Faptul că sunt mii de oameni care au avut privilegiul de a-și securiza sănătatea și viața sărind peste rândul la care stăteau medicii, bolnavii cronici și vârstnicii e mai puțin grav decât felul în care prim-ministrul și președintele au găsit de cuviință să își asume și remedieze anomaliile, dând compensații de impostură poporului care tocmai vedea, o dată în plus, că cinstea nu te salvează așa cum numai pilele o fac.
Într-un dialog pe care l-am avut cu scriitoarea croată Slavenka Drakulici (și care va fi publicat pe SpotMedia.ro), cunoscută în special pentru felul în care a scris despre criminalii de război din conflictele din fosta Iugoslavie, judecați la Haga, dar și pentru volumele despre postcomunism, aceasta mi-a spus că politicienii sud-est europeni pot fi recunoscuți și după metehnele autoritare pe care le au cu cei pe care îi guvernează.
Pot fi politicieni îmbrăcați în haine europene la Bruxelles, dar felul în care gândesc guvernarea le dă în vileag disprețul față de cetățeni.
În tușe ample, asta se vede la Viktor Orban. Asta s-a văzut și la premierul României, în pofida generației politice din care face parte și felul în care a răspuns publicării de către Ministerul Sănătății a centrelor de vaccinare e o circumstanță agravantă pentru transformarea dreptului tuturor la viață în privilegiile unora, în cazul de față ale celor 7.000 de oameni vaccinați în locul a 7.000 de persoane vulnerabile.
Din capul locului, problema cea mai mare a vaccinării în România a fost cea etică, dar aceasta a fost cauționată și de ministrul Vlad Voiculescu, și de locotent-colonelul Valeriu Gheorghiță, și de premierul Florin Cîțu, pentru că toți trei au validat HG-ul care stipula o nouă categorie socială în România, esențialii.
În literatură, numai Ismail Kadare ar putea scrie o distopie despre Esențialii care trebuie salvați prioritar, după ce a scris romanul în care imagina cum Poliția politică comunistă te ascultă și după moarte, lăsând un microfon deschis în sicriu.
Așadar, nu există inocență morală absolută în cazul niciunuia dintre aceștia.
Dar pe traseu lucrurile capătă nuanțe și amestecarea planurilor nu face decât să ne dea aceeași senzație că toate sunt mlăștinite, nu există politician onest în totalitate, că toate au dozele de ipocrizie și instinct de supraviețuire politică.
Or, tocmai aici nu trebuie să ajungem, pentru că nu despre asta este vorba, chiar dacă e confortabil pentru unii să ne pierdem în zgomote de fond.
În publicarea centrelor de vaccinare și în felul în care autoritățile de forță au decis să răspundă, militar, discreționar, populist nu este vorba nici despre Vlad Voiculescu, nici despre Valeriu Gheorghiță și nici despre cât de erou e unul sau celălalt.
Tema este aceea a desconsiderării „poporului” și a unei strategii de forță, la punctaj, care să acopere cultura politică pe bază de trib și privilegii.
Așa cum explica unul dintre coordonatorii unui centru ascuns de vaccinare, unde au fost imunizate și rude ale militarilor: dacă au avut posibilitatea să își vaccineze și fratele, și soția, cum să nu o facă?
E o frază pe care am auzit-o deseori în comunism, unde tribul era dator să își ajute membrii, fentând sistemul și pe ceilalți.
De altfel, asta e eterna dilemă a românilor, trecută de la o generație la alta și pe care o ilustrează Cristian Mungiu în Bacalaureat: îmi cresc copilul învățându-l să fie corect și astfel să îl expun sancțiunilor pe care societatea le aplică celor care ies din rând și se cred mai presus moral decât majoritatea sau îl învăț și cum să fenteze regulile, cum să se descurce, garantându-i în acest fel confortul și integrarea socială?
Pentru că, să fim sinceri, alegerea pe care i-a transmis-o Steinhardt fiului său, când acesta avea în mână valiza pentru închisoare, nu este dată multora: dacă vei fi curat moral, vei avea zile grele, dar nopți liniștite; dacă vei alege invers, îți vei asigura zilele, dar noaptea, conștiința te va chinui teribil.
Așa cum spuneam, însă, să ne îndoim rezonabil că vreunul dintre cei care au acceptat privilegiul, în detrimentul dreptului unui altuia, și-a făcut procese de conștiință. Nu mai e epoca acestora.
Cum au răspuns însă primii doi oficiali ai țării, prim-ministrul și președintele, odată ce această cultură de castă a fost expusă în splendoarea ei?
Președintele Klaus Iohannis nu a suflat o vorbă despre această anomalie etică – cu toate că era tema zilei - care nu poate fi pusă în cârca PSD, deși a avut prilejul, în declarația de presă de marți seară.
În schimb, a dat semnalul strategiei de damage control și a deturnat atenția cu un element care va fi apoi preluat, la punctaj, de prim-ministrul Florin Cîțu: sărbători pascale fără lockdown.
Deschideți orice carte despre populism: așa arată. Când există o temă politică gravă, o mușamalizare, o eroare de guvernare, liderii populiști vor propune poporului o recompensă. În loc de bună guvernare în această chestiune a vaccinării, oamenii primesc Paști fără restricții.
Miercuri, prim-ministrul a plusat: și mall-uri deschise în weekend. Tema nu e lockdown-ul de sărbători, nu a fost nicio ipoteză oficială că ar fi așa ceva, dar, totuși, cei doi înalți oficiali au ales să ofere oamenilor garanția unei sărbători fără carantină, în loc de explicații complete, cu cifre și traseu, despre cum s-a produs vaccinarea peste rând.
Nu contează că s-au vaccinat astfel 7.000 de oameni, puteau fi 150.000, puteau fi 25.
Iar faptul că premierul, iar nu ministrul Sănătății, a prezentat tot miercuri raportul pentru incendiul de la Balș, se înscrie în aceeași strategie de damage control: de astă-dată, poporul primește un țap ispășitor, într-un context emoțional puternic.
(O paranteză se cuvine, pentru context și justa măsură: am solicitat acest raport și Ministerului Sănătății, în baza Legii 544/2001, la fel cum am solicitat și raportul din secțiile COVID de după tragedia de la Piatra Neamț. Am primit răspunsuri inconsistente: ba că e nevoie de 30 de zile, iar după 30 de zile, că nu e de competența MS. Așa că transparența și asumarea mai trebuie consolidate.)
Ca orice lideri care cad în populism ca rețetă facilă, nici guvernanții români nu s-au uitat măcar la popor. L-au trimis la mall, ca un fel de compensație surogat, în lipsa unor asumări și explicații concrete.
Dacă s-ar fi uitat la popor, fie și la câteva postări de pe Facebook, ar fi văzut că acesta e deziluzionat și cu un acut sentiment al abandonului, extrem de periculos politic, așa cum s-a văzut la alegerile care au dus AUR în Parlament.
Cei ne-esențiali se percep astăzi ca fiind de categoria a doua, deși, în esență, nu ăsta e mecanismul din spatele etapizării vaccinării, dar așa a fost el pus în practică și comunicat.
Iar populismul nu îi va readuce în brațele PNL, ci mai degrabă îi va împinge în cele ale partidelor extremiste, iar costul pentru România va fi uriaș.