Din calitatea de președinte nu cred că se putea face mai mult.
O frază dintre cele involuntar oneste pe care le-a spus Klaus Iohannis, dar pe care e posibil să nu o recunoască mai târziu, așa cum astăzi trece sintagma stat eșuat în contul politicienilor în campanie.
După lungi absențe din spațiul public și după o carență cronică a mesajelor de reprezentare, Klaus Iohannis a făcut un gest corect, care corespunde nu doar atributelor pe care le are funcția prezidențială, ci și responsabilității care o însoțește: a coborât în cetatea avariată de o suită de evenimente negative, care au dat în vileag, toate, disfuncționalitatea statului.
În morțile de la 2 Mai, Poliția a fost cea în culpă; în moartea dramatică a mamei de la Botoșani, sistemul de sănătate și-a arătat disfuncționalitatea; în explozia de la Crevedia, niciuna dintre verigile instituționale nu a funcționat pentru protejarea oamenilor.
Mai mult, în toate aceste cazuri, statul a funcționat pentru a pune la adăpost agresorii/vinovații, nu pentru a asigura victimelor o protecție minimală.
În pofida corectitudinii gestului, însă, președintele Klaus Iohannis s-a autosabotat sau, mai bine zis, a sabotat mesajul de care cetatea avea nevoie, pentru a ieși din presiunea unei crize cronice, generatoare de anxietate socială.
Instituțiile au funcționat de data asta, a spus președintele, comparația fiind cu Colectiv. A continuat: Nu e nevoie de demisii, statul eșuat face parte doar din lexicul unor politicieni aflați în goană electorală.
Or, când președintele spune asta la câteva zile după aceste tragedii în lanț, care nu sunt accidente și coincidențe nefericite, ci colapsuri instituționale, înseamnă că e mai important ca statul să protejeze un guvern și câțiva miniștri, un politician local cu ambiții feudale, un sistem care, dacă președintele are dreptate și instituțiile și-au făcut treaba, are cu totul alt rost decât acela al protejării binelui comun, aici intrând și siguranța cetățenilor.
Intervenția așteptată a președintelui a fost una mai degrabă de asigurare pentru Guvern și politicienii de la putere, decât de asigurare a cetățenilor că toți decidenții politici și instituționali lucrează zi și noapte pentru ca toate condițiile care au făcut cu putință 2 Mai, Crevedia și Botoșani să nu mai existe.
Într-un interviu acordat Spotmedia de anul trecut, analistul politic Radu Magdin avertiza că un președinte ajuns în statutul de lame duck, adică fără influență și fără să mai conteze pentru sistem, care deja se reorientează spre potențialii candidați, este în detrimentul țării.
Klaus Iohannis face însă și mai mult și se spală pe mâini de orice responsabilitate solidară pe care o are cu guvernele asupra cărora transferă puterea executivă reală, nu simbolică, în pofida faptului că sunt guvernele pe care el le-a făcut și desfăcut cu participare directă, dacă e să ne amintim de descinderea la congresul PNL în care a fost îndepărtat Ludovic Orban, pentru ca partidul să fie condus de Florin Cîțu.
Pentru Klaus Iohannis, nu e nevoie de nicio demisie din sistem. Sigur că se impun analize, nu mai puțin de 11 instituții plus una au fost desemnate să ancheteze cazul Crevedia, dar statul denumit cândva chiar de Klaus Iohannis eșuat iată că astăzi funcționează pentru ca Guvernul să nu fie avariat.
Spunea Andrei Pleșu într-unul dintre textele sale memorabile că un viciu practicat cu desăvârșire poate fi luat drept virtute: cam astfel se înfățișează statul care, în mod viciat, funcționează în afara binelui comun.
Mai grav însă este faptul că președintele nu a considerat un gest de minimă igienă politică, de data asta în fața partenerilor occidentali, sancționarea lui Victor Ponta, adus în Guvern pentru a face ceea ce prim-ministrul Ciolacu nu poate face fățiș, și anume punte cu AUR și cu electoratul ținut marginal și hrănit cu teorii alarmiste și scenarii ultra-naționaliste, de tipul "Uniunea Europeană ne trimite facturi uriașe, să ne trateze bolnavii ușor, pe cei gravi lăsându-i să moară în România".
Din calitatea de președinte nu cred că se putea face mai mult. Președintele e doar formal executiv, lucrurile în practică le fac guvernele. Și atunci putem să ne întrebăm dacă guvernele în practică ar fi putut face mai mult. Rămâne o discuție care se poate purta. Ceea ce am făcut eu ca președinte a fost să mă lupt la Bruxelles pentru bani și îmi permit să vă reamintesc că am obținut 80 de miliarde de euro pentru România, o parte fonduri uzuale, o parte în așa numitul PNRR, care se tot discută, se negociază, se schimbă, pentru a rezolva de exemplu această problemă.
Klaus Iohannis, președintele României
(Pe fundal se aud tot mai tare protestatari care îl huiduie)