S-a viralizat pe rețelele sociale o fotografie cu un TIR, în trafic, pe a cărui ușă din spate era o imagine imensă cu Nicolae Ceaușescu însoțită de textul: ”Sigurul conducător al Românei cu sânge de dac. A sfidat marile puteri ale vremii și nu a lăsat capul plecat în fața nimănui”.
Indiciile sunt de autenticitate a imaginii, dar chiar dacă este un fake, rămân la fel de relevante viralizarea și comentariile însoțitoare.
Cu asta ne vom confrunta în anul electoral viitor și asta este tușa de suveranism autohton relevantă și extrem de periculoasă.
O doză de nostalgie a existat mereu la o anumită categorie a populației, mai precis la extremele societății. Cei săraci și needucați nu s-au putut adapta noii vieți, economiei de piață cu manifestările pe alocuri sălbatice ale anilor ’90 și care tânjesc după siguranța comunistă care, în schimbul obedienței, le oferea o predictibilitate chinuită și garanția subzistenței.
De partea cealaltă, beneficiarii fostului regim, privilegiații care nu doar în schimbul obedienței, ci, adesea, și al colaboraționismului abject nu au primit doar subzistență, ci avantaje.
Plus, desigur, cei care suspinau după vremurile când erau tineri, sănătoși și îndrăgostiți.
Acum, însă, această nostalgie este amplificată de un curent antieuropean suveranist de victimizare, care mută toate eșecurile certe ale României din ultimii 30 de ani în sarcina dușmanului străin.
Este rezultatul guvernărilor care și-au justificat propria incompetență, propria corupție, propria nesimțire prin comandamente externe.
Tot ce n-a mers, toate măsurile impopulare, toate restrângerile, toate eșecurile au fost vândute drept efecte ale exigențelor externe, în principal ale UE, care ar avea un plan de distrugere a României.
Așadar, nu suntem săraci, în afara Schengen, cu banii europeni necheltuiți pentru că avem conducători inepți pe care i-am ales fix așa inepți cum sunt, ci pentru că suntem oprimați de UE.
Că UE a pus pe masa Românei fonduri imense, folosite de noi prost sau chiar nefolosite, că puținele reforme au fost făcute datorită presiunii europene, că fără liberă circulație, chiar fără Schengen cum e ea, milioane de români nu ar fi putut munci în altă țară și ar fi murit de foame aici, nu spune nimeni.
Vedem, așadar, în această poză, efectul și continuarea unei manipulări de proporții: suntem victimele străinilor, nu suntem victimele conducătorilor noștri și, de fapt, ale votului nostru.
Mai vedem ceva în această poză: manipularea care nu doar că elimină reperele și adevărul, ci anesteziază bunul simț, umanitatea, moralitatea minimă. Așa ajunge Ceaușescu un erou care nu s-a lăsat călcat în picioare.
Păcat că nu e posibil ca toți cei care susțin asta să fie cumva teleportați o săptămână în România anului 1989, iarna, prin Moldova, în urbanul mic. Să trăiască foamea, frigul, întunericul.
Pe cei mai vocali i-aș îndemna să experimenteze libertatea de exprimare, democrația, să ia cu ei acolo o rețea socială pe care să posteze pe tonul de acum, să vadă ce li s-ar fi întâmplat în țara condusă de dacul liber.
Glorificarea dacilor spune ceva și prin respingerea elementului civilizator roman. Departe de perfecțiune, dar pe unde au ajuns romanii, au adus două chestiuni esențiale: infrastructură și legi. De la ele începe cu adevărat civilizația pe care dacii liberi nu o experimentaseră.
Și, nu în ultimul rând, este obscenă glorificarea unui criminal, vârful și creatorul unui regim criminal în feluri mai subtile decât asasinatele din pușcăriile anilor ’50. Teroarea și frica proiectate de Securitatea ceaușistă erau atât de mari încât nici măcar nu mai era nesupunere care să umple pușcăriile.
Cum poate un popor să uite așa ceva? Una dintre explicații este lipsa unei educații consistente și care lasă loc mitologiilor.
Relativizarea răului pare o boală extrem de extinsă. Vedem că și în criza din Orientul Mijlociu chestiunea fundamentală nu mai este masacrul din 7 octombrie, ci faptul că Israelul nu reușește să protejeze populația din Fâșia Gaza transformată în scut viu de propriii conducători.
Hamas nu numai că nu este acuzat pentru victimele din Gaza, dar este absolvit și pentru crimele din Israel.
Manipularea victimizării celui mai mic în raport cu cel mai mare, a emoțiilor negative, distruge busola morală. Iar noi trăim din plin aceste manipulări și la nivel macro, și la nivel micro.