În câteva luni, România poate să ajungă la incapacitate de plată. Dacă mai aprindem becurile în România este pentru că producătorii și furnizorii s-au împrumutat la bancă, dar în curând o parte a populației ar putea fi debranșată de la gaz și electricitate, afirma prof. univ. dr. Mircea Coșea.
Într-un interviu acordat spotmedia.ro, prof. Coșea a atras atenția că ne așteaptă un deceniu de crize, în principal energetică. „Nu va fi o cădere bruscă, vor fi suișuri și coborâșuri, dar cred că trendul este de revenire la economia care să țină mai mult seama de capacitatea reală de resurse pe care o are omenirea”.
Statul nu e preocupat de economie pentru că își canibalizează economia pentru a avea bani la buget. Inflația a ridicat atât de mult prețurile încât partea care revine bugetului din ele este imensă, arată prof. Coșea.
Ce ne așteaptă în iarna care vine?
Iarna e doar un punct în perioada care va veni. Ne așteaptă, în opinia mea, o perioadă caracterizată prin crize, în principal energetică, pentru mai mult de un deceniu și ar trebui să ne pregătim, măcar emoțional.
Cum?
Să ieșim din starea aceasta de liniște, indusă de conducătorii noștri: avem de toate, toate merg bine!
Nu e deloc așa, lucrurile merg foarte rău în România. Deși cifrele sunt publice, ele nu sunt analizate de decidenții politici. Ni se spun niște concluzii de școli de vara de pe la Mamaia.
Ce spun cifrele?
Că, într-o perioadă pe care eu o estimez la câteva luni, România poate să ajungă la incapacitate de plată.
De ce?
Bugetul este alimentat în proporție foarte mică de economia reală. Nu există un program economic, cum nu a existat nici pe vremea guvernelor Orban și Cîțu, care să încerce să pună economia în mișcare prin restructurarea ei. Structura actuală nu mai corespunde momentului și industria noastră scade în fiecare lună.
Nu poți aduce o colectare mai mare la buget în condițiile în care de la începutul anului ai peste 8.000 de falimente ale firmelor mici și mijlocii, pentru că nu și-au putut plăti facturile la electricitate și gaz.
Și atunci statul român colectează de la populație. Inflația a ridicat atât de mult prețurile încât partea care revine bugetului din ele este imensă.
Statul nu e preocupat de economie pentru că își canibalizeaza economia pentru a avea bani la buget. Bani pe care intenționează, dar nu prea reușește, să îi folosească mai ales în scopuri sociale.
În aceste condiții, România plătește 30-32 de miliarde de lei dobândă pentru împrumuturile anterioare, datoria rostogolită. Are o datorie imensă, unii zic 32 alții 42 de miliarde de lei pentru compensarea prețurilor la energie și gaz.
Dacă mai aprindem becurile în România este pentru că producătorii și furnizorii s-au împrumutat la bancă. Săptămână trecută băncile n-au prea mai mers cu acest împrumut.
Statul se împrumută aproape săptămânal la dobânzile cele mai mari din Europa.
Deci în 90 - 120 de zile s-ar putea întâmpla să nu ne mai împrumutăm pentru că dobânzile ar fi prea mari, iar credibilitatea pe piață a României scade continuu. În aceste condiții, bugetul nu va mai putea plăti obligațiile curente, în principal salarii și pensii.
Scăderea bruscă a consumului din ultimele săptămâni e un semn că am putea ajunge acolo.
De ce a scăzut?
E o criză de lichiditate, oamenii nu mai au bani. Ordonanțele care vin și pleacă, pentru că sunt prost făcute, nu duc la scăderea facturilor. Dimpotrivă! Scade plafonul de consum la electricitate, iar firmele nu au niciun fel de avantaj.
În lipsă de bani, statul sacrifică economia pentru buget. De exemplu, prin măsura privind contractele part-time a sacrificat peste 140 de mii de contracte de muncă, în spatele cărora sunt oameni, pentru a avea probabil un miliard de lei la buget.
Nu mai vorbesc despre impozitarea HORECA și ceea ce urmează, impozitarea proprietății.
Statul român nu trăiește pe baza solidă a rezultatelor economiei, ci învârte banii dintr-un buzunar într-altul. Toate discursurile cu creșterea pensiilor și a salariilor arată o lipsă totală de coerență.
Oare România e guvernată, dacă azi un ministru spune ceva și mâine premierul spune că nu e adevărat?
Nu văd niciun element care să mă asigure că va fi mai bine, nu are cum să fie mai bine. Iar liniștirea aceasta, fără bază reală, a oamenilor duce la o ruptură de încredere între populație și Guvern.
Fiecare încearcă să-și facă rostul cum poate, pentru că nu mai are încredere în Guvern, care nu protejează populația.
Ați spus că se mai aprinde becul doar pentru că furnizorii se împrumută la bănci, care au devenit însă tot mai reticente. Deci criza se va manifesta nu doar prin preț, ci și prin penurie?
Ceea ce s-ar putea întâmpla curând este debranșarea unei părți a populației de la consumul de gaz și electricitate pentru că producătorii și furnizorii nu mai pot susține livrarea.
Deja unii producători au început să ceară plata în avans, ceea ce arată că le e teamă că nu vor fi plătiți. Singura victimă e populația.
Se adaugă și presiunea pe care o resimt cei cu rate la bănci. Amânarea lor e o soluție numai pentru cei care sunt siguri că la reluarea plăților chiar vor avea cu ce plăti mai mult. Deci pot apărea și pierderi de proprietăți.
Statistica arată un lucru înfiorător: România a avut anul trecut cel mai mare număr de cetățeni care au emigrat definitiv fără să fie un război în țară.
Oamenii pleacă nu neapărat la mai bine, ci pentru că nu mai au încredere în viitor, pentru că le lipsește predictibilitatea.
Cum vă explicați creșterea economică raportată, mult peste așteptări?
A fost o creștere pe consum și inflație, nu pe o bază sănătoasă.
Dar orice creștere ar avea România, obligațiile de plată în două domenii mari – rostogolirea datoriei externe și deficitul balanței comerciale – fac ca tot ce creăm noi să se piardă.
Datoria publică a ajuns la punctul roșu, iar importurile pe care le facem înseamnă transferul creșterii economice. Mărfurile importate sunt în general alimente prelucrate primar din materii prime românești.
Oricât nisip adunăm în palmă, el se scurge printre degete din cauza acestor plăți.
Deci creșterea economică nu a adus niciun beneficiu, nici statului, nici cetățeanului român.
Vorbeați de pregătirea pentru ceea ce vine, de ieșirea din liniștea indusă. Ce ar trebui să facă oamenii?
Românii sunt obișnuiți să reziste. Vedem mai mult resemnare decât revoltă. Nu mă aștept la mișcări de strada ca la Praga.
Oamenii vor încerca să reziste pe cont propriu, să își redimensioneze veniturile în funcție de consum. Veniturile nu vor crește, prețurile, da.
Vor dispărea cheltuielile pentru distracție, timp liber, socializare. Bugetul familiei va merge în trei direcții: mâncare, medicamente și copii.
În consumul alimentar va scădea calitatea produselor, ceea ce va avea efecte pe termen lung asupra stării de sănătate a populației.
Va fi mai mult decât o scădere a nivelului de trai, va fi o cădere a condițiilor de viață, care se vor deteriora, material și social.
Va fi o presiune constantă pe păstrarea locului de muncă. Șomajul va crește în urma unui număr important de falimente.
Ne vom redimensiona comportamentul, consumerismul se va reduce.
Reducerea consumerismului nu e neapărat un lucru rău, așa cum nu e nici reducerea risipei despre care se tot vorbește.
Da, așa ar trebui să fie. Dar ar fi necesară o reducere nu prin penurie, ci printr-un consum rațional.
Vă așteptați la stagflație?
Da, poate să apară. Se poate ajunge și la deflație, care nu e deloc bună.
Situația e necontrolabilă. Nimeni în Europa nu a găsit setul de măsuri care să rezolve ceva din crizele acestea și pe care dl Borrell le-a definit ca financiară, alimentară și energetică.
Sunt doar paliative, încercări. Stadiul în care s-a ajuns e o mare surpriză pentru actualii conducători ai Europei, care nu excelează prin mari calități de oameni politici.
Pot apărea recesiune, stagflație, dar efectele lor asupra populației nu vor fi la fel de vizibile ca acelea provocate de criza energetică.
Probabil intrăm într-o perioadă de mari schimbări de model economic. Cel liberal nu mai funcționează. Se ridică alte puteri economice, se creează alte grupuri de forță.
Dar la nivelul individului acestea se percep mai greu, prin lucrurile minore pentru marea economie, dar importante pentru individ, cum sunt prețurile la alimente, la carburanți.
Nu va fi o cădere bruscă, vor fi suișuri și coborâșuri, dar cred că trendul este de revenire la economia care să țină mai mult seama de capacitatea reală de resurse pe care o are omenirea.
Și ea este evident în scădere.
Da.