STB – terorism sindical și bombe cu ceas pe roți

STB – terorism sindical și bombe cu ceas pe roți

Pe scurt, povestea grevei de la STB este o mostră de terorism sindical, cel mai probabil instrumentat politic, oarecum similar cu ceea ce s-a întâmplat anul trecut la metrou. Dar e mai mult decât atât, adică o exhibare a slăbiciunii statului pe toate paliere și, în egală măsură, a vulnerabilității cetățeanului.

Faptul că un grup de sindicaliști a purces la o grevă nelegală, după cum avea să decidă ulterior instanța, nu e ceva nou. Așa cum nu e nouă nici implicarea până la gât a sindicatelor în politică. În speță, liderul sindical STB e consilier PSD.

Cum dna Firea numai ce și-a lansat de facto candidatura pentru viitoarele alegeri locale în București, e credibil  să fi vrut marcarea momentului cât mai vocal și cu efecte cât mai deranjante pentru actualul primar.

Până aici, nimic nou sub soare.

Fără precedent este refuzul respectării hotărârii judecătorești care impunea încetarea grevei. Joi după-amiază instanța a decis, abia duminică au început să circule 25%  dintre mijloacele de transport în comun.

Fapta a fost premeditată cât timp chiar înainte de pronunțarea instanței, liderii sindicali au anunțat că nu vor respecta o eventuală decizie de încetare a grevei.

De ce? În mod evident pentru că mizează pe slăbiciunea statului. Și au motive.

Nicușor Dan a dat o nouă mostră de inadecvare la funcție și incapacitate de a face față unor situații critice. Credeți că lui Traian Băsescu sau lui Cătălin Drulă îi scoteau sindicaliștii limba împotriva unei hotărâri judecătorești? Nu e nevoie de istorie contrafactuală, ci doar de memorie pentru a avea răspunsul.

Dl Dan este complet decuplat de realitate. Și o dovadă în acest sens este chiar felul în care a acționat înainte de grevă. Indiferent de motiv, este inadmisibil ca un primar general să nu îi răspundă la telefon prefectului.

Și nu doar prefectului. Dl Dan nu i-a răspuns la telefon nici ministrului Sănătății Vlad Voiculescu când dorea să-l anunțe despre accidentul de la Spitalul Victor Babeș. Primarii de sectoare s-au tot plâns că dl Dan nu le răspunde la telefon. Însuși Nicușor Dan se distra la întâlnirile informale cu presa pe tema nerăspunsului la telefon.

De această dată, prefectul îl anunța că urmează o grevă, despre care Nicușor Dan poate știa deja. Dar dacă voia să-l anunțe ceva și mai grav, un eveniment care să impună intervenția imediată a primarului?

Înaltele demnități în stat nu sunt cu program fix. Mandatul este 24/7 cu excepția perioadei în care deleagă oficial atribuțiile și le preia altcineva 24/7.

Dar, dincolo de chestiunile politice, greva arată o realitate gravă privind starea foarte proastă a parcului auto al STB din cauza lipsei de investiții de ani de zile. Să nu uităm că Termoenergetica și STB înghit prin subvenții trei sferturi din bugetul Capitalei.

Aflăm că mijloacele de transport sunt într-o stare tehnică extrem de precară și periculoasă pentru cetățeni, pasageri sau nu. Cauciucurile sunt ultrauzate și pentru a trece ITP, cele bune sunt mutate de pe o mașină pe alta. La fel cu oglinzile.

„Abia acum a explodat buboiul. Au fost perioade când au luat niște chinezării de cauciucuri care au făcut gâlme după o lună. Și ne-au obligat să mergem cu ele ca să le scoatem numărul de kilometri. Acum Otokarele au între 160.000 și 180.000 de kilometri și au uzura cauciucurilor la apogeu. Noi știm asta ca șoferi. Când ne schimbăm între noi, ne întrebăm dacă sunt probleme cu mașina.

Cauciucurile astea în maxim trei luni de zile sunt pa. Sunt probleme la sistemul de frânare, la sistemul de rulare. Păi la un polei te duci târâș cu ele. Recent, la o trecere de pietoni, m-am dus de nu mă mai opream. Sanie am fost! Și abia burnițase un pic. Noi ca șoferi suntem cei mai expuși”, dezvăluie un șofer STB pentru publicația Buletin de București.

Și când un autobuz cu anvelopele precum hârtia sau fără oglinzi va lovi pe cineva, poate un copil, o tragedie similară cu cea de pe bd. Laminorului, ne vom întreba cum a fost posibil. Răspunsul există deja.

O soluție corectă nu ar fi o cârpeală, ci aceea pe care o vedem în alte capitale europene: concesionarea serviciului de transport unei/unor firme private, care să respecte standarde de siguranță privind parcul auto, să încaseze din bilete cu mult mai mult decât reușește STB care, știindu-se subvenționat necondiționat și, practic, monopol, nu are niciun motiv să se lupte să îmbunătățească ceva.

O companie privată în care să nu mai ai 2/3 din angajați băgători de seamă prin birouri și ai cărei manageri să nu mai fie numiți la troc politic.

Din orice perspectivă privim, cetățeanul obișnuit e o victimă. Nu poate ajunge unde are treabă, statul nu are puterea să impună respectarea unei hotărâri judecătorești care să-l repună în acest drept. Iar siguranța lui e pusă în pericol zilnic de autobuze, tramvaie și troleibuze cu mari probleme tehnice.