Criza energetică a provocat creșterea necontrolată a prețurilor în energie și a dus la creșterea dramatică a inflației. Veniturile populației scad în termeni reali, iar iarna care vine se anunță a fi extrem de grea.
Guvernul sau nu a luat măsuri sau a luat măsuri ineficiente care l-au îndatorat și se împrumută la dobânzi din ce în ce mai mari. Ne îndreptăm spre criză, iar aceasta va fi cu siguranță dură. Trebuie să ne îngrijorăm pentru că statul este ineficient și nu a făcut investiții în energie, dar nu trebuie să fim prăpăstioși.
Din paradigma crizei energetice nu se va ieși rapid cum cred populiștii, nici dacă Rusia va fi înfrântă în această toamnă în Ucraina. Pentru că un Putin învins nu va da drumul robinetului de gaz, mai degrabă îl va sigila cât timp el va fi șef la Kremlin. Din această criză se poate ieși doar economisind, reconvertind și investind în industria energetică.
Pe termen scurt, economisirea și subvențiile date de stat sunt singurele soluții și cred că nu este nevoie ca premierul să iasă la televizor să ne ceară să stingem becurile sau să le înlocuim cu altele economicoase înainte ca iluminatul public să treacă pe înlocuirea becurilor enorme cu unele care să folosească energia solară ca să se micșoreze consumul.
Știu și oamenii ce trebuie să facă fără ca ditamai ministrul Energiei să le ceară să micșoreze temperatura din locuințe. Deci Guvernul să facă el economii înainte de a cere populației să o facă, să aibă fiecare grija bugetului său pentru că doar noi avem dreptul de a controla cheltuielile statului, nu și invers.
Dar prim-ministrul și cel al Energiei nu vorbesc de compensarea prețului la energie care a dus la datorii uriașe ale Guvernului către furnizori. Prostiile lor sunt băgate sub preș. Guvernanții nu vorbesc nici de actuala ordonanță aruncată pe piață la presiunea unui PSD speriat înainte ca miniștrii Energiei din UE să găsească o soluție măcar parțială la criză.
Și am mai spus-o și o mai spun, cea mai bună soluție pentru criza economică este ca Ucraina să învingă iar Rusia să fie nevoită să-și respecte contractele încheiate.
Pe termen mediu, construcția de hidrocentrale, eoliene, panouri solare la cât mai multe locuințe și centrale atomo-electrice este soluția. Dacă se adoptă un plan de investiții serios în energie, și nu înțeleg ce mai așteaptă domnul Popescu, și dacă UE va contribui cu fonduri, se va putea echilibra consumul într-o perspectivă decentă, într-un cincinal ca să glumesc, nu într-un deceniu. Apoi, UE poate avea liber să implementeze green deal-ul său.
Pe termen lung, ar trebui să ne gândim la transportul mărfii pe căi ferate și la trecerea camioanelor și avioanelor pe hidrogen.
Deci nu trebuie să ne facem griji pentru situația energetică pe termen lung, soluții sunt, bani de la UE vor veni, iar industria noastră învechită poate profita de șansa uriașă a reconversiei.
Problema îngrijorătoare este cea a riscului de intrare în incapacitate de plată a Guvernului. Problema este reală și nu este cauzată doar de mărirea prețului energiei, ci de faptul că această criză se suprapune pe cheltuirea iresponsabilă de fonduri publice.
Ca să scăpăm din această capcană ar trebui ca fondul de salarii al bugetarilor să scadă de la 33% din PIB la 25%, cum se procedează în țările europene, nu să creștem iresponsabil numărul de bugetari din motive electorale.
Ar trebui să comasăm primăriile având ca bază cifra de minim 3.000 de locuitori la o comună, ca să putem reduce cheltuielile. Astfel se va reduce și cifra de 30.000 de lipitori care se învârt anapoda prin consiliile primăriilor.
Ar trebui făcută regionalizarea, ca să reducem consiliile locale de la peste 44 la maxim 8. Și asta rapid, până în primăvara anului viitor. Toate astea pe lângă digitalizarea ANAF și continuarea investițiilor, altele decât cele făcute cu dedicații către primării.
Dacă nu mă înșel, mi se pare că avem și o lege care ne impune să nu mai creștem cheltuielile dacă datoria publică ajunge la 50% din PIB. Și cam pe acolo ne învârtim.
Dar nu o să facem ce trebuie, ci o să continuăm să mergem orbește spre zid. O să intrăm în incapacitate de plată, ei și ce? Dacă nu putem să strângem singuri cureaua, să vină FMI să o strângă ca să terminăm cu pomenile electorale gen PSD și cu repetenți economici precum Orban, Cîțu sau Iohannis.
Dacă suntem așa de proști că nu ne putem stăpâni să cheltuim iresponsabil banii bugetului, să vină un prim ministru pus de FMI care să facă lucrurile astea.
Sigur că trebuie să ne îngrijoreze perspectiva asta, dar să nu fim prăpăstioși, cu acest guvern nu vom putea face ce este necesar ca să trecem criza energetică.
Pe de altă parte, pe unde a umblat FMI, inclusiv prin Grecia, a însănătoșit finanțele țărilor cu pricina și despre asta e vorba și la noi. Există viață și cu FMI, dragi politicieni populiști de mucava ghidonați doar de propriile interese politice sau economice.
Deci cam așa va arăta viitorul, un guvern PNL-PSD care va fi ghidonat de FMI, fără domni Budăi și fără un domn Ciolacu șef la pomeni electorale și un plan de investiții în energie mai strâns ca PNRR, ghidonat de UE și fără domni Popești pe la ministere.
A, să nu uit, și fără Cîți sau Cîci pe la Finanțe și fără planuri ca Anghel Saligny, mama ăluia de a mânjit fățarnic numele marelui inginer român.
Ce nu poate face FMI, din nefericire, este să trimită la pensie sau în șomaj politicienii cu bacalaureat luat la 40 de ani și cu doctorat la 45. Adică nu poate face reforma clasei politice dintr-o dată, cu ghilotina, cum s-ar cuveni și cum am avea nevoie. Dar poate schimba mentalități prin constrângerea de a nu cheltui aiurea și asta nu e puțin lucru.