În ultimele zile, a avut loc o cursă contracronometru între social-democrați și liberali pentru voturile de la moțiune. Negocierile s-au purtat om cu om, iar fiecare partid a avut propria echipă de negociatori. Cu o zi înainte, situația e 70-30 în favoarea taberei PSD-AUR, în condițiile în care discuțiile intense continuă, conform mai multor surse politice.
Dar deja, se poate spune că PSD a pierdut partida, indiferent dacă trece sau nu moțiunea de cenzură.
Această înfrângere costă deja partidul câteva procente în ceea ce privește susținerea politică. Potrivit unor sondaje interne, comandate de partide, social-democrații au căzut pe locul trei, cu o susținere de sub 20%, PNL i-a depășit, iar USR rămâne pe patru, dar la o distanță mică de PSD. Nici AUR nu a fost scutit de amenda publică, asocierea cu social-democrații constând partidul cel puțin 5 procente în ceea ce privește intenția de vot.
„Urmează un mare punct de inflexiune în politica românească. De regulă, moțiunile de cenzură sunt evenimente punctuale care au consecințe limitate în timp, chiar și atunci când este răsturnat un guvern”, a anunțat Remus Ștefureac, director INSCOP, un centru important de studii sociologice.
„De această dată, polarizările, fracturile și clivajele asociate, problemele imense de integritate și credibilitate ale actorilor politici pe fondul unui imens sentiment de nedreptate în societate (peste 80%), mă fac să cred că moțiunea de cenzură de săptămâna viitoare va avea consecințe mult mai profunde”, a mai susținut el într-o postare pe Facebook.
Ilie Sărăcie
Inițiativa PSD de a se retrage de la guvernare și depunerea moțiunii de cenzură au produs un cutremur uriaș în politica românească, iar marele câștigător e, cel puțin până acum, Ilie Bolojan.
Strategia lui Sorin Grindeanu și a Olguței Vasilescu a fost una falimentară. Cei doi lideri au mizat total greșit pe capacitatea de manipulare a publicului prin presa și televiziunile finanțate de partid, pornind de la o citire greșită a realității, conform căreia au considerat că Bolojan e nepopular din cauza măsurilor de austeritate luate de guvern.

Conceptul „Ilie Sărăcie”, vehiculat și promovat de comunicatorii PSD, decodifică ușor strategia validată de liderii partidului.
Dar marea problemă a lui Sorin Grindeanu, capcana în care a căzut, a fost incapacitatea de a înțelege schimbările profunde care au avut loc în România în ultimii doi ani și cât de profundă și diseminată e ura față de PSD și USL, asocierea cu PNL impusă de Iohannis, la nivelul societății, începând cu anul 2021.
Social-democrații se comportă ca și cum n-ar fi înțeles nimic din faptul că la nivelul alegerilor prezidențiale, în premieră după 1989, n-au avut candidat în finală, oricâte inginerii politice au făcut pentru a-l împinge pe Marcel Ciolacu acolo.
Dar nu numai că n-au reușit la finalul anului 2024, n-au reușit nici în 2025, când au mizat, alături de PNL și UDMR, pe Crin Antonescu.
De asemenea, nu au dat semne că înțeleg mișcările tectonice din politica românească nici când au obținut doar 23% din voturile exprimate la alegerile parlamentare.
Nu a existat nicio analiză la nivelul formațiunii, nu a existat nicio reformă sau relansare, doar în locul lui Ciolacu a fost pus șef prietenul lui de călătorii cu agenția de turism Nordis, Sorin Grindeanu, PSD comportându-se în continuare ca un partid care domină politica din România.
Candidatul de teflon
Rezistența la schimbare a PSD după formarea noului guvern și continuarea politicii de control al resurselor bugetare prin tot felul de scheme și rețele de oameni ai partidului aflați în poziții-cheie din instituții au accentuat nemulțumirea publică, transformându-l pe Ilie Bolojan, un adept al reducerii cheltuielilor bugetare, într-un „lider de teflon”.
Expresia a fost folosită mai frecvent în asociere cu Donald Trump, care își creștea popularitatea indiferent de declarațiile, gafele și comportamentul discutabil pe care îl avea și indiferent de criticile aduse de contestatarii săi.
În ultima săptămână, de când PSD s-a retras de la guvernare, popularitatea lui Ilie Bolojan a crescut cu 5-7 procente, apropiindu-se de 30%, făcându-l, într-o mare măsură, uitat pe Călin Georgescu. Ceea ce nu e puțin lucru.
Cu cât te distanțezi și privești mutările de pe tabla de șah a politicii românești, cu atât mai ușor se observă frica, disperarea și prostia de care dau dovadă Sorin Grindeanu și asociații săi din conducerea partidului.
Pur și simplu, incapabil să se adapteze la noua realitate creată de dezastrul lăsat în urmă de Iohannis-Ciucă-Ciolacu, PSD a făcut tot posibilul să rămână în control prin corupție, nepotism și șantaj la adresa partenerilor de guvernare, astfel încât să-și păstreze privilegiile și accesul la resursele publice, în timp ce restul populației a fost obligat să plătească taxe tot mai mari.
Sorin Grindeanu își face iluzii că Bolojan va ieși din scenă după ce nu va mai fi prim-ministru, dar acesta nu e decât un vis, o proiecție a dorințelor unui lider de partid slab, fără viziune și urmărit de coșmarul unei posibile prăbușiri a rețelelor de corupție pe care le-a nășit.

Sfârșit de epocă
În realitate, un candidat de teflon absoarbe atât atacuri, cât și susținere, acumulând tot mai mult până când își atinge obiectivul. S-a întâmplat cu Donald Trump în SUA, s-a întâmplat cu Traian Băsescu în România, cu Javier Milei în Argentina, iar exemplele pot continua.
Un astfel de lider nu poate fi combătut decât cu unul la fel, dar, în politică, rareori apar în același timp, evoluția lor și conectarea cu oamenii fiind rezultatul unui proces complicat de schimbări sociale, al unor evenimente interne și externe majore, precum și al efectului crizei dintr-un sistem politic.
România, în următoarea perioadă, va trece prin tot felul de provocări, indiferent de rezultatul votului de la moțiunea de cenzură.
Sistemul politic construit de Klaus Iohannis pentru a rezista în fața pandemiei și a războiului din Ucraina nu mai funcționează, și-a epuizat resursele de credibilitate, iar unul nou îi va lua locul.
E greu de spus dacă va fi mai bun sau mai rău, e greu de spus dacă transformarea va dura câteva săptămâni sau doi ani până la alegerile parlamentare, dar sunt șanse mari să fie unul fără PSD în prim-plan.
