată în cercetare energetică și business intelligence.
Efectele financiare și monetare
S-a vorbit mult pe seama scoaterii băncilor rusești din sistemul internațional de plăti SWIFT.
Este o mare lovitură faptul că anumite bănci rusești au fost eliminitate (o altă serie de bănci a rămas în SWIFT, ca viitoare marjă de negociere, și pentru ca plățile rămase de făcut între Rusia și restul lumii să nu fie blocate), dar o altă mare lovitură în plan financiar este riscul de default/incapacitate de plata la care este expusă Rusia în prezent.
Publicația financiară Les Echos a evaluat acest risc la 80%. Adică este extrem de probabil ca Rusia să nu își mai onoreze, deja din prezent, obligațiile de plată față de creditori.
Două sunt indiciile care ne spun acest lucru:
Mai întâi, a crescut foarte mult prețul CDS (credit default swaps) pentru piața rusească. În sectorul financiar există un produs derivat care se numește CDS (credit default swaps) și care protejează un creditor împotriva incapacității de plată a debitorului căruia i-a împrumutat bani (Rusia). Prețul acestui produs, pentru a asigura datoria publică rusă, a crescut enorm în ultimele zile.
Apoi, Vladimir Putin a semnat în luna martie un decret care autorizează Guvernul și companiile să ramburseze creditorilor proveniți din occident (“țările ostile”) sumele în ruble (în loc de moneda în care a avusese loc operațiunea inițială). Cu alte cuvinte: împrumuți dolari și dai înapoi ruble. La viteza cu care se devalorizează rubla, va restitui sume derizorii.
Nici nu mai vorbim despre faptul că Rusia nu se va mai putea împrumuta în viitor pe piețele financiare, nu doar din cauza embargo-urilor, ci pur și simplu pentru că regulile pieței nu vor mai permite asta. Nimeni nu va mai dori să împrumute un partener insolvabil și lipsit de orice credibilitate. De altfel, agențiile de rating au degradat instantaneu cotația Rusiei.
În ceea ce privește moneda Rusiei, rubla, aceasta a pierdut jumătate din valoare din februarie și până acum.
Și dacă tot vorbim de sancțiuni, trebuie să spunem că rubla nu și-a revenit niciodată după sancțiunile impuse în 2014 (ulterior anexării Crimeii), moment în care pierduse de asemenea jumătate din valoare. Iar pentru a face față inflației, Banca centrală a dublat dobânda de referință, de la 10 la 20%, scumpind astfel enorm creditele.
Ținând cont de toate acestea, analiștii bancari ai JPMorgan au estimat că economia Rusiei se va contracta cu 12% în 2022. Spre comparație, contracția PIB-ului Rusiei a fost de 10% în timpul crizei pe care țara a traversat-o în 1998, cu 11% în timpul crizei financiare din 2008, și cu 9% în timpul pandemiei.
Puterea de cumpărare a cetățeanului de rând și inegalitățile
Ce vede și ce resimte cetățeanul de rând? Pe lângă prețuri mult mai mari, apare și penurie, deoarece industria manufacturilor este slab dezvoltată în Rusia și multe produse vin din import. Iar ceea ce se va importa de acum încolo va sosi în tară la prețuri mult mai mari.
Am insistat pe faptul că sancțiunile au lovit economia rusă încă din 2014. Iar cifrele vorbesc de la sine: PIB-ul pe cap de locuitor în prezent este aproape echivalent cu cel din 2014, adică veniturile rușilor au stagnat în tot acest timp (lucru greu de acceptat pentru o economie de tip emergent), în timp ce prețurile au explodat.
Este Rusia o țară a inegalităților sociale? Absolut.
Indicele GINI, care măsoară inegalitatea, este mai slab decât al tuturor țărilor din UE, de exemplu (cf Băncii Mondiale). Iar în ceea ce privește patrimoniul rușilor, conform raportului Global Wealth Report elaborat de banca Crédit Suisse, doar 1% dintre ruși (oligarhii) dețin 59% din averea totală a țării. Spre comparație: în Brazilia cei mai bogați 1% dețin 49% din averea țării, în SUA 35%, iar în Franța 22%.
Concluzia este tristă pentru cetățeanul de rând. Rusia tinde să devină o țară izolată nu doar diplomatic, ci mai ales economic. În scurt timp, dacă lucrurile evoluează în acest ritm, Rusia se va alătura Iranului ca țară sufocată de embargo-uri.
Sunt toate acestea de ajuns pentru a genera nemulțumire în masă în Federația Rusă, de la fiecare cetățean până la cei care gravitează în jurul lui Putin?
Bibliografie:
- Rystad Energy, raport public de impact în urma invaziei Ucrainei de către Rusia
- Publicația financiară Les Echos, martie 2022
- Reuters, estimări JPMorgan martie 2022
- Credit Suisse, Global Wealth Report, iunie