Situația în care s-a ajuns cu modificările codurilor penale, în special cu abuzul în serviciu, este fie o mostră de prostie distilată, fie rezultatul planului conceput de un creier diabolic de inteligent pentru a ucide complet această infracțiune cu mâna celor care au apărat-o și au ieșit în stradă pentru ea.
Așa cum arată legea votată în Camera Deputaților, are mari vulnerabilități de constituționalitate, de la strania procedură din Comisia Juridică și formele substanțial diferite, cu prag și fără prag, ale abuzului în serviciu, votate de cele două camere, până la faptul că existența pragului de prejudiciu pentru abuzul în serviciu, care lipsește din forma finală, a fost cerută de CCR, în patru decizii.
Am mai spus, CCR, fiind un organism politico-jurisdicțional, poate oricând recurge la un reviriment jurisprudențial, dar asta ar presupune ca, într-adevăr, majoritatea din spatele judecătorilor CCR să considere că abuzul în serviciu trebuie să rămână fără prag.
Dar dacă asta era voința politică reală, de ce să fi apărut din neant pragurile de 250 de mii, apoi de 9 mii de lei.
Cu mult mai probabil este ca, odată ajuns textul de lege la CCR, el să pice din cauza lipsei pragului.
Și, dacă se va întâmplă asta, în funcție și de motivarea CCR, ar putea fi rase toate dosarele de abuz în serviciu instrumentate în baza unui text de lege fără prag, adică un măcel și mai teribil decât cel petrecut după ce infracțiunea a fost redusă la încălcarea legii stricto sensu.
De ajuns la CCR se poate în două feluri. Primul ar fi ca modificarea abuzului în serviciu să fie atacată acum, pentru controlul apriori. AUR anunță că ar semna, Forța Dreptei și USR se codesc.
Adevărat că e foarte greu de justificat cum se face că după ce ani de zile ai strigat că abuzul trebuie să fie fără prag, când lideri importanți ai partidului s-au pronunțat împotriva pragului, să ataci tocmai inexistența lui.
Și aici ajungem la ceea ce spuneam că ar putea fi rezultatul unui joc de o perversitate extremă. Pui un prag mai mare decât al lui Dragnea, se enervează lumea, se încruntă și CE, mai scazi pragul, alte încruntări, în final liderii politici proclamă victoria societății civile: fără prag! Șampanie! O victorie care să se ducă însă la moarte la CCR.
Cu alte cuvinte, mă întreb dacă a fost cineva atât de abil încât, în spatele unei degringolade aparente, să fi vizat tocmai uciderea definitivă a abuzului, pe modelul prescripției, la cererea și cu “mâna” celor care au ieșit în strada în 2017.
Și ICCJ poate ataca acum modificările și surse judiciare spun că ar urma niște demersuri în acest sens ale președintei Corina Corbu.
Dar nu e singura aberație.
Forța Dreptei anunță că va semna pentru atacarea la CCR a modificărilor Codului de Procedură Penală, mai precis a acelui articol care permite ca probele obținute prin munca de culegere de informații, adică interceptările realizate în baza mandatelor de siguranță națională, să poată fi folosite în dosarele mai multor infracțiuni, inclusiv de corupție. AUR pare să fie de aceeași părere.
CCR le eliminase și pe ele, prin Decizia 55/2020, un alt reviriment jurisprudențial, cu opinia separată a judecătoarelor Livia Stanciu și Simona Tănăsescu. Au fost atunci jumulite multe dosare penale, au fost pronunțate achitări.
CCR a lăsat însă o portiță: probele obținute prin activități specifice culegerii de informații, deci în baza mandatelor de siguranță națională, ar putea fi folosite din nou, dacă ar exista o procedură de contestare și verificare a legalității lor. Această procedură a fost inclusă în proiectul inițiat de MJ, iar Senatul a detaliat-o printr-un amendament retras apoi de Cameră.
Comisia Juridică a Camerei Deputaților a încercat să scoată infracțiunile de corupție și evaziune dintre cele pentru care pot fi folosite asemenea probe, însă și acest amendament a fost retras, iar forma finală a rămas cea a inițiatorului.
Lista completă a infracțiunilor pentru care ar putea fi folosite astfel de probe este, potrivit Codului de Procedură Penală: trafic de droguri, de efectuare de operaţiuni ilegale cu precursori sau cu alte produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, nerespectarea regimului armelor, muniţiilor, materialelor nucleare şi al materiilor explozive, trafic şi exploatarea persoanelor vulnerabile, acte de terorism, de spălare a banilor, de falsificare de monede, timbre sau de alte valori, de falsificare de instrumente de plată electronică, infracţiuni care se săvârşesc prin sisteme informatice sau mijloace de comunicare electronică, contra patrimoniului, de şantaj, de viol, de lipsire de libertate în mod ilegal, de evaziune fiscală, în cazul infracţiunilor de corupţie şi al infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie, infracţiunilor împotriva intereselor financiare ale UE ori în cazul altor infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare.
Revine SRI în dosarele penale!, acuză George Simion. Revin argumentele infractorilor de tipul “statul paralel” sau protocoale în baza cărora a fost jumulită și slăbită justiția în ultimii ani. Mai iese la TV în fața unor jurnaliste total ignorante și fostul, culmea!, așa zis judecător CCR Lăzăroiu care spune că interceptările SRI nu sunt realizate în baza unor mandate. Și mandatele de siguranță națională ce sunt?
Modificarea din CPP nu înseamnă că SRI va intercepta în baza unor mandate de supraveghere tehnică obișnuite, ceea ce fac acum DOS din Poliție sau structurile tehnice din parchete. Înseamnă că probele pe care le obține SRI urmărind cazurile lui pe mandate de siguranță națională, emise de un judecător ICCJ, vor putea fi folosite în dosare penale deopotrivă cu restul probelor.
Este absurd ca, dacă în cursul unei interceptări, realizată legal și cu toate garanțiile procedurale, sunt colectate probe pentru o infracțiune, ele să nu poată fi folosite. Procedura este detaliat prevăzută de lege și mai strictă decât în cazul unor mandate de supraveghere tehnică obișnuite. Iar singurii care pot emite un mandat de siguranță națională sunt judecători ai ICCJ.
Uităm de ce a fost doborât de CCR abuzul în serviciu, interceptările realizate de SRI, apoi chiar și pe cele în baza mandatelor de siguranță națională, completurile de 5 și 3 ale ICCJ?
De ce combaterea infracționalității să nu concentreze toate resursele și instituțiile statului, cu garanții de legalitate și constituționalitate, desigur?
Lăsați corupția și evaziunea, dar dacă un individ interceptat de SRI în baza unui mandat de siguranță națională vorbește despre comiterea unui viol sau a unei răpiri și oferă astfel o probă esențială, de ce mărturia lui să nu poate fi folosită în instanță? Cerem alt mandat și sperăm să mai zică o dată?
Dar în isteria generală, cine să mai vadă pădurea de copaci?
De remarcat că toată isteria cu revenirea SRI în dosarele penale are loc la mai bine de trei luni după ce proiectul, fix așa cum a fost el votat, a intrat în dezbatere publică pe site-ul MJ, s-au scris știri, analize despre el. Și nimeni pare să nu fi observat decât azi, cu turma.
Și modificarea Codului de Procedură Penală are un viciu riscant: Camera a anulat amendamentele Senatului după ciudățenia din Comisia Juridică. Dacă într-o măsură atât de importantă încât încalcă bicameralismul, va decide CCR.
A doua cale prin care se poate ajunge la Curte, dacă modificările nu vor fi atacate acum, o reprezintă excepțiile ridicate de inculpați în procese. Nu mă îndoiesc că vor curge. Deci adevărata voință politică, fără fardul intereselor de imagine, mai ales externă, tot va ieși la suprafață.