Mie unuia forfota iscată în USR PLUS de demiterea ministrului Voiculescu mi se pare un exemplu de infantilism politic.
Poate că discursul membrilor de partid și ploaia de acuzații aduse prim ministrului Florin Cîțu ar avea vreun rost dacă erau în opoziție.
Gălăgia din opoziție putea aduce ceva susținători la zestrea partidului pentru că la noi încă prea mulți oameni cred că cei ce strigă mai tare sunt și cei mai pricepuți. Uite la AUR cum a crescut în sondaje pentru că urlă la manifestațiile stradale și atât.
Când ești la guvernare, se schimbă treaba: este contraproductiv să țipi, să bocești, să te zvârcolești ca apucat de colici existențiale.
Lumea te vrea sobru, decent, echilibrat, pentru că doar acest soi de oameni rezolvă probleme, ori la guvernare asta trebuie să faci, să rezolvi probleme. Rezolvarea de probleme este altceva decât semnalarea lor. Dacă automat cei ce semnalează probleme ar fi și buni să le rezolve, n-am mai avea jurnaliști, ci numai miniștri.
Iar la guvernare, când faci, lumea te aprobă tăcută, pentru că făcutul ăsta este un gest de normalitate.
Iar, când greșești, lumea țipă la tine, pentru că ne-făcutul ăsta înseamnă bani cheltuiți degeaba și timp irosit inutil din viața cetățeanului.
De exemplu, acțiunea de la metrou a ministrului Drulă a fost ștearsă cu buretele de declarația războinică pe care omul s-a simțit dator să o facă la adresa prim-ministrului pentru a-și dovedi astfel un rău înțeles atașament la linia partidului.
Politica, ne convine sau nu ne convine, nu e un produs de gașcă, ci este arta compromisului, a negocierii.
Te poţi supăra la miuța din curtea școlii că unul l-a faultat pe colegul tău de berică și poți pleca cu echipa de acolo fără să te coste o para chioară. Dacă USR pleca din Guvern, așa cum țipau bocitoarele partidului, se prăbușeau în sondaje la nivelul la care a reușit Ponta să ducă ProRomânia. Și atunci se pune întrebarea simplă pe care ei evită să o pună: omori partidul pentru o persoană?
Când oamenii te-au votat, ai promis că faci reforme. Care sunt alea?
Bocitoarele din partid nu s-au făcut remarcate cerând miniștrilor din propriul partid să se zbată mai cu talent pentru ele, bocitoarele din partid nu s-au luptat la baionetă în Parlament cu liberalii ca să facă ce au promis înainte de alegeri.
Doar s-au ofuscat când unul de-al lor, după un șir impardonabil de gafe, s-a găsit să dea cu tifla șefului său de guvern într-o manifestare de insubordonare crasă.
Oamenii ăștia de la USR au crezut că, odată ajunși în Guvern, sunt intangibili, neînțelegând, ca niște odrasle râzgâiate, că intangibilitatea se construiește pas cu pas prin realizări.
O poziție ministerială se lucrează cărămidă cu cărămidă, faptă cu faptă, pas cu pas, nu gafă cu gafă. Notorietatea ministerială este mai greu de câștigat decât lupta cu cancerul.
"Puștanii" din USR sunt netăbăciți politic și plătesc această imaturitate prin poziția complicată în care s-au pus pentru că au preferat tribalismul unei analize atente și au pus adeziunea de grup deasupra intereselor electorale. "Puștanii" din USR încă nu au înțeles că oengismul cu care sunt impregnați le face rău pentru că neclintirea asta îi împiedică să navigheze pe apele politicii.
Ar fi nevoie de un politician bătrân care să-i învețe să mănânce broaște râioase, ca să promoveze o lege sau să îndrepte ce-i greșit în funcționarea statului, dar se pare că Dacian Cioloș nu este tocmai un asemenea ins. Luarea sa de poziție în chestiunea demiterii lui Voiculescu dovedește că nu-și strunește partidul.
Parcă Dan Barna a dat la început dovadă de ceva echilibru, dar vocea lui s-a pierdut repede în corul bocitoarelor care reprezintă nucleul ,,durilor” partidului. Iar acum prostia asta cu cerutul demisiei lui Cîțu i-a sabotat și lui poziția în partid, pentru că declarațiile sale inițiale au fost percepute ca o dovadă de slăbiciune.
Indiferent cum se va termina scandalul, USR va ieși tare șifonat din înfruntarea asta, pentru că va fi perceput pe drept cuvânt ca o adunare de oameni, imatură politic, aplecată mai degrabă spre promovarea umorilor proprii decât spre faptul politic petrecut în favoarea cetățeanului.
Partidul va pierde pentru că a dovedit că nu poate gestiona o criză politică majoră din cauza inflexibilității nucleului său dur. Nucleu dur care nu poate accepta simpla idee că ei și ai lor pot greși.
Nu se negociază cu principiile în politică, iar oamenii se presupune că sunt la dispoziția partidului pentru punerea în aplicare a acestora, cam asta ar trebui să fie regula.
Situațiile politice sunt multiple, iar unii dintre membri sunt mai potriviți decât alții în anumite momente, asta s-a întâmplat și cu Vlad Voiculescu, s-a potrivit cu pandemia ca nuca-n perete.
Dar la noi oamenii politici nu sunt la dispoziția partidului, ci partidul este la dispoziția umorilor și orgoliilor lor. În privința asta USR a demonstrat că nu este mai altfel decât partidele vechi, pe care le-a tot acuzat de fățărnicie politică, chiar dacă marfa umană promitea înainte de alegeri a avea ceva calitate în plus.
Citeşte şi alte opinii pe tema scandalului din coaliţie:
