Români, vă ordon: Îmbogățiți-vă!

Este cel mai potrivit moment din istorie să se treacă la listarea acestor mari companii. Statul ar strânge bani, companiile s-ar putea capitaliza, iar românii au șansa să devină investitori și să câștige bani reali.
Petrișor Gabriel Peiu este doctor al Universității Politehnica din București (1996), a fost consilier al premierului Radu Vasile (1998-1999) și al premierului Adrian Nastase (2001-2002), subsecretar de stat pentru politici economice (2002-2003) și vicepreședinte al Agentiei pentru Investiții Străine (2003-2004). Este coordonator al Departamentului de Analize Economice al Fundației Universitare a Mării Negre (FUMN).

„2020 a fost un an excepțional! De fapt, anul 2020 a fost cel mai bun din ultimul deceniu. Nivelul pe care l-am atins în 2020 este cel mai mare din istorie. Ne-am îmbogățit nefăcând nimic altceva decât să ne uităm din când în când la ecranul computerului și să comunicăm conturile bancare în care să ne fie plătiți banii câștigați”. Ei bine, dacă ați auzi pe cineva spunând acest lucru, ați crede că fie persoana respectivă nu e în toate mințile, fie că acel cineva este un profitor al pandemiei, vreun comerciant de măști sau mânuși de protecție, vreun negustor de paracetamol. Și dacă ați afla că nu este așa?

Hotelierii români au fost cei mai afectați de criza Covid de anul trecut: cu 54% a scăzut numărul nopților petrecute de turiști în hotelurile de la noi din țară (sursa: AICI). Producția industrială a scăzut cu 9,2% anul trecut (sursa: AICI). Producția de porumb a scăzut cu 45% în 2020 față de 2019, cea de grâu s-a redus cu 41%, cea de floarea soarelui s-a contractat cu 42% (sursa: AICI). Profitul net al băncilor a scăzut în 2020 cu circa 19,5% faţă de câştigul din 2019 (sursa: AICI). Singurele domenii care au fost „pe creștere” anul trecut au fost construcțiile (cu o creștere de aproape 20%) și comerțul din supermarket-uri (24 de miliarde de euro pe tot anul 2020, cu aproape 12% peste anul 2019- sursa: AICI). Un tablou trist al economiei românești, care s-a contractat anul trecut cu 3,9%.

Pe acest fond trist, deprimant, iată că avem un domeniu în care s-a înregistrat o creștere de aproape 50% de la începutul pandemiei: cu peste 48% a crescut principalul indice al Bursei de valori de la București, BET. Cea mai „slabă” evoluție la bursă au avut-o acțiunile societăților financiare: „doar” 25% creștere în ultimele 12 luni...

Sursa: AICI

Ba chiar, de la începutul anului și până astăzi, bursa de la București se află în topul marilor performeri globali, având cea mai ridicată creștere de pe continent, la valori comparabile doar cu creșterile burselor asiatice (de la Taipei, de la Tokio sau din Singapore):

Sursa: AICI

Am să vă spun un secret: în toată lumea a fost, în ultimul an, o efervescență incredibilă pe burse. Iată, de exemplu, evoluția indicelui S&P 500 a bursei de la New York, cu o creștere de la 2.437 de puncte la 3.954 de puncte (o apreciere de 62%!).

Sursa: AICI

Se pare că sumele uriașe injectate de guvernele și de băncile centrale ale marilor puteri economice ale planetei s-au cam dus, în mare parte, pe burse și au apreciat unele acțiuni la maxime istorice.

Desigur că nu toată economia americană se găsește listată la bursa de la New york și nu toți deținătorii de acțiuni s-au îmbogățit în anul care a trecut.

Iată cam care este tabloul comparativ economie reală-bursă de la New York: mai bine de o treime din capitalizarea bursieră americană se concentrează în IT&Comunicații plus media (35%), în vreme ce ponderea acestor sectoare în PIB este de doar 8%. Sectorul farmaceutic aduce 11% din capitalizarea bursieră și are doar 1% ca pondere în PIB. 12% din capitalizare se datorează băncilor și 9% are pondere acest sector în economia reală. 4% are ca pondere în capitalizare sectorul serviciilor profesionale și 16% este ponderea aceluiași sector în PIB.

Sursa: AICI

Și iată și cum s-au repartizat câștigurile bursiere pe industrii, în Statele Unite:

Sursa: AICI

La noi pe bursă, situația este mult simplificată: din cele 174 de miliarde de lei capitalizare totală a companiilor listate, 23 de miliarde de lei (13%) îi revin doar OMV Petrom și încă 13,5 miliarde de lei (7,7%) reprezintă capitalizarea Băncii Transilvania. 17 companii din cele 81 listate au capitalizare de peste 1 miliard de lei la bursa noastră, având în total peste 100 de miliarde de lei capitalizare. Pe primul loc, de departe, la noi, se situează capitalizarea sectorului energetic, cu 66 de miliarde de lei, o treime din capitalizarea totală. Sectorul financiar ajunge la jumătatea celui energetic, cele două având împreună cam 60% din capitalizarea totală:

Sursa: AICI

Ei bine, cu toate că anul care a trecut a fost un paradis pentru investițiile pe bursă, poporul planetar s-a grăbit să economisească banii la bancă. Depozitele din băncile americane, bunăoară, au crescut în ultimul an de la 13.491 de miliarde de dolari la incredibila sumă de 16.510 miliarde de dolari:

Sursa: AICI

Nici românii nu s-au lăsat mai prejos: de la 230 de miliarde de lei în ianuarie 2020, depozitele populației au urcat la 260 de miliarde de lei în ianuarie 2021. Cu dobânzi la depozite cu o valoare medie de sub 1,5%:

Sursa: AICI

Cele 260 de miliarde de lei care zac în depozite bancare, cu dobânzi mai mici decât rata inflației, își pierd din valoare zi de zi. În vreme ce economia românească are nevoie de finanțare ca de aer. Iar marile companii românești, prost administrate de un stat politizat excesiv și corupt, au nevoie urgentă de eliberarea de chingile conducerilor politice.

De ani de zile, guvernele României ne amenință cu privatizarea pe bursă a unor pachete minoritare de acțiuni ale „perlelor” economiei: de la Hidroelectrica (cea mai mare companie deținută de stat, cu cifre de afaceri anuale de peste 1 miliard de euro și profituri anuale de peste 200 de milioane de euro), până la Portul Constanța (APMC, pe numele său de la Registrul Comerțului), incluzând Compania de Aeroporturi București sau CEC Bank. Și de ani de zile am rămas cu amenințările.

Interese de partid, interese de baroni locali și naționali, ce anume a blocat privatizarea pe bursă nu vom ști niciodată. Armatele de nepoți, amante și activul de partid cocoțate în scaunele directorimii de la aceste companii au ținut România în loc, au ținut-o de mâini și de picioare să nu crească, să nu se dezvolte. Conspirația politrucilor care și-au amenajat culcușul în birourile marilor companii de stat a blocat mersul înainte al țării: a blocat construcția de centrale pe gaze, a blocat restructurarea sectorului minier, a blocat capitalizarea CEC Bank, a blocat coagularea campionilor din economia noastră.

Iar acum avem o șansă uriașă, toate astrele s-au aliniat: bursele se află pe val, valorile acțiunilor sunt la maxime istorice, băncile sunt burdușite cu depozitele populației, iar marile companii de stat nu știu ce să facă cu banii și cu puterea pe care o au.

Este cel mai potrivit moment din istorie să se treacă la listarea acestor mari companii. Statul ar strânge bani, companiile s-ar putea capitaliza, iar românii au șansa să devină investitori și să câștige bani reali.

Nu ar fi prima oară în care statul român să vândă pe bursă, prin ofertă publică, pachete minoritare de acțiuni la marile sale companii. Dar ar fi prima oară când ar putea să fie un stat care își apără proprii cetățeni și nu operează doar în favoarea capitalului străin. Pentru că, oameni buni, să nu uităm că diavolul stă ascuns în detalii!

Da, este o necesitate a capitalismului privatizarea și, da, este o necesitate astăzi să privatizăm parțial marile companii pentru a putea să le scoatem din inerția politizării. Numai că putem să facem acest lucru pentru români sau pentru fondurile străine. Până acum, guvernele au privatizat marile companii doar în favoarea fondurilor străine, disprețuindu-și proprii cetățeni.

Atunci când se mai întreabă diverși nerozi de ce avem puțini investitori pe bursă, să nu uite următoarele fapte:

În 2013, atunci când s-a  vândut pe bursă pachetul minoritar de la cea mai mare companie de stat listată, Romgaz, investitorii de retail (adică, noi, românii) au primit drept să se zbată să cumpere doar 40% din acțiunile puse„ la bătaie”, restul de 60% au fost alocate fondurilor străine. Rezultatul: investitorii de retail au plasat ordine în valoare cumulată de 4,91 miliarde lei (1,1 miliarde euro), suprasubscriind de 17,7 ori titlurile alocate lor pe acest segment al ofertei prin care statul a scos la vânzare 15% din acţiunile Romgaz. Cu alte cuvinte, volumul de acţiuni subscrise numai pe tranşa investitorilor mici este de 2,65 ori mai mare decât tot pachetul de acţiuni Romgaz scos la vânzare de stat. Altfel spus, oferta ar fi fost un mare succes şi fără investitorii mari, instituţionali, fonduri de investiţii şi alţii, datele despre aceştia nefiind publice. Simplu: românii ar fi putut cumpăra singuri tot pachetul de acțiuni scos la vânzare, dar statul nostru a preferat să dea, în condiții lipsite de aceeași transparență, 60% din pachet fondurilor străine, să se poată bucura și acestea de dividendele de la Romgaz (sursa: AICI).

În 2014, la listarea unui pachet de acțiuni Electrica (cel mai mare distribuitor de electricitate din țară), guvernul de la București a alocat doar 1 din 5 acțiuni vândute către investitorii români, restul de 4 din 5 acțiuni fiind rezervate fondurilor străine. Și aici, suprasubscrierea de către români a fost de peste 200%, silind guvernanții să suplimenteze (de la 15% la 20%) acțiunile oferite cetățenilor români. Mai spun o dată să fie clar: guvernul României a alocat, din „patriotism” probabil, 80% din acțiunile vândute fondurilor străine și doar 20% propriilor cetățeni. (sursa: AICI).

Mai vreți? Mai avem: în 2007 s-a derulat oferta publică inițială la Transgaz. Investitorii mari (adică fondurile străine) au primit dreptul să cumpere 706.430 titluri, iar investitorii mici (noi, românii)  au primit dreptul să cumpere doar  470.954 de acțiuni. Ei bine, românii pe care propriul guvern îi numește „Investitori mici” au suprasubscris acțiunile oferite, cumpărând  3.191.050 acțiuni Transgaz, din cele 470.954 titluri oferite, gradul de subscriere pe tranșa „mică” fiind de 677,57%. Evident că românii ar fi putut lesne cumpăra toate acțiunile listate, numai că guvernul nostru nici nu se gândea să trateze măcar egal românii cu străinii (sursa: AICI)...

2013, oferta publică de listare la Nuclearelectrica. Guvernul împarte acțiunile oferite spre cumpărare în trei tranșe: Prima tranşă şi cea mai mare este dedicată investitorilor instituţionali, adică fondurilor de investiţii străine, fondurilor de pensii, companiilor de asigurări, fondurilor mutuale, SIF-urilor şi altor investitori calificaţi. Această tranşă reprezintă 85% din numărul de acţiuni vândute. A doua tranşă este dedicată investitorilor de retail, adică persoanelor fizice care vor subscrie pachete de până la 15.000 de acţiuni (225.000 de lei). Această tranşă reprezintă 10% din numărul de acţiuni vândute în ofertă. A treia tranşă este dedicată investitorilor neinstituţionali care subscriu peste 15.000 de acţiuni (adică peste 225.000 de lei). Această tranşă reprezintă 5% din ofertă. Să vă mai spun că tranșa oferită „micilor” investitori s-a subscris total după a doua zi, iar la final s-a suprasubscris de 5,6 ori? Iar tranșa fondurilor străine s-a suprasubscris de 3,7 ori? (sursa: AICI) Mai contează oare?

Hai să tragem și concluzii. După catastrofa privatizărilor „cu investitor strategic” de până în 2005, guvernul României a decis, în mod corect, să facă din marile companii deținute de stat campioni ai pieței, prin privatizare pe bursă și prin trecerea la conducerea transparentă a acestor companii (adică aderarea la regulile guvernanței corporatiste). Numai că același guvern nu credea deloc în proprii săi cetățeni și în dorința acestora de a deveni investitori. Așa că guvernanții noștri, păcăliți sau complici ai așa-ziselor firme de consultanță (de fapt, bănci de investiții puternic interesate de plasamente pe piața central și est europeană) au cedat majoritatea acțiunilor oferite spre vânzare fondurilor de investiții străine, lăsându-i pe bieții români să se calce în picioare pentru cele câteva acțiuni oferite lor „de ochii lumii”....

Da, tristul adevăr este că politicienii de la București, deși plătiți din impozitele plătite de români, le-au furat acestora dreptul de a cumpăra acțiuni la propriile companii naționale. Politicienii de la București au făcut ca până și privatizarea, care ar fi trebuit să fie cea mai transparentă, să se transforme într-un circ oribil, cu politici secrete de alocare de acțiuni fondurilor străine. Pentru că, dragii mei, transparența din alocarea acțiunilor către investitorii români nu a fost valabilă și pentru alocările către fondurile de investiții.

Dacă ne plângem astăzi de numărul insuficient al românilor cu acțiuni la companiile listate este pentru că așa a decis guvernul de la București. Acum, când se poate organiza o nouă vânzare de pachete minoritare ale „campionilor” pe bursă, românii ar face bine să nu mai accepte ticăloșia alocărilor de tranșe majoritare pentru fondurile străine. Este evident că trebuie alocate acțiuni pentru fondurile de pensii românești, dar această alocare trebuie să aibă loc în limite rezonabile și, mai ales, la București, nu la Londra.

În rest, dacă românii își vor dori capitalism și prosperitate și pentru ei, ar trebui să ceară alocări majoritare pentru ei. A, era să uit, poate guvernanții se vor trezi în ceasul al 12-lea și vor ignora triburile închise ale SIF-urilor, arestate de către baroni ticăloșiți și le vor exclude din clubul așa-zișilor investitori mari...

Situația entuziasmantă a burselor, posibilitatea de a privatiza pe bani adevărați, depozitele bancare mai mari ca niciodată ale românilor, toate acestea ne indică faptul că a sosit clipa marii transformări a companiilor de stat în companii publice, în vehicule ale capitalismului real, nu al celui simulat.

Căci dacă vrem capitalism și transparență, a sosit vremea să ne decidem: acțiunile companiilor deținute de stat să fie cumpărate cu predilecție de români, așa este normal. De ce să acceptăm alocări discreționare, netransparente, de acțiuni românești către fonduri străine, cărora le e indiferent dacă cumpără la București sau la Budapesta?

Iar dacă guvernul va încerca să oculteze cerințele de transparență și de corectitudine față de români, poate îi putem aminti de unde își iau miniștrii salariile și din ce bani își întrețin amantele care cumulează salarii cu pensii și cu indemnizații de administratori la companiile de stat.

Citește și alte analize scrise de Petrișor Peiu


În fiecare zi scriem pentru tine. Dacă te simți informat corect și ești mulțumit, dă-ne un like. 👇