Cine a scurs draftul de legi ale securității naționale în presă trebuie decorat, nu amenințat - Interviu video

Cine a scurs draftul de legi ale securității naționale în presă trebuie decorat, nu amenințat - <span style="color:#ff0000;font-size:100%;">Interviu video</span>

Președintele Klaus Iohannis a insistat că știe cine a scurs în presă ceea ce el numește doar un draft al legilor privind securitatea națională, despre care nici nu ar trebui să vorbim.

Și, totuși, chiar dacă s-ar limita la jumătate din lucrurile foarte grave care sunt puse acolo, chiar și așa lucrurile stau foarte rău, pentru că, de fapt, principiul esențial ar fi demilitarizarea instituțiilor respective, nu să le dai mai multă putere, spune politologul Andrei Țăranu.

După câteva zile de la publicarea de către G4Media a unor propuneri de modificări legislative care vizează activitatea serviciilor de informații, președintele Iohannis a făcut câteva declarații, cât să spună că presa nu are de ce să dezbată și să se inflameze în privința unui draft și că „știm" cine a scurs documentul către presă.

E un fel de asumare a proiectului, există ca atare, dar ne spune președintele că nu avem motive să-l dezbatem.

Președintele nu a spus direct că asumă acel proiect, dar noi știm un lucru, care este foarte grav, și anume că acel proiect a fost făcut inițial de instituțiile care urmează să fie beneficiarele acestei legi.

Or, asta generează un conflict de interese foarte mare, având în vedere faptul că instituțiile de siguranță națională trebuie să fie sub un control civil, al Parlamentului sau al altor instituții democratice. Acest lucru nu se întâmplă, din contra, așa cum apare pentru SRI și SIE, ele sunt practic scoase complet de sub autoritatea statului, sunt într-o situație de impunitate.

E clar că nu poți face un asemenea draft și să-l propui tu, beneficiarul, cerând și mai multă impunitate, într-o țară în care de prea multă vreme ideea de control mai degrabă invers, de către servicii al societății, al instituțiilor juridice rămâne un subiect permanent de actualitate și generează scandal.

Este un scandal public faptul că SRI a putut, pe o perioadă relativ lungă, să instrumenteze dosare care apoi au fost considerate politice, să instrumenteze cazuri, ceea ce iar a generat foarte mari dispute și să facă această permanentă interceptare, ascultare a telefoanelor și până astăzi, dacă nu intervenea CCR, să ceară tuturor companiilor de telefonie publică, chiar dacă sunt private, să ofere date despre clienții lor, ceea ce în bună măsură încalcă GDPR-ul și multe legi aflate în amonte și în aval, legate de persoană și de libertatea cetățenească.

Președintele insistă că e doar un draft și atunci nu ar trebui să-l discutăm.

Ne-am putea imagina ce s-ar fi întâmplat dacă acest draft nu ar fi existat, în primul rând, și ar fi ajuns deja în faza de proiect. Adică ar fi fost în mâna Guvernului, care îl trimitea la Parlament, în condițiile în care Guvernul are o majoritate de 70 – 75% în Parlament, și după 45 de zile în care ar fi urmat consultarea publică, de cele mai multe ori nu este luată în calcul de către decidenți, și ar fi devenit legi.

Multe dintre elementele din draft nu ar fi fost cunoscute și ne-am fi trezit cu aceste legi, care atentează la libertățile cetățenești, care și așa au devenit puține după pandemie și odată cu începutul războiului.

A fost o strategie de a ne testa reacția? A scris și colega mea, Ioana Ene Dogioiu, despre această ipoteză.

Asta e o tehnică de manipulare foarte veche, se numește piciorul în ușă: ceri ceva foarte puternic la început și apoi obții exact lucrul pe care l-ai dorit.

E foarte posibil ca acesta să fi fost planul, președintele însă a spus că asta este o eroare majoră.

Chiar dacă s-ar limita la jumătate din lucrurile foarte grave care sunt puse acolo, chiar și așa lucrurile stau foarte rău, pentru că de fapt principiul esențial ar fi demilitarizarea instituțiilor respective, or, acest lucru nu apare nicăieri în cele 10 proiecte de lege.

Primul element care ar fi trebuit să apară ar fi fost demilitarizarea acestor instituții. În al doilea rând, ar fi trebuit să existe un element foarte important legat de controlul civil asupra acestor servicii, care să nu fie făcut doar de niște comisii, la rândul lor, supuse unor forme de control mai degrabă, în ceea ce privește secretul de serviciu sau de stat. Degeaba controlezi, dacă nu poți să intri în esența lucrurilor.

Există procedee de bună practică în Statele Unite, în Germania, în Franța, în Marea Britanie, care ne arată cum trebuie să fie niște instituții de acest gen. Chiar și în filmele cu James Bond, presiunea pe care o face politicul asupra acestor servicii este totdeauna foarte mare, tocmai pentru că aceste servicii, prin natura activității lor, au o putere extraordinară: pot manipula piața, pentru că au acces la informații economice, pot manipula media și să genereze tensiuni în societate, ridicând grupuri sociale unele împotriva altora, așa cum s-a mai întâmplat în istoria recentă din România și pot genera diverse forme de șantaj, mai direct sau mai indirect.

Or, având atâta putere, ele trebuie să fie controlate, nu să li se ofere și mai multă putere, chiar dacă această putere ar fi doar un sfert din cea care ne este prezentată astăzi în draftul acestor proiecte pe care, subliniez încă o dată, ele însele și le-au făcut.

„Știm cine a scurs în presă”, a ținut președintele să spună. E un avertisment aici?

Mi-e greu să spun dacă a fost neapărat un avertisment.

Oricum, cine le-a scăpat în presă ar trebui, în condițiile astea, decorat, nu amenințat, pentru că a făcut un bine democrației românești, chiar în condițiile în care această democrație abia se mai târâie.

Altfel, ne aflam în situații din țări de lumea a treia, în care diverse servicii controlează politicul în totalitate.

Cel care a scurs această informație a făcut-o nu doar pentru ochii și urechile din România, dar și pentru ochii și urechile celor din lumea occidentală, ca un semn de alarmă. Dacă o să vă uitați, același tip de presiune asupra serviciilor și invers, folosindu-se de servicii, a făcut și Viktor Orban în Ungaria și Jarosław Kaczynski și prim-ministrul Poloniei, înainte de războiul din Ucraina, am văzut situații asemănătoare cu scandalurile de rigoare și în Slovacia. Situația asta trebuie să fie puternic discutată.

Dacă era PSD?

Probabil că președintele ar fi reacționat și ar fi spus că „PSD vrea să aducă Securitatea înapoi în România”. Probabil.

Lucrurile însă sunt foarte interesante, din punctul meu de vedere, dacă vă uitați în perioada anterioară lui Liviu Dragnea și apoi la perioada Liviu Dragnea, cel care a stat cu ochii ca pe butelie pe serviciile secrete a fost tocmai PSD, pentru că spaima lui de așa-zisul stat paralel, de Coldea și celelalte, l-ar fi făcut mai degrabă să limiteze și mai mult puterile serviciilor secrete, nu să le crească. Aici probabil cel care a scăpat draftul, sursa originară, nu cred că este din PSD.