Mai bine de jumătate de zi, 14 ore mai precis, un condamnat la 18 ani de închisoare pentru omor, clasificat în regim de maximă siguranță, nu vreun găinar, a bântuit nestingherit prin România, străbătând drumul de la București la Oradea cu mai multe mașini.
Norocul, dacă putem să-i spunem așa, este că omul comisese, după toate informațiile o crimă pasională, deci nu era vreun interlop antrenat pentru violență extremă, altfel drumul de 14 ore putea fi marcat cu mult sânge.
Din start povestea, așa cum a fost relatată inclusiv oficial, pare dintr-un film de serie C, în principiu cu proști.
Un condamnat pentru omor este trimis cu ambulanța, fără cătușe și cu o pază minimală, la un consult medical la o clinică din Capitală. Mașina de transport este atât de performantă încât ușa, care în mod normal nu putea fi deschisă decât din exterior, a fost deschisă de către condamnat din interior, cu ajutorul centurii de siguranță.
Să ne înțelegem, Mezaros Zsombor nu este vreun recidivist versat, nu este vreun interlop antrenat, nu a avut niciun sprijin să evadeze, nu a beneficiat de vreun plan sofisticat. Un om singur a reușit să fugă de sub escortă profitând exclusiv de incompetența păzitorilor, mă refer mai ales la cei care au conceput dispozitivul de transport, și de precaritatea tehnică a transportului.
În loc să bată Argeșul în campanie electorală și, mai nou, încinsa Brazilie împreună cu procurorul general, numai domniile lor știu de ce, dna ministru al Justiției Alina Gorghiu ar trebui să fie șocată de această întâmplare, care nu a avut consecințe tragice doar printr-un noroc. Şi, mai ales, de cauzele ei.
Cel mai grav este că ea dovedește cât de ușor se poate evada din sistemul românesc, o informație de care nu mă îndoiesc că se va găsi cine să profite cu mult mai profesionist decât Mezaros Zsombo.
Competență marca Despescu
Apoi, un om fără acte, fără bani, de loc din județul Satu Mare, deci nu vreun cunoscător al Bucureștiului, s-a mișcat ca peștele în apă până hăt spre granița de nord-vest a României, pe care probabil că ar fi trecut-o la fel de ușor dacă făcea rost un act de identitate. Model Cherecheș.
Am văzut imagini din București, cum era poliția moț pe străzi, oprea mașini, când evadatul era deja departe. Habar nu aveau, de fapt, unde e și încotro a luat-o.
Norocul a fost că l-a recunoscut un om pe stradă la Oradea și a dat alarma. Nu vreun polițist vigilent, nu vreo echipă profi a maestrului Despescu. Un om a sunat în miez de noapte la Poliție și a dat trezirea. Așa l-au prins pe Mezaros Zsombo.
„A fost transportat de cineva. Nu a rezultat un sprijin, din datele noastre. Un cetățean din Bihor l-a reperat. Mulțumim celui care ne-a anunțat. Traseul lui a fost, în mare, stabilit. S-a îndreptat spre zona de domiciliu”, a declarat secretarul de stat Despescu, acest Sherlock Holmes al Poliției, din cauza deciziilor căruia la Bacău au fost hăcuiți doi oameni de către un pensionar dement cu un cuțit, păziți toți trei de poliția debilă.
Nu era normal ca traseul probabil să fi fost stabilit imediat și să fie împânzit cu echipaje? Cum este posibil ca un om fără sprijin, după cum zice chiar lumina inamovibilă din conducerea MAI, să pună în genunchi o întreagă poliție și să fie reperat până la urmă de un cetățean dotat doar cu doi ochi atenți pe față și un telefon?
Dacă atâta poate Poliția cu un om singur, neantrenat, fără bani, fără acte, să ne mirăm că bombardierul de la Arad nu a fost prins nici până azi? Ca să fim exacți, nici măcar mobilul acelui asasinat cu mașină aruncată în aer nu a fost descoperit încă și probabil nici nu va fi vreodată.
Victimele nimănui
În urma cu câteva zile era găsit pe marginea A1 cadavrul în stare avansată de descompunere și mutilat al unei femei a cărei dispariție fusese anunțată în urmă cu o lună.
„La începutul lunii martie a fost o sesizare de dispariție, lucrătorii de poliție au demarat imediat verificări, au fost mai multe activități în etape, audieri de persoane, verificări și, la data când a fost găsit cadavrul, s-a reluat cercetarea în cauză”, a ținut să precizeze secretarul de stat Despescu.
Doar că sora victimei, cea care i-a anunțat dispariția pe 6 martie, declara presei că până la găsirea cadavrului nu a căutat-o nimeni, nu a întrebat-o nimeni nimic, nu s-a mișcat nimic.
Personal o cred pe sora victimei, inclusiv pentru că îmi aduc aminte cazul Luizei Melencu, a cărei dispariție nu a verificat-o nimeni pentru că, nu-i așa?, la vârsta ei cel mai probabil era să fi fugit cu vreun flăcău. Așa i-au spus polițiștii mamei Luizei.
Victima de acum era prostituată, deci am mari îndoieli că Poliția s-a spetit să o caute, după cum pretinde dl Despescu.
În schimb, când dna Șoșoacă s-a plâns de violențe în familie, sesizare infirmată de instanță, Poliția s–a grăbit cu ordinul de protecție și brățara în viteză record, mă rog, raportată la starea tehnicii din dotare.
Cam așa arată siguranța cetățeanului român și atâta încredere merită Poliția Română Air Schengen.