PSD ar vrea să preia guvernarea, dar n-are cu cine

Victor Pițigoi
Senior Editor
“A fura idei de la cineva este plagiat. A le fura de la mai mulți este cercetare” (Murphy)

PSD și-a lansat noul program de guvernare, cu care speră să-i fascineze pe alegători, atrăgându-le interesul și, mai ales, ștampila. Programul de guvernare Ciolacu-Grindeanu are un numitor comun cu vechiul program Dragnea-Olguța: promite de toate. 

Promite pensii și alocații mărite, impozite mai mici pentru familiile cu copii, credite cu dobândă subvenționată de stat, vouchere pentru creșă, bonificații pentru mame, încă o dublare a alocației pentru creșterea copilului, creșterea punctului de pensie, vouchere peste vouchere, toate di granda, atrăgătoare, dar fără să fie clar de unde va lua statul atâta bănet.

Există un capitol, întitulat chiar așa, „De unde vor veni banii?”, dar este prezentat atât de complicat, încât nu înțelegi mare lucru, dacă nu ți-ai luat doctoratul în economie, după ce ai devenit expert în butonat Internetul.

Și, chiar dacă ți-ai luat toate doctoratele, tot nu vezi în cifre clare câte milioane va da statul pe creșteri și vouchere și de unde vor veni exact aceste milioane, explicate în cifre ca în aritmetică, nu în procente și pictograme, ca la congresul partidului.

Un măreț program, numai cu termene „sine die”

Nu se vede nicăieri o prevedere de genul „vom face cutare spital până la data de…” sau ”cutare autostradă cu termen cutărică” sau încă „atâtea școli, cu termenele din anexă”. Există doar grafice spectaculoase și tabele savante, toate cu procente, pictograme și inscripționări în stil afiș, ceva ca în stațiile de metrou din marile metropole, ca să vezi de la distanță pe unde s-o iei, direct la scările rulante spre ieșire, unde scrie în limbaj universal „exit”.

Nu mi-o închipui pe țața Rada din Oțoțoaia că va studia online programul PSD și că se va hotărî cu cine să voteze, privind la pictograme, exact ca pisica-n calendar, sau ca un coleg al ei din aceeași ogradă, când se uită la poarta nouă.

Te apucă nostalgia, gândind ce frumos era celălalt program, al lui Dragnea, unde scria clar că se vor face opt spitale regionale, unul metropolitan în București, sumedenie de școli, nenumărate autostrăzi de colo până dincolo, peste râuri, câmpuri și chiar traversând munții Carpați, de vreo două sau trei ori – n-am numărat exact câte.

Nothing results – în limbaj universal, adică zero rezultate.  N-au făcut nimic din cele promise, cu scuza că au ieșit cam repede de la guvernare, dar nici nu începuseră ceva, când stătuseră și promiseseră – ca să mă exprim pe șleau, oltenește, pentru cazul când nu e la îndemână coana Viorica, ca să traducă direct din limbajul universal, în limba lui nea Paul Stănescu.  Vorba ceea: make a photo?

Călcâiul lui Ahile și liderul din poșeta goală

Dar nu programul de guvernare constituie punctul nevralgic al celui mai numeros partid din țară. Partidul se zbate ca găina fără cap, câtă vreme nu se poate lăuda cu o personalitate de anvergură, fără care se vede de la distanță unde se ascunde călcâiul lui Ahile, punctul sensibil de unde începe să alunece toată șandramaua spre derizoriu.

Este de necrezut că un partid cu 600.000 de membri n-a găsit anul trecut o personalitate ca lumea, care să candideze la prezidențiale, iar acum și-a ales ca lider suprem un domn de care îi e rușine partidului să-l prezinte drept candidat la șefia Guvernului.

Insistența cu care încearcă Gabriela Firea să ne convingă că are în poșeta ei „un premier de nerefuzat”, dar nu spune cine-i acela, sugerează că minte de stinge și că poșeta e goală, dacă excludem buletinul, cardul, permisul auto și eventual batistele de unică folosință.

Firea crede că PSD va câştiga parlamentarele, aşa că a avansat şi patru nume de premier

Nu par deloc credibili niște domni precum Ciolacu, Paul Stănescu, Grindeanu sau alții, care se laudă că au persoane pregătite să le propună pentru Palatul Victoria, dar le țin ascunse din motive tactice, ca să nu arunce alții cu praștia în ei și să-i compromită.

Dacă persoanele ascunse sunt imaculate, dacă se impun profesional  și moral, dacă sunt integre și fără tinichele legate de coadă, n-au niciun motiv să se ascundă.

Se bagă oare un om serios să guverneze după programul făcut de altul?

Dimpotrivă, au tot interesul să se facă văzute, ca să le știe lumea, să câștige respectul electoratului, iar acesta  să voteze la urnă listele PSD, nu numai pentru că a înțeles mesajul ascuns din pictogramele programului de guvernare, ci și pentru că are încredere în premierul propus și  în echipa sa.

Cum vrea PSD să atragă voturile unor cetățeni cărora nu le spune cine e omul capabil, destoinic și priceput, gata să preia guvernarea conform unui program făcut după capul altora și pe care el va trebui să-l execute aidoma, după propriul său cap?

Asta seamănă ca două picături de apă cu programul făcut mai demult după mintea echipei Dragnea-Olguța-Vâlcov și dat spre execuție când lui Grindeanu, când lui Tudose, când Vioricăi Dăncilă – cea aflată actualmente în drum spre Recycle Bin.

Una peste alta, nu cred într-un premier-minune, scos din cutie în ultimul moment. Dacă PSD n-a găsit un altul mai dihai decât Ciolacu, ca să și-l pună în frunte, atunci pare din domeniul SF să scoată din manșetă o somitate, destoinică să fie credibilă pentru funcția de premier.

Însăși apariția neașteptată a doctorilor Rafila și Streinu Cercel, plus alte personalități din lumea medicală puse în fruntea listelor cu candidații la Parlament, este dovada irefutabilă că PSD nu are alți oameni mai de Doamne-ajută decât Ciolacu, Firea, Grindeanu, Stănescu și încă vreo câțiva, toți ca un fel de apă plată.

Ciolacu anunță echipa de guvernare a PSD: Rafila şi rectorul UMF Târgu Mureş, în prima linie

Are pepiniera PSD un viitor  premier?

Dar hai să ne întoarcem la posibilul premier propus de PSD. Exclud din capul locului un anonim neutru, scos din manșeta cuiva.  Ar fi un certificat de neputință chiar pentru domnul Ciolacu să demonstreze public că toți „colegii” sunt incapabili și a apelat la unul de împrumut.

Dacă PSD vrea să propună un premier, trebuie să aleagă din ce are. Și iată cam ce poate alege:

Gabriela Firea este pe departe cea mai marcantă personalitate de pe afișul partidului, dar principiul este acela de a-i pedepsi pe cei căzuți la alegerile locale, nu de a-i promova. S-ar întreba mulți alții din partid: de ce Firea, cu cogeamitea ei tinichea legată de coadă și nu eu, care am coada curată-curățică?

De altfel, nici lui Marcel Ciolacu nu-i convine s-o promoveze pe Firea, ca să-și ia din nou nasul la purtare și să-i vină pofta să urce mai sus.  Nu există decât un singur scaun în partid mai sus decât Firea, iar acela este ocupat. De Ciolacu.

Sorin Grindeanu, fost critic sever al lui Dragnea si chiar victimă a lui, fost premier care și-a apărat ferm și cu demnitate funcția unde fusese numit,  ar fi fost astăzi o figură strălucitoare pe bolta PSD, dacă n-ar fi dat cinstea pe rușine în ultimul moment, pentru un post râvnit, bine plătit și unde nu te întreabă nimeni nici măcar cât e ceasul.

Imaginea domnului Sorin Grindeanu apărând spășit în fața lui Dragnea amintește – păstrând proporțiile – de imaginea acelui împărat german, pe care papa Grigore al VII-lea l-a pus să aștepte toată noaptea desculț în fața castelului său din Canossa, până să-l lase înăuntru și să-i acorde iertarea, după ce îl excomunicase.

Un Sorin Grindeanu în fruntea Guvernului României ar fi rușinea partidului, dar și rușinea țării. Nu pentru că s-a umilit. Pentru că a făcut-o în fața lui Dragnea.

Paul Stănescu este o figură ciudată. Nu pare arivist, nu pare că dă din coate, ca să urce. Nu am alt comentariu despre dânsul decât acela că niciodată nu știi de unde sare iepurele.

Vasile Dâncu este bănuit ca posibil viitor premier. Nu a intrat niciodată oficial în cărți, dar a intrat totdeauna în calcule „pe surse”. Nimeni nu știe dacă este un avantaj să fii un bun teoretician al partidului sau dacă așa ceva te dezavantajează.

Un scriitor sovietic, care disprețuia diplomele, a rostit cândva o judecată de valoare: „Niciodată un inginer cu doctorat în industria alimentară nu va face chiftele așa gustoase ca o bucătăreasă cu multă experiență, dar fără altă școală, decât ceea ce a învățat de la bunica” (am citat din memorie).

Marcel Ciolacu ilustrează perfect zicala românească „fă-mă, mamă, cu noroc și aruncă-mă în foc”. Este greu să ghicești citindu-i faptele din CV ce merite deosebite l-au promovat în fulminanta sa ascensiune.

Un lucru este clar: nu râvnește la șefia Guvernului. Știe că nu l-ar avantaja deloc momentul când l-ar respinge președintele. Ca urmare, nu se bagă. Și bine face.

Mici observații finale

PSD nu are nici cea mai  mică șansă ca președintele să nominalizeze un premier propus de social-democrați. Dar va propune unul, ca să poată comenta ulterior că ar fi fost mai bun cel respins decât cel admis.

PSD nu este interesat să preia guvernarea. Guvernarea se anunță grea, în condițiile pandemiei COVID-19 și este mai ușor să judeci greșelile altora decât să suporți judecata lor despre greșelile tale.

PSD nu este pregătit să preia guvernarea. Nu are de unde scoate un viitor premier, iar dacă, prin absurd, acesta s-ar ivi ca un Deus ex machina, impunându-se prin profesionalismul și priceperea sa, ar râvni fără îndoială și la conducerea partidului. La așa ceva, nu se va ajunge niciodată, domnul Ciolacu nu este omul care să-și dea singur foc la valiză.

PSD nu este nici pe departe dornic să se reseteze. Echipa de conducere apără principiile dragniste, sugerând că se reformează delimitându-se de erorile dănciliste.

Vezi şi alte texte semnate de Victor Piţigoi

Citește articolele zilei pe SpotMedia.ro: