România se îndreaptă tot mai mult spre iliberalism. Câteva argumente

România se îndreaptă tot mai mult spre iliberalism. Câteva argumente

Garanția pe care a vrut-o Klaus Iohannis pentru ca țara să nu cadă pe mâinile unor politicieni abuzivi din gruparea Liviu Dragnea a fost votul antiPSD. L-a primit, dar după ce a încredințat iarăși guvernarea PSD (+PNL)-ului, lupta anticorupție și transparența instituțională au dispărut din discursul prezidențial, în vreme ce resetarea statului a fost înlocuită cu statul eșuat.

Publicitate

Lucruri pe care le constată și Comisia Europeană, în raportul privind starea democrației, în contradicție perfectă cu discursurile ținute la cele două palate, Cotroceni și Victoria.

2022 Rule of Law Report Country Chapter on the rule of law situation in Romania

Astfel, dacă președintele Klaus Iohannis dă asigurări permanente că România e administrată de un guvern competent, în care premierul Nicolae Ciucă, devenit șeful PNL, după o operațiune care a rupt partidul, va fi înlocuit în funcție cu Marcel Ciolacu, președintele PSD, tabloul de putere nu arată la fel de optimist în raportul european.

Publicitate

Rocada la șefia Guvernului nu a funcționat nici în statul de unde a fost copiat modelul, Israel, unde ipoteza întoarcerii lui Benjamin Netanyahu după numai un an de pauză este creditată cu șanse mari de către analiști.

De altfel, sondajele de opinie înregistrează ca poză de moment o ascensiune sigură a PSD, în detrimentul PNL și USR, trecut în umbra luptelor interne de putere, care au dus la fragmentarea și așa vulnerabilei formațiuni de opoziție.

  1. Justiția rămâne punctul nevralgic, în special lupta anticorupție, devenită Cenușăreasa discursului politic autohton. Lipsa de transparență instituțională ca regulă a guvernării din ultimii doi ani este, și ea, un serios derapaj iliberal.

Cu toate că și GRECO a menționat în ultimele sale rapoarte riscul ca sub umbrela urgenței dictate de pandemie să fie luate măsuri netransparente, autoritățile de la București au băgat de tot sub preș lupta anticorupție, în numele garantării securității în anii pandemici.

S-au dat, de pildă, adevărate teste ale răbdării numai pentru a afla componența Grupului de Comunicare Strategică, înființat pentru a gestiona tocmai transparența deciziilor care se luau pentru sănătatea publică. Aceeași secretomanie a însoțit și acțiunile României în contextul războiului de agresiune dus de Rusia în Ucraina, unde autoritățile au insistat că tot ceea ce trebuie cetățenii să știe e că „România face”.

Lipsa de transparență, autosuficiența și suprautilizarea pandemiei drept justificare au fost remarcate în raportul Comisiei Europene, care notează că își menține îngrijorările privind implementarea accesului la informație de ordin public.

Legea 544/2001 nu a fost actualizată, așa cum era prevăzut: odată actualizată, ar obliga instituțiile publice să ofere informații de ordin public într-un format deschis și să clarifice obligativitatea de a răspunde solicitărilor.

Ce e relevant este motivul pe care raportul Comisiei Europene îl numește, pentru a explica stagnarea, dacă nu chiar regresul, luptei anticorupție: „Strategia Națională anticorupție pentru 2021 – 2025 a fost adoptată și implementarea ei efectivă necesită sprijin politic determinat”.

Adică voință politică: nu se poate face luptă anticorupție în lipsa voinței politice, conducătorii politici sunt astfel responsabilizați, nu se pot spăla pe mâini, dând vina pe sistemul de justiție și atât.  

Comisia notează cu scrupulozitate statutul incert al consecințelor desființării SIIJ, pentru că simpla desființare nu garantează lipsa abuzurilor, reducerea competențelor DNA, lipsa de resurse umane, protecția avertizorilor de integritate, corupția care rămâne ridicată în sectorul public și lipsa criteriilor obiective în Senat, în virtutea cărora să fie aprobate cererile de ridicare a imunității parlamentare.

Ridicarea MCV-ului, pe care Klaus Iohannis a anunțat-o ca aproape sigură, nu mai pare posibilă.

  • Libertatea presei și respectarea rolului presei într-un stat de drept este cel de-al doilea indiciu al derivei iliberale a regimului de putere de la București.

De altfel, raportul Comisiei este în acest punct tranșant: România stă lângă Ungaria, Polonia, Bulgaria, Slovenia, Grecia și Malta, în categoria cu cel mai ridicat risc privind libertatea de exprimare.

Cu precădere în ultimii doi ani, s-au înregistrat cazuri de hărțuire, intimidare și chiar violență fizică la adresa jurnaliștilor. CE menţionează cazuri concrete:

  • Doi jurnaliști și un activist de mediu au fost atacați în timp ce filmau un documentar despre defrișările ilegale. Toate înregistrările lor au fost șterse, iar echipamentul a fost distrus de atacatori.
  • Două jurnaliste au fost atacate la un congres al PNL.
  • Consiliul Europei are două alerte active privind intimidarea jurnaliștilor din România (cazurile Emilia Șercan și Alin Cristea).

Mai mult, notează CE, România nu a transpus încă Directiva revizuită privind serviciile media audiovizuale, iar acest lucru a întârziat modificări necesare pentru a îmbunătăți funcționarea și eficacitatea CNA. La un an de la alegerea membrilor, CNA nu are încă un președinte.

Nu trebuie să fie trecut explicit în raport, pentru a integra contextului amenințarea voalată pe care președintele Klaus Iohannis a adresat-o sursei care a dat presei infamul draft al Legilor Securității Naționale. Mai mult decât atât, după ce SIE a comunicat că draftul a fost lucrat inclusiv cu specialiști ai Administrației Prezidențiale, președintele a refuzat să răspundă întrebării concrete pe care jurnaliștii i-au pus-o la o conferință de presă, ea însăși un simulacru al transparenței instituționale: de fapt, Klaus Iohannis s-a eschivat constant de la alte răspunsuri în afara aprecierilor generale și singurul mesaj concret din conferința de presă a fost acela că s-ar gândi la șefia NATO, dacă i s-ar propune.

Cine să-i propună, când procedura nu e aceea de recrutare pe LinkedIn, nu a mai spus, dar a cerut întăriri de la ambasadorul român la Washington, Andrei Muraru, care a afirmat recent că președintele român ar primi sprijin american. Cum mandatul actualului șef NATO se încheie cât Klaus Iohannis mai are treabă de președinte, potrivit votului și contractului de prezentare, asta ar însemna că s-ar putea declanșa o criză politică internă (alegeri anticipate, cu scenariul pueril al rotației – Mircea Geoană la Cotroceni, Klaus Iohannis la NATO).

Iliberalismul, un termen lansat de Viktor Orban în politică pentru a justifica un regim de putere constituțional, dar fără a respecta principiile liberale, este el însuși un simulacru de stat de drept, un regim hibrid care duce la forme semi-autoritariste de putere.


În fiecare zi scriem pentru tine. Dacă te simți informat corect și ești mulțumit, dă-ne un like. 👇