Ce-ați fi zis dacă în loc să declare stare de urgență în data de 15 martie, președintele Klaus Iohannis venea și anunța că putem să ne desfășurăm viața aproape normal cu condiția să purtăm mască?
Nu ar mai fi fost nevoie să-l suportăm pe Marcel Vela în fiecare seară cu geaca lui de piele, chinuindu-se să citească reguli pe care nici el nu le pricepea.
Nu ar mai fi fost nevoie să închidem economia, să ne închidem în case, să completăm hârtii de deplasare, nu ar mai fi fost nevoie să cânte imnul din mașinile de poliție și să alergăm ca bezmeticii prin magazine ca să facem provizii de făină.
Da, se poate spune că după război mulți viteji se arată, dar scriu toate acestea pentru că războiul încă nu s-a încheiat, iar soluția simplă, purtarea măștii, nu e acceptată de oameni ca singura armă pe care o au, singurul zid care stă între ei și virus.
Masca poate salva, în continuare, sute de mii de vieți. E adevărat, împreună cu evitarea aglomerației și o igienă exemplară.
La sfârșitul lunii februarie, în România nu mai exista nicio mască. Devenise marfă de contrabandă. Medicii și personalul auxiliar erau neprotejați în fața epidemiei. Deși toată lumea știa ce se întâmpla în Wuhan, China, inclusiv autoritățile, încă din luna ianuarie, nimeni n-a făcut nimic.
Nu a existat nici cel mai mic plan de reacție în fața epidemiei. În două luni puteau fi achiziționate și fabricate milioane de măști. Ca să fim cinstiți până la capăt, nu numai autoritățile din România au fost oarbe, ci întreaga Uniune Europeană, SUA și Canada.
Cele mai civilizate și dezvoltate state din lume n-au reușit să-și protejeze populația pentru că n-au înțeles virusul.
Japonia, Coreea de Sud, Singapore au înțeles-o, de aceea, cifrele de infectare și de decese sunt atât de scăzute. Au avut acces la un tratament miraculos de care noi, ceilalți, ne-am bătut joc sau n-am avut puterea să-i convingem pe oameni de eficiența lui.
Coreea de Sud are de patru ori mai puține persoane infectate decât România, iar numărul celor decedați este de 10 ori mai mic. Dacă vă întrebați de ce? Răspunsul este unul singur: pentru că acolo toată lumea poartă mască.
Personal, urăsc masca. Mi se pare o amputare a personalității. Atâta vreme cât nu pot să văd mimica feței unei persoane, nu pot să-i văd zâmbetul, sentimentele și trăirile din timpul comunicării, viața mi se pare mult mai săracă.
Nu voi purta mască nicio secundă în plus după ce sănătatea mea și a celor din jur nu va mai fi în pericol. Dar asta nu înseamnă că nu-mi dau seama că scăderea numărului de îmbolnăviri are legătură cu purtarea măștii, în cea mai mare măsură.
Numărul cazurilor și al deceselor a început să descrească în SUA și asta abia după ce statele care au ridicat brusc toate restricțiile le-au reintrodus la loc, iar masca a devenit obligatorie, în unele orașe cum ar fi Miami, atât în interior cât și afară, pe stradă.
În data de 17 martie 2020, Zeynep Tufekci, o programatoare care a studiat și sociologia, a publicat un articol de opinie în New York Times în care acuza autoritățile medicale din SUA că mint în privința măștii, spunând că nu are niciun efect în ce privește protecția în calea virusului, deoarece pe piață nu există măști. Vă sună cunoscut?
În 27 februarie, Victor Costache, ministrul Sănătății de atunci, le spunea oamenilor că nu trebuie să poarte măști, iar medicul Streinu-Cercel susținea că spirtul n-are niciun efect și alte aberații, doar pentru a fi ascunsă criza de materiale medicale.
“Pe măsură ce pandemia va evolua, vor fi multe mesaje dificil de transmis către public. Din păcate, conversația din jurul măștilor a devenit un studiu de caz în ce privește modul în care nu ar trebui să se comunice cu publicul, mai ales acum, când paznicii tradiționali precum mass-media și autoritățile medicale au un control mult mai mic.
Mesajul a devenit contraproductiv și a încurajat și mai mult disputa în jurul măștilor, deoarece autoritățile au modelat mesajul în jurul gestionării crizei de produse medicale, în loc să se confrunte cu realitatea situației”, a scris Zeynep Tufekci în 17 martie, prezicând faptul că masca va deveni obiectul unei confruntări între două tabere, adepții purtării ei și cei care o contestă.
Când vă întrebați de ce oamenii sunt refractari să poarte mască în România, sau în altă parte, răspunsul îl găsim mai sus.
Degeaba avem acum o campanie națională de promovare a beneficiilor măștii, degeaba avem reguli și interdicții de acces dacă nu o purtăm, și la noi în țară există cele două tabere care se războiesc, deși e un conflict care n-are nicio noimă.
În România, Guvernul, după ce a scăpat de Costache, a fost mai ponderat și a realizat importanța protejării, deși n-a reușit în prima fază. Dar atunci când măștile au apărut pe piață nu a stat pe gânduri și reprezentanții săi au promovat purtarea măștilor.
Dacă vreți, din punct de vedere politic, PNL, partidul aflat la guvernare, a fost salvat de un conflict puternic cu publicul de nesăbuința PSD care prin Marcel Ciolacu, Lucian Romașcanu, Dumitru Buzatu și alții au preluat ei stindardul de luptă împotriva măștii și s-au prăbușit sub el.
Dacă am fi fost pregătiți, dacă am fi înțeles epidemia, dacă am fi privit cu atenție ce fac cei din Japonia și Coreea de Sud, țări care au trecut prin epidemia SARS, în Uniunea Europeană, inclusiv în România nu trebuia decât să ne continuăm viața, purtând mască pentru o vreme.
De asemenea, măsurile medicale și administrative trebuiau luate astfel încât să putem călători, munci, învăța, să ne putem relaxa, purtând mască.
Poate nu trebuia să închidem școlile, ci doar să reducem programul, iar introducerea măștilor să fie un element obligatoriu al uniformei școlare. Poate n-ar fi trebuit să închidem companiile, hotelurile, restaurantele dacă am fi reușit să avem suficiente măști și să le facem obligatorii de la începutul crizei.
Când se va scrie istoria acestei epidemii, vom descoperi că masca a fost glonțul de argint pe care l-am avut la îndemână, dar am ratat să-l folosim.
E atât de simplu, masca e vaccinul, tratamentul pe care-l avem și ezităm să-l folosim. Purtată corect și cât mai mult timp atât în interior, cât și pe stradă, șansele de a ne îmbolnăvi se reduc cu 97%.
După apariția vaccinului, va trece cel puțin un an până când un sfert din populație va fi imunizată, astfel încât să se ajungă la rata de protecție pe care o oferă astăzi banala mască.
“De fapt, măștile... pot economisi trilioane de dolari... și ne pot proteja atât de bine încât să stopăm pandemia. Dar birocraților nu le plac soluțiile simple”, a scris Nassim Nicholas Taleb, autorul cărții “Lebăda Neagră”, un bestseller despre apariția crizelor economice, într-un articol în care a calculat eficiența protecției dată de mască.